35,668 matches
-
Neculai Dobrea. Prezentă la Timișoara în repetate rânduri, inclusiv în toamna trecută la tradiționalul „Bal al Speranței“, Adrianei Trandafir îi sunt dragi bănățenii, dar la cererea publicului - și spre hazul tuturor - a reușit să „plimbe“ versurile cunoscutei poezii „Cățeluș cu părul creț“ pe muzica și în stilul specific mai multor zone ale țării: Moldova, Banat, Oltenia, Ardeal și Mehedinți. Apoi a intrat în scenă trupa Etno. Melodiile asupra cărora s-au oprit de această dată membrii formației au fost: „Dragu-mi-i la
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
suprarealiste ("I wish a blue pinguin în everyone's backyard") intru salvarea aleatoriului prea distructiv, acelasi vocabular, aceeași poză nonconformista conformizată de vreme. Dacă se știe din înțelepciunea populară că năravul nu se mai schimba, se pare că totuși nici părul nu o face, pentru că: "Now we are the flag-beares with long hair for the hippie generation." Valery Oisteanu, Zen Dada, Meditations for the Third Millenium, Linear Arts books, New York, 1999, 56 p., $ 8.59.
Dada for ever by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17713_a_19038]
-
opera lui Aderca". Miron Dragu mi-a fost coleg la Școala de literatură Mihai Eminescu. Era un tip saturnian, crispat și taciturn. Pe Aderca îl întîlneam în același an al studenției mele bucureștene, 1954: era un domn vîrstnic, decent, cu părul cărunt tuns scurt, învesmîntat într-un veston maron reiat (pe atunci o haină "de lux"!), a cărui privire șovăia, abia simțit, între melancolie și difidentă. Citindu-i, recent, paginile de jurnal, mi-am dat seama că era atras erotic, în
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
vizionar... Alexandru cel Mare... Isus Cristos, și alții, - 33 de ani, cifra fatidica pe care biologia o înregistrează în trupul uman sau în cerebelul uman cu cîte un cerc, nu negru, insă vizibil, înscris pe restul materiei. În schimb... în schimbul părului,... dacă nu l-ar fi avut și ar fi fost chel sub șapca de piele, avea o pereche de mustăți foarte ascuțite și foarte lungi, iar pe numele său ardelean îl chema Ion Capătă. Neam de șerbi. De robi. Din
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
geografică ce - iată - pare mai rezistentă decît toate cîrmuirile ultimelor decenii, eram nevoit a apela telefonic la redacția din alcătuirea căreia făceam parte, prilej cu care mă izbeam tot mai des de neglijente, de promisiuni neonorate, de vorbe în doi peri. Unele articole mi s-au pierdut, chiar de cîte două-trei ori (de pildă o cronică la un volum de versuri al lui Nicolae Prelipceanu), altele au apărut după o așteptare de cîțiva ani (bunăoară un text referitor la Adrian Păunescu
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
Eugenia Vodă Lola e o fată cu o claie de păr roșu aprins, cu un temperament pe masura și cu o energie demențiala. Cale de un film, Lola aleargă cu disperare prin Berlin. E îndrăgostită, si de această fugă depinde viața iubitului ei. Lola e jucată de o actriță de mare
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
pămîntul că un melc/ cum își scoate coarnele//prin țarina reavăna/ i-o sănătate-n univers numai noi/ lirici bîjbîim// apele cresc repede/ frunză decade/ copacul adună cercuri lumești/ norii deasupra încuviințează/ trecerea toamnei// ți-ai lăsat privirea-n jos/ părul mătăsos și moale/ ispitele// totul în univers știe ce are de făcut" (Călătorie). De sub condeiul lui Luca Onul izvoraște un cu totul alt lirism, cantabil, torid-melancolic, plonjînd în idila recondiționata pe urmele lui Esenin. Autorul nu intră în conflict cu
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
îndărătul valului miresei. Dacă ar fi făcut-o, s-ar fi speriat de moarte și ar fi fugit încotro ar fi văzut cu ochii. Într-adevăr, România lui noiembrie 1996 era o femeie cu chipul mutilat, cu picioarele retezate, cu părul ars de pârjolul nimicitor al lăcomiei neo-comunistilor, cu plămânii fisurați și cu inima zbătându-se dramatic pe pieptul sfârtecat. Un singur lucru funcționa normal în acest stârv: uluitoare capacitate de autoiluzionare, bovarismul frenetic și plăcerea morbida de a vedea în
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
suedeză și o aduce în prim-plan, ca partenera a personajului-narator, pe Linda Magnusson, o americancă de origine suedeză, care, în pat, obișnuiește să se instaleze deasupra bărbatului, ca pe un aparat pentru gimnastică aerobică, și să-l îmbrace în părul ei blond. Autorul numește "gluga suedeză" această situație și în continuare recurge la enigmatica sintagma ori de câte ori trebuie să numească actul sexual. Este modul său de a fi pudic, dar și de a sugera o comedie a pudorii, generată de impudoarea
