1,786 matches
-
prezinte la ghișeu și să anunțe în ce scop venise. Parcă furgoneta, luă hârtiile și, cu un pas care voia să pară ferm, deși îi tremurau picioarele, așa cum orice observator atent și-ar fi dat seama, traversă banda de tranzit pătată de pete de ulei vechi și recente până la ghișeul de primire, îl salută pe paznic cu un politicos bună ziua și ceru să vorbească cu șeful de departament. Omul plecă să transmită cererea, reveni imediat, Vine acum, spuse. Trecură încă zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ar fi regretat cruzimea cu care îl trataseră pe neașteptatul începător în noua artă, Cipriano Algor începu să găsească moliciuni acolo unde înfruntase asprimi, docilități care-l umpleau de recunoștință, secrete care se dezvăluiau. Ținea manualul ajutător pe bancă, umed, pătat de degete, îi cerea sfatul din cinci în cinci minute, uneori înțelegea prost ce citise, alteori o subită intuiție îi lumina o pagină întreagă, nu e exagerat să spunem că Cipriano Algor oscila între nefericirea cea mai sfâșietoare și desăvârșita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apere cu cuțitul de mine. Mai târziu m-a înduioșat cu tandrețea ei. Dinu mă aștepta la cafeneaua din mijlocul cătunului. Mă rog, să-i zic cafenea. Semăna mai curând a magazie, cu o singură fereastră, năpădită de păianjeni și pătată de muște. Înlăuntru nu era nimeni. Doar iarna se strângea lumea acolo. Acum, pescarii stăteau toți afară, la niște măsuțe de tablă vopsite cândva în alb și pline de zgârieturi. Fiecare avea dinainte o ceașcă de aramă. Am zis politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin frunze. Să nu lase urme. Prea multe urme încep să miroasă a trecut. Nu-mi aduc aminte cum am plecat, în ce moment, și dacă măcar am încuiat ușa în urma mea. De fapt, de ce s-o fi încuiat? Hârtiile pătate de muște și singurătatea plină de pureci în care trăisem nu puteau să tenteze pe nimeni. Fiecare are propria sa singurătate, nu e nevoie s-o ia de la altul. 7 Faptul că era o zi frumoasă, de început de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în mod vădit ca eu să încep conversația. Dar mie mi se încleștase gura. Nu știam ce să spun. Tăceam și mă uitam la omul din fața mea. Era destul de robust, dar uzat de vârstă, cu obrazul împăienjenit de riduri și pătat de o culoare bolnăvicioasă, specifică bolnavilor de ficat. Avea ochi reci, pleoape fără gene și pungi seroase sub ochi. Părul îi căzuse pe creștet, iar cel rămas împrejurul capului îi atârna, rar și cenușiu, în neorânduială. Purta un costum alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răsplata pentru dobîndirea puterii, pentru sofisticare, pentru Înțelegerea Artei. Ei, și cînd părea că seara se apropie de sfîrșit, lucruri noi se-ntîmplă. Procesiunea nu a făcut altceva decît să pregătească publicul pentru un simulacru de nuntă. Mireasa poartă o rochie pătată de sînge, iar mirele - un frac găurit cu lovituri de cuțit și un joben străpuns de o săgeată și amîndoi, mire și mireasă, sînt bărbați. Un oficial purtînd un trening de pușcărie și ducînd În mînă un baston cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai bune, cu atît erau mai periculoase. Maggie lucrase la Book Universe, un lanț de librării frecventat de puști de facultate și de perverși. Studenților și perverșilor li se permitea să bea cafea În librărie și lăsau În urma lor cărți pătate de cafea după ce ardeau gazul suficient de mult timp sau după ce reușeau un orgasm furișat, pe jumătate mascat. — Cărțile erau, În majoritate, prostii, iar angajații erau complet idioți, recunoaște Maggie. Nu știau să facă diferența dintre Proust și cururile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
recepția cu brînzeturi, vinuri și un trio de jazz. Holul este gol, doar personalul muzeului Îl așteaptă, inclusiv Doris, care Îl Îmbrățișează energic și Susan, care Îl sărută pe amîndoi obrajii și Îl și Îmbrățișează. Machiajul Îi este un pic pătat de lacrimi, dar zîmbește. Nici urmă de fosta ta nevastă, Îi spune. Cred că ai potolit-o. Wakefield nu Îi spune de Întîlnirea cu noua Mariană. — Putem merge și noi la recepție, spune Doris, dar ne-am gîndit că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
