6,411 matches
-
gugu-ștuc, gugu-ștuc... și eu îl îngân, ca într-o povestire a prozatorului D.R.Popescu, „ gugu-ștuc, gugu-ștuc/ pe aici vin/ pe aici mă duc/“. Cântecut lui Florin, ascultat în fiecare dimineață, îmi aduce aminte de orașul copilăriei mele, Drăgășani, de ograda părintească unde în nucul din curte cântau alți guguștiuci. Sub influența acestei atmosfere am scris volumul de versuiri “ Nucul dintre două veacuri “ ce a apărut în Belgia unde gugutiucul are un rol sentimental în unele poezii. Chiar în momentul când scriu
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
Autorului PE MINE TOATĂ LUMEA MĂ IUBEȘTE Mergeam într-o zi cu tramvaiul și pe scaunul din spate era un băiat de vreo 15-16 ani, care se legăna înainte și înapoi. Acesta este semnul unei aumite afecțiuni sufletești - probabil lipsa dragostei părintești în copilărie sau altceva. Copii din orfelinate se leagănă continuu înainte și înapoi... Dar ce m-a șocat a fost faptul că băiatul acesta repeta într-una, cu glas tare: „PE MINE TOATĂ LUMEA MĂ IUBEȘTE, PE MINE TOATĂ LUMEA MĂ IUBEȘTE
PE MINE TOATA LUMEA MA IUBESTE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356596_a_357925]
-
acestea nu sunt la limita sărăciei, nu trăiesc din ajutoare sociale, ci în general sunt familii cu o oarecare stare economică și care au capacitatea să le ofere condiții decente copiilor. Pe deasupra, copiii aceștia au bani. Așadar, pe lângă lipsa dragostei părintești, pe lângă lipsa echilibrului unui cămin, al unei familii, ei mai au și bani. Calea spre nenorocire este deschisă. Nu este nevoie de o soluție inteligență pentru acești copii, ci ESTE NEVOIE DE DRAGOSTE. Nu au nevoie de bani, CI DE
PE MINE TOATA LUMEA MA IUBESTE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356596_a_357925]
-
întâmplărilor, fie nașteri, fie botezuri, fie morți, fie păcate, este plină de îngăduință omenească. El trece cu vederea totul și ... iartă. O reprezentare iconografică, pe o foaie de tablă zincată, bătută în cuie cositorite, închipuindu-l pe Iisus al casei părintești și al copilăriei, care-i vorbea copilei și mai ales, era înțelegător, mai presus de firea umană, cu toate slăbiciunile și infidelitățile ei. Iisus îi vorbea, „pe înțelesul inimii”, în adevărate locuțiuni interioare, scriitoarea având convingerea că numai El o
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
care le-a dăruit. Cu multă amabilitate suntem primiți și în casa doamnei Țăran Paraschiva unde găsim o colecție bogată de costume populare moștenite sau lucrate de dumneaei, covoare și ștergare. Doamna Țăran își amintește cu nostalgie cum în casa părintească împreună cu cele cinci surori ale dumneaei se adunau seara în jurul lămpii de 5 line (cu putere foarte mică de iluminat) și lucrau costume populare. Lucrau toată iarna pentru a avea costum nou de Paști, deoarece cine nu avea costum nou
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
familie cu multe generații de slujitori ai bisericii. Era ultimul dintre cei nouă copii pe care i-au avut preotul Izidor Blaga și soția sa, Ana Moga. A urmat primii ani de școală la Sebeș-Alba, la câțiva kilometri de casa părintească, ceea ce făcea ca vacanțele să fie mult dorite. A urmat gimnaziul la Brașov. Fiind în clasa a V-a, în 1911, a participat la o excursie cu vaporul pe Mediterana până în Italia, călătorie care - așa cum reiese din „Hronicul și cântecul
VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355174_a_356503]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CASA PĂRINTEASCĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CASA PĂRINTEASCĂ. Casa din lut bătut cu pleavă, Acoperită cu draniță de brad, Grădina cu meri și cu otavă, Unde mă-ntorceam cu drag. Ochii
CASA PĂRINTEASCĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355211_a_356540]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CASA PĂRINTEASCĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CASA PĂRINTEASCĂ. Casa din lut bătut cu pleavă, Acoperită cu draniță de brad, Grădina cu meri și cu otavă, Unde mă-ntorceam cu drag. Ochii blânzi ai mamei nu erau, Trecuți demult în neființă, Eu totuși îi vedeam mereu, Și îi purtam
CASA PĂRINTEASCĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355211_a_356540]
-
din florile fragede cu rădăcini în pământul hleios al CIOFULUI, o văgăună plină totuși de viață, una a reușit să dea mireasma binecuvântată a poeziei, aceasta fiind Mihai LEONTE, fiu al satului PETIA. Vasile DONISĂ Preot - Botoșani. Referință Bibliografică: Casa părintească / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 329, Anul I, 25 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