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
suprarealist sînt, azi, Gellu Naum, la București, și Paul Păun la Paris. Clarificatoare, la urma urmei, este evocarea despre cei doi poeți a lui Virgil Gheorghiu. Cel dintîi, autenticul, era enigmaticul poet cu acest nume, bizar, pînă a-și vopsi părul în verde, înțelegînd să apară astfel în lume și cel ce semna la fel și care, apoi edificat, și-a pus în față numele de Constant, devenind Constantin Virgil Gheorghiu, autorul, în timpul războiului, al volumului Ard malurile Nistrului. Pe cît
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
sau rebele se organizează până la urmă, parcă de la sine, în "edificii" poematice (aziluri de lux?!), sustrase "exilului" pe care îl reprezintă realitatea: "înlăuntrul poemului un lux aparte: azilul, castroane de tablă, melcii timpului ducând în coarne vezica soarelui, măcelari cu părul vâlvoi murdari de suflete pe piepții salopetelor, icoana făcătoare de minuni, tomberonul, piei de miei cu inima de îngeri, domnișoara în curul gol printre admiratori fardați foști marinari, păsări oarbe împăiate cu frunze, mai mulți ochi băgând arhiva în sperieți
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
sînt/ Și ce pași mărunți le poartă către locul unde merg/ Și cum sînt de împlîntate cu picioarele-n pămînt.// Cîte una dintre ele e retrasă dedesubt/ Și apoi se-nalță alta tot cu ochii ca de leu/ Și cu părul de mătase și cu mijlocul subțire/ Care nu știu dacă rîde sau de plînge-n locul meu" (Păpușarul). Superlativul acestei iubiri reduse la nucleul său voluptuos-macabru îl reprezintă ficțiunea unui "zmeu", opus banalului "băiat curajos": "Mă rog de tine, băiat curajos
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
stau ochii tăi/ Ca desprinși din fruntea visătoare,/ Într-un dulce haos se-nvîrtesc tăcuți/ Cu priviri apăsătoare.// Mă trezesc înspăimîntată, nu știu/ dincotro se vor aprinde iar,/ Doar o clipă se fixează-n gol/ Ca-ntr-un cap înfipt în păr" (Rugă). Dorința se află la un pas de necrofilie: Și-atuncea cînd chipul meu trece în apă/ Și fața mea pală în ea se oprește/ Pe chipul meu ud ca de-o ploaie eternă/ Figura de umbră-și lipește.// Privește
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Viața și moartea își amalgamează "direcția": "Filmul real/ palpez și văd totul/ nenorocirea, moartea/ sînge curat, îl gust/ nici un grăunte/ de certitudine/ ah, totul, totul/ este real;/ de-aș putea scoate/ un deget, o unghie/ din astă-ntîmplare// un fir de păr/ ar flutura, ar spune/ morții mele direcția/ sau mie direcția morții" (Direcție). Ori în același registru, cu o notă de triumfală sacralizare într-un orizont înseninat: "Și totuși trupul/ prezent/ mărturie/ groaznică/ visului;/ peștele putred/ nisipul/ năruit;/ la un pas
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
trupul/ prezent/ mărturie/ groaznică/ visului;/ peștele putred/ nisipul/ năruit;/ la un pas de ocean/ alături foșnetul/ respirației neauzite/ ca viscera/ zeului// lumea-simbol/ stă chiar alături/ în viitor" (Simbol). Reapare cochetăria: "Tu știi că un păianjen/ ce mi se lasă-n păr/ e semn de dragoste/ iminentă, vechi semn/ aproape caduc" (Semn). Ca și: "Zîmbesc mi-ndrept/ hipernatural/ o șuviță;/ ce vreau să spun/ se-arată-n vis;/ nu te pregăti/ pentru revelație/ hazardul/ e minunat/ o să urmeze/ clar și sfîrșitul/ de multe ori
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
o înregistrează folclorul. Melancolia țărănească e surprinsă în filonul său intrinsec, la răscrucea Erosului cu Thanatosul, precum o primă derută a spiritului, într-o mixtură de prospețime și epuizare, de pătimire primară și precoce rafinament: "!ți-ai crescut parcă anume/ părul cel mai lung din lume/ ca-ntr-un giulgi să-ți ții într-însul/ trupul tău curat ca plînsul/ lin pornit și-ncheiat lin/ ca-ntr-o șoaptă de amin...// eu de-acuma ți-s străin...// nu mai vii și nu
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
nici cui mă-nchin,/ pe ce perină mă-alin,// nu-i mai știi cum mă clatin/ ca frunzuca de arin,/ nu-i griji pe unde-nsăr/ ca o mumă-ntr-adevăr/ nu-i griji pe unde-nsăr...// unde-nsăr, cu Moartea-nsăr/ Muma celui mai lung păr,// unde-nsăr, cu Moartea-nsăr/ Muma celui mai lung păr! " (Doina șPărul cel mai lung din lumeț). De la Arghezi n-am mai avut atari probe ale paradoxalei logodne dintre elementar și complex, dintre simplitate și subtilitate, ca o necăutată strigare a sufletului
