1,244 matches
-
din 1700, care a hotărât ca Se punea astfel capăt unor practici arbitrare folosite în numirea preoților, cănd în acest sens era de ajuns uneori o simplă dovadă de la credincioșii satului că cel în cauză era vrednic de a-i păstorii, sau când „"singhelia"” se obținea cu sume de bani date vlădicului. Frecvente erau și cazurile în care, din cauza numărului mare al preoților din sat, numirea în funcție se făcea în urma unei „"tocmeli"”(înțelegeri), fiind preferat cel cu pretențiile cele mai
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
miazăzi. Episcopia Romanului a constituit de-a lungul veacurilor și un important centru de cultură medievală românească, în scaunul său aflându-se adesea cărturari de un recunoscut prestigiu, cu multiple preocupări spirituale și un larg orizont de cunoaștere. Aici a păstorit pe la sfârșitul secolului XV-lea episcopul Vasile, ce s-a manifestat ca un teolog de înaltă erudiție, așa după cum rezultă dintr-o scrisoare doctrinară pe care acesta a trimis-o mitropolitului Gherontie al Moscovei. Între 1500-1508 în fruntea episcopiei s-
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
lemn, aproape de malul Jijiei. Biserica de zid a fost construită de către boierul Vasile Balș, în anul 1732, pe valea Cozancea. Schitul a fost închis de către comuniști în anul 1960, fiind redeschis în anul 1983. De-a lungul timpului, mănăstirea a păstorit și schiturile Coșula, Balș, Zosin și Șoldana. Într-această mănăstire și-a început viața monahală atât părintele Paisie Olaru - care a viețuit aici primii 26 ani de viață monahală, cât și părintele Cleopa Ilie - care a viețuit aici primii 3
Mănăstirea Cozancea () [Corola-website/Science/312414_a_313743]
-
în același timp racovicenilor următoarea mustrare: Descendent al unei familii de preoți din Biertan,înnobilată, din rândurile căreia făcea parte și cunoscutul istoric Florian Aaron, Petru Florianu s-a născut în 1828, ca fiu al parohului Petrus Flore, care a păstorit în Biertan între anii 1842 - 1872. Bunicul său care purta același nume era născut în anul 1791, servind și el ca preot în aceeiași localitate timp de 45 de ani, murind în 31 iulie 1869. Studiile teologice le face la
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
adeptă a curentului latinist propagat de canonicul Timotei Cipariufiind hirotonit în anul 1855. La data de 8 mai 1855 se căsătorește cu fiica preotului Ioan Mihălțan, Ana în vârstă de 16 ani având ca nași familia căpitanului Dionisie Drăgoiu. A păstorit satul mai bine de 40 de ani, decedând în 8 octombrie 1895. De numele său se leagă multe din realizările satului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, el poate fi considerat: În calitate de paroh al satului a participat
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
1 noiembrie 1938 - 1 noiembrie 1939) și apoi ca locțiitor de mitropolit al Olteniei (1-29 noiembrie 1939). A fost ales la 29 noiembrie 1939 ca mitropolit al Moldovei și înscăunat în Catedrala Mitropolitană din Iași la 17 decembrie 1939. A păstorit la Iași până la 16 august 1947, când s-a retras din scaun în urma presiunilor exercitate de puterea comunistă. În calitate de mitropolit a efectuat vizite canonice la numeroase parohii și mănăstiri din Arhiepiscopia Iașilor, s-a preocupat de învățământul teologic organizând diferite
Irineu Mihălcescu () [Corola-website/Science/309498_a_310827]
-
Domnului" din Securiceni (construită în 1927-1932) În acel an, comunitatea ortodoxă din Reuseni nu avea preot. Începând din anul 2005 se desfășoară aici lucrări de consolidare și restaurare a monumentului istoric sub coordonarea prof.dr.arh. Virgiliu Polizu. Printre preoții care au păstorit aici menționăm pe următorii: Andrei Gallin (până în 1805), Ioan Gallin (1805-1806), Nicolae Gallin (1806-1832), Lazăr Marian (1833-1861), Mihai Iliuță (1861-1868), Nicolae Mănărăzan (1868-1874), Eugen Vorobchievici (1875-1898), Constantin Ursache (1898), Teodor Bumbac (1898-1902), Ștefan Marian (1902-1937), Mihai Ioachimciuc (1937-1941), Titus Chariton
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
la 4 martie 1962 . În iunie 1963, PS Părtenie a făcut parte din delegația Bisericii Ortodoxe Române la serbarea mileniului Muntelui Athos, prilej cu care au fost restabilite relațiile Patriarhiei Române cu așezămintele monahale de la Muntele Athos. Episcopul Părtenie a păstorit Eparhia Românului și Hușilor timp de 16 ani. În această perioadă a fost urmărit de către Securitate, propunându-se pensionarea „de urgență“ a ierarhului, deoarece acesta era "„bătrân, bolnav, neputincios, inactiv și nefolositor“", după cum reiese din notă informativa nr. 304/1