CASA PĂRINTEASCĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355211_a_356540]
-
de față, fiul poetului, pe atunci, copil. La un moment dat Adrian Păunescu a anunțat că vor urca la statuia lui Mihai Viteazul mai sus și l-a luat de după gât pe Andrei într-un gest atât de frumos, de părintesc că mi-au dat lacrimile. Și ca să se înțeleagă de ce, vă voi spune că părinții mei se despărțiseră în acea perioadă și îmi era tare dor de fratele meu mai mic care era de vârsta lui Andrei și Domnul Adrian
CENACLUL FLACĂRA LA MĂGURA BUZĂULUI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355615_a_356944]
-
ne ignorăm, disprețuindu-ne cordial, dacă pot să mă exprim astfel. Reciproc și vice-versa. Au fost odată trei frați care au hotărât să se retragă din lume, pentru meditație și să-și închine viața Domnului. După ce și-au vândut averea părintească pe care au împărțit-o săracilor, unul s-a dus la o mănăstire, altul a devenit preot iar al treilea s-a retras în pustiu, cât mai departe de larma deșartă a lumii. După câtva timp, primii doi s-au
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 14 de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355636_a_356965]
-
și s-au înscris la Facultatea de Medicină Veterinară, pe care au absolvit-o. Cel mare, Bujor, a fost repartizat mai întâi la Ceala, în județul Arad, iar ulterior s-a transferat la Avrig, unde locuiește și astăzi, în casa părintească. Mezinul familiei Tatu, Puiu (Gheorghe), a lucrat și a locuit mulți ani la Sfântu Gheorghe, în județul Covasna. Acum însă, la pensie, s-a mutat și el la Avrig, în casa bunicilor săi, care este lângă casa lui Bujor. “Doar
TEMNIŢĂ PENTRU SPOVEDANIE! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355682_a_357011]
-
Trecutu-și leapădă-amintirile în mine, Precum o Dochie naivă-al ei cojoc, Le-nșiră, rând pe rând, și-n scânteieri carmine M-atrage în vâltoarea unui candid joc. Mă văd copil în poala caldă-a dimineții, Sorbind nectarul din povețe părintești; Cu ochi nevinovat străpung perdeaua ceții, Cutreierând sfios tărâmuri de povești. În falduri străvezii se oglindesc părinții Cu chipuri fantomatice, nesigure; Pe-aripa gândurilor, azi, coboară sfinții, Bătând la ușa sufletelor singure. Cu mâinile cuminți îmi mângâie neliniști, Îmi răcoresc
PE-ARIPA GÂNDURILOR, AZI, COBOARĂ SFINŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346078_a_347407]
-
la drum... să bată la fereastra ființei iubite și să-i transmită mângâierea șoaptei de dragoste. Când ”drumul nostru” este departe de casă și dorul ne apasă, tot el, gândul, este acela care ne alină tristețea...; el ajunge la casa părintească și șterge lacrimile de dor, din ochii obosiți... Când copilașii și-au luat rămas bun, plecând fiecare pe drumul vieții lor, tot gândul este acela, care ne alină dorul... Fiecare dintre noi, ne vom stinge cândva... ne vom îndrepta spre
DE VA VENI LA TINE...GÂNDUL de DOINA THEISS în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346076_a_347405]
-
atât, este o atitudine de atașament, intimă și profundă a unei persoane față de altă persoană. Aici, acest sentiment de iubire ia numeroase forme; astfel se poate distinge dacă este vorba de o afecțiune profundă într-o rețea de familie (dragostea părintească, dragostea de frate..etc.), sau este vorba de o iubire pentru o înrudire spirituală aproapiată (prieteni dragoste, parteneriat) sau o dorință fizică. Cea din urmă neavând prea mare legătură cu iubirea adevărată față de cealaltă persoană ci exprimă doar o dorință
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
înfometați... și ne scufundă adeseori într-o mare de...dor. Prima mea iubire nu am uitat-o și nu o voi uita niciodată. Țin minte, de parcă, s-ar fi întâmplat ieri: fiecare trandafir, pe care-l găseam în fața ușii casei părintești, fiecare bilețel care îmi ”șoptea” ce mult mă iubește... Intâlnirile atât de timide, scurte și pe furiș; deși eram în clasa a zecea de liceu, nu aveam voie să stau afară mai târziu de ora 20... Serile de vară, în
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
anxietate care mă cuprinde mi-e dor de ceva și nu știu exact de ce aș vrea să fac ceva dar nu știu ce dar știu că trupul meu după atingerea ta plânge... COPILĂRIE Șapte ani trecut-au, duerea încă apasă greu. casa părintească și vișinul înalt... au fost și nu mai sunt... Punct! lumea mea incepe-acol în acel ocol de urbe unde suferința și fericirea se-nbină-n amintire! suflet curat, inimă de copil, existență pură... destin MI-E DOR... Mi-e dor de ultimele
JURNALUL UNEI FETE CARE RÂDE (POEME) de IOANA CREŢ în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346153_a_347482]