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
alin,// nu-i mai știi cum mă clatin/ ca frunzuca de arin,/ nu-i griji pe unde-nsăr/ ca o mumă-ntr-adevăr/ nu-i griji pe unde-nsăr...// unde-nsăr, cu Moartea-nsăr/ Muma celui mai lung păr,// unde-nsăr, cu Moartea-nsăr/ Muma celui mai lung păr! " (Doina șPărul cel mai lung din lumeț). De la Arghezi n-am mai avut atari probe ale paradoxalei logodne dintre elementar și complex, dintre simplitate și subtilitate, ca o necăutată strigare a sufletului. Numai că aci simularea oralității cedează pasul unei
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
pună fiindcă pericolul e altul acum, și anume xenofobiile, iar acestea, îl citez pe Ion Solacolu, "fac parte din apanajul extremei drepte". Este și nu este adevărat. A face din Vadim și din Ceaușescu extemiști de dreapta e tras de păr. Extremiștii sunt pur și simplu extremiști. Au spirit totalitar și vor să extermine pe oricine le stă în cale. Când a scotit că evreii îi stau în cale, Stalin i-a omorât și pe ei. Miloșevici e extremist de dreapta
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
și semnificația dramaturgiei. Versurile poetei-muziciene trec de la vehemența interogației ("Cum poți trăi când știi că pândește-un dușman?", din Despre război), la candoarea și puritatea iubirii ideale, cu rezonanțe de Cântarea Cântărilor ("Frumoasă ești iubita mea/ Mâinile tale caută-n părul nopții..."), ajungând la "lumina dintîi a izvorului" (Frumoasă ești), ca metaforă a revelației demiurgice. Poeziile Ninei Cassian (mai ales ultima, Obârșii, de coloratură blagiană), constituie poarta de intrare în transcendență - prin cunoaștere și iubire -, a celui de-al doilea și
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
un arac doborît. Ca orice femeie privită după atîția ani, și ferindu-se, încercînd să-și ascundă fața, vrea să alunge din mintea mea orice comparație posibilă cu fata frumoasă din trecut, bronzată, cu pîntecul supt de atît înot, cu părul șaten auriu încadrîndu-i figura cu un șarm... italian, - de renaștere italiană, îi spusesem o dată. Pe plajă nu mai era nimeni, decît ea, întinsă pe un cearșaf portocaliu. M-am apropiat pe furiș.Am venit tiptil, din spate, către capul ei
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
corespunzătoare scopului. Atari versuri, de-o frumusețe grea, narcotică, aidoma unui parfum de crini regali, sînt, după cum le apreciază Nicolae Manolescu, "cam prea frumoase", "mai caracteristice pentru o epocă decît pentru poeta înseși": "plîngi cu fruntea-n perna albă/ unde părul meu demult/ a crescut încet și singur/ din nesomn și din oftat/ plîngi în vise/ plîngi în crucea păsărilor călătoare/ plîngi în zborul lor de toamnă/ scuturat în mare". Calofilia triumfă aci precum o impersonalizare prin prozodie și "stil". Urmează
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
scufundate în sine, circumscrise unui fel de a se manifesta unic. Nu întîmplător, instrumentul formal se liberalizează, sub chipul versului desfăcut de adjuvantul sclipitor al rimei, de muzicalitatea programată. Desprinse de podoabe, confesiunile curg spontan și impresionant uman, aidoma unui păr bogat, despletit: "e caldă răcoarea/ și proaspătă răscrucea/ și sufletul în trecerea sa/ descumpănit/ el crede în mîinile noastre-mpletite/ în cuvintele palorii/ în seninătatea și în sacrul lac/ al lacrimei neplînse// să treci prin apă/ și picioarele să ți se
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
vernisajelor de modă. Dar nici cu o rezervație de handicapați. încerc să-mi închipui ce fel de educație vizuală fac acele nefericite doamne copiilor pe care-i pregătesc pentru un destin european. Echipate ca pentru sfârșitul lumii, cu șuvițele de păr nespălate prelingându-se neglijent de sub odioasele căciuli, ele pot să sugereze orice, numai ideea de europenitate nu. Bineînțeles că au fost aduse în acest hal de mizeria și de frustrările îndelung acumulate. Nicăieri ca-n învățământ ideologia comunistă n-a
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
ridică, cade din nou. Recunoaștem cascada asta umană; imposibil să nu-ți dai seama că Charlie își face intrarea. S-a adunat de pe jos; a alergat, s-a împiedicat, intră. De-abia-i prezent că mă și păcălesc: nu-i el. Un păr frumos argintiu încununează capul unui bărbat mic de statură, demn, ras, încă tânăr, cu talie bine subliniată, în niște haine impecabile. îmi vine să cred că Charlie a rămas pe culoar. Dar micul domn îmi întinde mâna, îmi zâmbește. De
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]