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
unde se află astăzi mănăstirea a ființat în secolul al XV-lea un vechi schit de lemn a lui Giurgiu Călugărul, cu hramul Schimbarea la Față, unde viețuiau câțiva călugări sihaștri. Acesta a fost menționat pentru prima dată în anul 1499, fiind păstorit la acea dată de „chir popa Ioanichie”. Fosta mănăstire a fost cumpărată de domnie în anul 1503, împreună cu cinci sate, de la urmașii unui anume Ivan Damianovici și dăruită mănăstirii ctitorite de Ștefan cel Mare. La data de 27 aprilie 1503
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
27 aprilie 1503, după cum precizează pisania aflată pe zidul bisericii, s-a început construirea bisericii Mănăstirii Dobrovăț, ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Printr-un hrisov din 6 octombrie 1503, voievodul a înzestrat cu cinci sate mănăstirea care era păstorită pe atunci de părintele Pahomie. Pe peretele vestic al pridvorului, în dreapta ușii de intrare în biserică, a fost pusă o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Binecinstitorul Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
la depozitul legal. Andreiu Petru este cel dintâi despre care avem știri. În 1737, locuitorii satului au revenit din locul de strămutare și s-au așezat pe vechea vatră. În același an, Andreiu Petru vine din Gălpâia și începe să păstorească în Sânmihaiu Almașului. Împreuna cu fratele său geamăn, Andreiu Pavel, au fost innobilați cu titlul ""de Mohaci"". Descendenta lor, Margareta Buteanu din Cluj Napoca, își aducea aminte de blazonul nobiliar, care se mai păstra în copilăria ei. Andreiu Petru se retrage
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
în 1771, iar la vârsta de 40 de ani, în 1811, a fost așezat ca preot în localitate. A decedat în 1851. Andreiu Filimon, fiu al lui Petru, s-a născut în 1798. În 1822 a fost hirotonit și a păstorit împreună cu tatăl său până la moarte, în 1847. Nu a avut urmași. Între fiii lui Andrei Petru s-a numărat și Andreiu Todor, ""vredniculu cantoru a lu St. Mihaiului ce au reposatu în 1875"". A avut nouă fii, prin care se
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
a căsătorit cu Todora Mureșianu din Păușa. A fost hirotonit în 6 august 1862, dar a decedat în același an. Ioan Andreiu, frate cu Văselia și Gligoria, s-a născut în 22 ianuarie 1829. În 1864 a fost hirotonit preot, păstorind în Sânmihaiu Almașului până în 1883, când se mută în Chichișa, lăsând ca urmaș pe fiul său Ioan Andreiu jr. Este autorul însemnărilor din care au fost extrase aceste date, scrieri care au căpătat ulterior denumirea de ""Documentul Andreian"". Ioan Andreiu
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
hirotonit și așezat ca preot în localitare. A decedat în 1908, fiind înmormântat în partea de sud-est a bisericii de lemn. Mureșan Patriciu a rămas în memoria oamenilor ca “popa din Chilioara”. A pastorit între anii 1908-1919. Andrei Victor a păstorit între anii 1919-1924. A trăit după aceea în Zalău, unde are urmași. Groza Todor a păstorit între anii 1924-1927. A fost un om cu o cultură aleasă. Tămășan Virgil a păstorit nu mai puțin de 35 de ani, între anii
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
sud-est a bisericii de lemn. Mureșan Patriciu a rămas în memoria oamenilor ca “popa din Chilioara”. A pastorit între anii 1908-1919. Andrei Victor a păstorit între anii 1919-1924. A trăit după aceea în Zalău, unde are urmași. Groza Todor a păstorit între anii 1924-1927. A fost un om cu o cultură aleasă. Tămășan Virgil a păstorit nu mai puțin de 35 de ani, între anii 1927-1962. A făcut studii la Blaj și a fost unul din fruntașii Partidului Național Țărănesc, apropiat
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
Chilioara”. A pastorit între anii 1908-1919. Andrei Victor a păstorit între anii 1919-1924. A trăit după aceea în Zalău, unde are urmași. Groza Todor a păstorit între anii 1924-1927. A fost un om cu o cultură aleasă. Tămășan Virgil a păstorit nu mai puțin de 35 de ani, între anii 1927-1962. A făcut studii la Blaj și a fost unul din fruntașii Partidului Național Țărănesc, apropiat al lui Iuliu Maniu, care l-a vizitat de mai multe ori în Sânmihaiu Almașului
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
de 35 de ani, între anii 1927-1962. A făcut studii la Blaj și a fost unul din fruntașii Partidului Național Țărănesc, apropiat al lui Iuliu Maniu, care l-a vizitat de mai multe ori în Sânmihaiu Almașului. Vlaicu Patriciu a păstorit între anii 1947-1970. Sub păstorirea sa și cea a lui Virgil Tămășan s-a construit biserica cea nouă a satului. Următorii preoți: Barbu Flaviu, Gorcea Ovidiu, Stânean Alexandru și actualul paroh, Iovița Vasile, nu au decât legături sentimentale cu biserica