-
crud al multora ca mine miroase întunericul a ars așezați între vis și somnolență suferim de abisul bunului rămas cărări din frunze moarte pași greoi drum strâmt azi în trecut ori în viitor suntem tot noi nufăr plutitor rabd durerea părintească cuprins de nostalgie și de dor privesc oricând spre casa părintească rămasă în umbra morții am chipul plâns și răvășit poet de sunt acum scriu rece nu cere părinții din etern vreau mâna de pământ din ce-a rămas acolo
TU MAMĂ ÎMI LIPSEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346154_a_347483]
-
vis și somnolență suferim de abisul bunului rămas cărări din frunze moarte pași greoi drum strâmt azi în trecut ori în viitor suntem tot noi nufăr plutitor rabd durerea părintească cuprins de nostalgie și de dor privesc oricând spre casa părintească rămasă în umbra morții am chipul plâns și răvășit poet de sunt acum scriu rece nu cere părinții din etern vreau mâna de pământ din ce-a rămas acolo la mormânt lacrimi ostenite curg la îmbrățișarea cu trecutul părinții nu
TU MAMĂ ÎMI LIPSEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346154_a_347483]
-
sentimentală, iubeșteflorile, desenează, creează, nu aruncă nimic, încearcă să dea o formă unui lucru nefolosibil, a câștigat un premiu pentru desene și este prima pe clasă la creație. De cinsprezece ani Daniela rabdă dorul de România și răzbate în țara părintească numai cu iureșul gândului. Este membră a Asociației Internaționale a Străinilor din Ashikaga (A.I.A.) și participă la organizarea de evenimente încorporate în festine moderat naționaliste, deplin afective, cu mare trăire emoțională. Vorbește la aceste ocazii despre țara ei, despre
DANIELA UCHIYAMA SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ ÎN ŢARA SOARELUI RĂSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346142_a_347471]
-
te știu băiat milos de toți mamă eu te rog să ai grije de toate lucrurile tale să nu pierzi ceva din ele că îți trebuie tot ție când o să vii acasă dacă tiajută bunul Dumnezeu să vii la casa părintească mi se pare mult pănă ceoi veni Dragă Ghiorghiță să știi că suntem foarte mulțumiți de ce neai scris în scrisoare că neai spus că o duci foarte bine acolo dar suntem foarte supărați că neai spus că ești bolnav nu
MOŞTENIRE DE LA MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356061_a_357390]
-
voi lumina radioasă Chemându-mă pe calea gândului, acasă... Privind la voi, pe mama o zăresc Cu ochii blânzi, cu chipul îngeresc Și-n ochi o lacrimă-mi răsare, Și lacrima se contopește-n floare. Pe când eram micuță, la vatra părintească, V-am răsădit, adeseori, în glia strămoșească Cu mama ce vă-ngrijea duioasă. Apoi, când eu crescui mai mare, Iar dragostea mă-nvăluia-n a ei vâltoare, Am răsădit iubitului, în zi senină, Un strat de lăcrămioare Lângă portița din
LĂCRĂMIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368951_a_370280]
-
Alexandru. Apoi el se apucă să își pună toate afacerile sale în rânduială de asemenea își făcu și testamentul, totul îi luă destul timp. Iar în ciuda faptului că avea bilet de internare la urgență, se duse o săptămână la casa părintească pentru aș vizita frații și surorile și ce îi era foarte drag biserica copilăriei sale. Când intră în acea biserică ce nu mai semăna deloc cu acea clădire modestă a copilăriei ci acum era o casă de închinare mare, spațioasă
REGĂSIREA FERICIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368980_a_370309]
-
prezența prietenilor și a colaboratorilor, a multora din cei împătimiți de opera sa, veniți să îi mai aducă încă un gând de dragoste și aducere-aminte, să îi simtă sufletul cald și generos impregant în fiecare obiect și în atmosfera casei părintești, să mai stea un pic de vorbă cu spiritul lui nemuritor. Activitatea s-a desfășurat în curtea casei, alături de statuia lui Nini împodobită cu flori, într-o atmosferă luminoasă, cu zâmbet auriu de soare și culori vii și parfum discret
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]
-
bătrânețe. Se poate vorbi de un animism al naturii, cu puternice nuanțe de reflexivitate și de un paralelism perfect om -natură, sau, după cum afirmă autoarea însăși, “copacul crește și se dezvoltă în noi, copacii înrădăcinați înseamnă întoarcere la rădăcini, casa părintească, coloana vertebrală pe care o avem și noi.” El reprezintă, totodată, individul, perechea sau specia. Natură și om sunt două entități care se suprapun în sufletul unui copac, se contopesc, își dau mâna, își întrepătrund sentimentele și ies victorioase la
VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “COPACUL” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370832_a_372161]