alăturată. Îi trebui un moment să recunoască silueta răvășită și udă leoarcă. — Camilla! Ce Dumnezeu faci pe ploaia asta? Coafura de obicei impecabilă a Camillei era îmbibată de apă, ca un câine plouat, iar costumul ei de in bej era pătat și mototolit. — Te-am așteptat aici. Fran simți un fior de teamă. — De ce n-ai urcat? — Pentru că ceea ce vreau să-ți spun nu poate fi spus decât între patru ochi. Cățea egoistă! Fără vreun avertisment își îndreptă pumnul înmănușat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-le inimile. După ce a plecat toată lumea, Gaston a rămas nemișcat, exact în aceeași poziție. Așa l-au găsit Takamori și polițistul. — Gas! strigă Takamori, apucându-l de mână. Gaston zâmbi ca un băiețel rușinat. Takamori îi văzu pantalonii sfâșiați și pătați de sânge. S-au dus la secția de poliție și, o oră mai târziu, după ce au răspuns la întrebările polițistului, au pornit spre casă. — Te doare, Gas? — Nu, n-am nimic. Takamori n-a prea vorbit în drum spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lumina amiezii, la care doream să ajung cât mai repede. ― De aceea umbli acum singur printre chiparoși? ―- Se vede, din felul cum vorbești, că n-ai fost niciodată în fața inchizitorilor. Ochii lor sunt ca de gheață. Când te privesc, te pătează cu moarte. ― Dacă aș ține să fiu "avocatul diavolului", ți-aș atrage atenția că, așa cum statul are nevoie de poliție pentru a ne apăra de tâlhari, și Biserica se vede obligată să se apere de eretici. Iisus nu i-a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Socrate. ― Dar de ce trebuia ca ei să moară așa cum au murit? ― Nimeni nu spune: era necesar să moară, ci: n-au murit zadarnic. ― E o chestiune de vorbe. ― Nu. Căci un rug care a ars inutil nu luminează nimic. Doar pătează. Atâta tot. ― Un rug e monstruos oricum. ― Da, Galilei, însă poate fi și monstruos și inutil. ― Nu e oare un curaj și mai mare să trăiești și să suferi decât să arzi pe un rug? Deși istoria îi reține pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o smulgă din mână. Moment în care, după atâta vreme, l-am implorat pe Cel de Sus, care ne-a întins din nou o mână. În timp ce Grimoald încerca să-și îmbărbăteze fratele, și-a dat seama că spinarea îi era pătată de căcăreze de oaie. Rotari s-a uitat mai bine la iarba din poiană și a priceput că pe-acolo trecuse o turmă. A observat o potecă strâmtă care intra în pădure; a mers să se uite la murii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Încercă să se apere - dar scutierul Îi ținea capul apăsat În vasul veceului. Se sufoca. Simțea că-i lipsește aerul. Deschise gura, inspiră apă, tuși, scuipă, ridică o clipă capul și fu din nou Împins spre apă - nasul atinse luciul pătat cu maro al vasului, cineva făcuse caca și nu nimerise gaura. Apa i se scurgea din nas, din urechi, din ochiul deschis și din bandaj. Îi bag un fitil În curul ilotului ăstuia și-l fac să se bășească, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de Prada cumpărată pentru petrecerea Camillei de la Palazzo Lancillotti, căci n-ar mai fi avut timp să se Întoarcă acasă pentru a se schimba - el, cu același hanorac pe care Îl purta de mai bine de o lună, cu pantalonii pătați de vopsea spray și cu inel În nas. — Da, răspunse Maja, cu un zâmbet sfidător. Părerea lui este decisivă pentru mine. Nu părea bolnavă. Dimpotrivă, era strălucitoare, Împlinită, cu o coafură nouă și o mină neașteptată, aproape copilărească. — E greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nici nu-i veni să plângă. Axel Rose Îi spuse să nu se miște, pentru că nu terminase Încă. Pentru Început trebuia să mai facă o gaură - altfel clama nu ținea. Un firicel de sânge se scurse pe cearșaful de hârtie, pătându-l. Valentina Îl privi pe David Beckham de pe posterul din față. Nu-i plăcea David Beckham - ei nu-i plăcea de nimeni. Nu era normală. Nici o durere, nici o emoție - sentimente zero. Siberia. Axel Rose continua să-i sâcâie buricul. Ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