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
a rămas părăsit timp de vreo 160 de ani, așa că pe zidurile sale se văd copaci - și până astăzi a rămas o rădăcină de copac în zid. Prin 1709 a fost restaurat, iar azi e singura biserică a Pătrăuților, unde păstorește părintele Morariu, gazda mea. E un preot înalt, frumos, cu barbă albă, cu figura impozantă, un adevărat apostol. Nu-ți descriu primirea ce mi-a făcut-o. E destul să-ți spun că abia picasem în casa lor și, pe când
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
din Racovița, Toma Dobra. Tot din această epocă tumultoasă a mai rămas și ""mărturisirea de credință"" a preotului racovicean Pavel: În 1750 urmează o nouă conscripție confesională comandată de vicarul Petru Pavel Aron care consemnează 821 credincioși de rit unit păstoriți de doi preoți, fără a menționa și locuitorii din "partea iobăgită" a satului. Această conscripție este considerată de unii autori ca nereflectând realitatea, dar după doi ani (1752), ținând cont de pisania "Bisericii vechi", ambii preoți ai satului, Popa Pavel
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
din 1700, care a hotărât ca Se punea astfel capăt unor practici arbitrare folosite în numirea preoților, când în acest sens era de ajuns uneori o simplă dovadă de la credincioșii satului că cel în cauză era vrednic de a-i păstori, sau când ""singhelia"" se obținea cu sume de bani date vlădicului. Frecvente erau și cazurile în care, din cauza numărului mare al preoților din sat, numirea în funcție se făcea în urma unei ""tocmeli"" (înțelegeri), fiind preferat cel cu pretențiile cele mai
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
hirotonit ca arhiereu la 5 februarie 1895. Din decembrie 1897 îndeplinește funcția de locțiitor de episcop al Râmnicului, apoi este ales episcop eparhiot tot acolo, la 12 martie 1898. La 5 februarie 1909 a fost ales mitropolit primat al României, păstorind până la 28 iunie 1911, când s-a retras din scaun. IPS Atanasie a trăit apoi pentru restul vieții la Mănăstirea Cernica. Mitropolitul Atanasie a trecut la cele veșnice la 9 octombrie 1931, în București, fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica. A
Atanasie Mironescu () [Corola-website/Science/310818_a_312147]
-
mitropolia Ungrovlahiei (11 august 1849 - 14 septembrie 1850). La 14 septembrie 1850 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind înscăunat la 8 octombrie 1850. La data de 11 ianuarie 1865 i s-a acordat titlul de “mitropolit primat" al României, păstorind până la moarte. Seminariile teologice eparhiale, închise în cursul revoluției din 1848, s-au redeschis în anul 1851. În anul 1852 a înființat o tipografie, în care a editat aproape toate cărțile de slujbă (mai târziu a luat-o statul). A
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
cel mai bun dintre clericii de astăzi ai Bisericii noastre, o personalitate viguros conturată, cu aleasă pregătire teologică, temeinic orientată în toate problemele pe care le ridică lumea noastră contemporană", căci „la vremuri noi, ne trebuie oameni noi". Mitropolitul Iustin păstorește o scurtă perioadă ca mitropolit al Ardealului. La 10 ianuarie 1957 este ales mitropolit al Moldovei și Sucevei, iar peste trei zile e instalat pe scaunul cinstit odinioară de Dosoftei, Varlaam, Veniamin Costachi, pentru a nu-i pomeni decât pe
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
popularizare a mănăstirilor din Moldova și cărți de rugăciuni etc.. La 12 iunie 1977 este ales ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în Catedrala Patriarhală din București la 19 iunie 1977, păstorind ca patriarh până la moarte. Ca patriarh, a condus câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din Statele Unite și Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica luterană din Suedia
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
locului, propune alegerea în acest post a preotului Ioan Marina, de la biserica "Sf. Gheorghe" din Râmnicu Vâlcea, văduv prin decesul soției de aproape zece ani, pe care-l cunoștea bine de când l-a avut student și din timpul cât a păstorit ca locotenent de episcop la Râmnic și apoi de mitropolit la Craiova. La propunerea mitropolitului Irineu Mihălcescu, Sfântul Sinod, în ședința sa din 30 iulie 1945, în urma cercetării și examinării canonice, a aprobat alegerea preotului Ioan Marina în cel de-
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]