totul adevărat și nu era, pentru că așa trebuia să se Întâmple. Emma primi șervețelul dacă nu din alt motiv, măcar pentru a-și tampona sângele care-i picura de pe buză pe bărbie și se prelingea pe gât și ar fi pătat cămașa - ar fi pătat-o, iar generalul și-ar fi dat seama, ce rușine. Închise ochii pentru a uita imaginea lui Antonio răsturnat deasupra ei, atât de aproape Încât greutatea lui Îi strivea corpul, Antonio care o privea cu ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era, pentru că așa trebuia să se Întâmple. Emma primi șervețelul dacă nu din alt motiv, măcar pentru a-și tampona sângele care-i picura de pe buză pe bărbie și se prelingea pe gât și ar fi pătat cămașa - ar fi pătat-o, iar generalul și-ar fi dat seama, ce rușine. Închise ochii pentru a uita imaginea lui Antonio răsturnat deasupra ei, atât de aproape Încât greutatea lui Îi strivea corpul, Antonio care o privea cu ură, o ură care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să fi fost preotul de la Împărtășania Valentinei sau avocatul Fioravanti, sau tatăl lui, zidarul, dur și răbdător ca o piatră. Dar nu era lângă el decât fata asta sănătoasă, proaspătă și tânără cu pantaloni din material de camuflaj care se pătau de sânge. — Ești catolică? fu tot ceea ce reuși s-o Întrebe. — Nu, evanghelică, răspunse Sarah. — Ce Înseamnă asta? — E destul de dificil de explicat În două cuvinte, surâse americanca. — Crezi În Isus Cristos? spuse Antonio, care nu reușea să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lăsă bacșiș o mie de lire și luă de pe jos geanta Emmei. Observă că avea mânerul rupt și, când ea Întinse mâna să Își ia geanta, eșarfa de pene rămase agățată În scaun, iar Sasha văzu că bluza Îi era pătată de sânge. Întoarse privirea, o luă de braț și o conduse printre măsuțe spre ieșire. Emma Își mușcă buzele, căci n-ar fi vrut pentru nimic În lume să-i spună să-i dea drumul - deși brațul o durea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar putea să-i provoace o criză. De identitate, vreau să spun - la urma urmelor, ea e albă. Maja se Întrebă cum ar putea să Îndepărteze farfurioara fără să bată la ochi: Îi era teamă că poșeta putea să se păteze. La urma urmelor, era un model realizat doar Într-o sută cincizeci de exemplare și era destinat prințeselor, vedetelor pop și nevestelor de sultani - ea Îl obținuse doar datorită prieteniei sale de mai bine de zece ani cu directoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
voce Îndepărtată. — Da, șopti fără să se Întoarcă. — Așază-te, Îi spuse Meri. Îți aduc un pahar cu apă. Se lăsă să alunece la pământ, dar două brațe o prinseră cu putere oprind-o. — Ești nebună? E murdar aici, te pătezi, o certă Meri. O Împinse apoi Înspre o grămadă de lăzi goale de lemn - poate relicve din piața din apropiere -, pe o bancă aranjată În fața unei săli mari și Întunecate, În care trupuri vlăguite zăceau Îngrămădite În saci de dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
benzină. Dintr-o dată spuse: — N-ai vrea să aștepți ziua de luni Împreună cu mine? Cunoști Saturnia? — Nu, răspunse Emma Încercând să-și revină. N-am fost niciodată acolo. Căutând cu stângacie să pună din nou pistolul În distribuitor, Sasha Își pătă pantofii cu benzină. — Eu merg acolo Întotdeauna când trebuie să sărbătoresc ceva. N-am fost niciodată singur. Îi deschise portiera mașinii, iar după ce ea se așeză o Închise la loc, cu grijă. Emma privi luminile albastre ale firmei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e mică, cel mult optzeci de metri pătrați, s-a aplecat și a Împușcat-o În inimă de la zece centimetri. Privind-o În ochi și știind că ea știe. Isuse. Adolescentă asasinată sub masa din bucătărie, desculță, cu bluza albă pătată de sânge și răvășită, descoperind buricul În care strălucește - lucios, foarte nou - un inel metalic. Adolescentă vie În fotografiile lipite pe frigider, În care el o va fi privit cu mândrie sfâșietoare de fiecare dată când a băut o bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atât de înalt de fericire. Era acum ca un cerc mototolit, ca un continuum care se mișca amețitor, prin cotloanele ființei lui Pampu, în timp ce acesta stătea rezemat de trunchiul dudului, cu ochii pierduți în zare, cu gâtul roșu, contractat și pătat de un strop verde, abia vizibil. Era stăpânul acestui om și plutea cu mintea amorțită și fără dorințe. Pe urmă, s-a moleșit tot și-a căzut înăuntru, topindu-se, știind dintr-odată toată istoria și toate gândurile lui Pampu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]