1,724 matches
-
de necaz sau de ironie în atitudinea ei. Să fi avut vreo aberație care să o facă să invente o astfel de distracție? Era destul să o vezi, ca să îndepărtezi presupunerea. Cu chipul înfrigurat, cu exaltarea ei gravă, urmărindu-și pătimaș preocuparea într-un fel care nu îngăduia nici un surâs către acel spectacol comedios. De căutai să raționezi te înnămoleai în absurdități, dacă însă porneai de la absurditate ca de la o premisă logică, puteai conchide ceva destul de consecvent. Egoismul, capriciul și fervoarea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
îndrăgostiți de lucrările lor, precum avarul de galbenii săi, și nu sunt în stare să se despartă de ele. Narcisiști se dovedesc a fi și scriitorii care se extaziază în fața propriilor cărți și pe care le recitesc mereu, ca îndrăgostitul pătimaș scrisorile iubitei. Varianta feminină a legendarului Narcis o reprezintă Narcisele contemporane și dintotdeauna, care sunt preocupate până la obsesie de frumusețea lor, pe care se străduiesc să o sporească prin toate mijloacele. În acest scop se înzorzonează cu fel și fel
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
poate fi distrusă. Trebuie să știm să profităm de acest efect magic al artei, să căutăm să-l obținem, și atunci forța cuvântului va spori, și condiția scriitorului va fi mai bună. Cine altul să creadă mai adânc și mai pătimaș în eternitatea artei dacă nu scriitorul însuși? -----------------------------------
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Butelie, demn, și el, de milă, căci, deși bogat, nu-i plătise Îndeajuns pe doctori ca să-l scape de orbirea la care-l dusese boala zahărului În sânge năpustită brusc asupra lui, atunci când aflase că fiul său fusese Înjunghiat de pătimașul Enin. Ani Întregi și chinuitori, profesorul Marin Foiște nu știuse prea bine ce se petrecea În sufletul lui, căci nu găsise cale spre dezlegarea tulburării. Tagma femeiască nu-l atrăgea de ani, iar bărbăția lui pierdută Încetase să-i năvălească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vorba, dar când erați purtătorul de sandale al Seniorului Nobunaga, v-ați dedicat, din toată inima, îndatoririlor de atunci; iar când ați avut statutul de samurai, v-ați pus toate capacitățile în slujba sarcinilor samuraiului. Niciodată nu ați avut dorința pătimașă de a urca mai sus. Lucrul de care mă tem acum cel mai mult este că - fidel acestei mentalități - vă veți achita de datoriile din provinciile apusene, sau că veți îndeplini complet însărcinarea primită de la Seniorul Nobunaga, sau iarăși, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sportivilor de performanță. Ne îndeamnă să mergem înapoi la studiul copilului și al firului de iarbă, nefiind de acord cu lipsa caracterului în lumea în care trăim astăzi. Este un nostalgic al lumii pure a satului de odinioară, manifestând o pătimașă dragoste pentru grădina de flori din gospodăria părintească, când oamenii dezmierdau florile cu vorbe duioase, așa cum face și astăzi autorul cu florile pe care le are în apartamentul personal. „Cine nu iubește copiii, florile și soarele, nu are ce căuta
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
câte un balaur cu trei, cinci, șapte, nouă capete. Castelele se înmulțesc pe măsură ce unui balaur îi cresc încă două capete. Nimeni nu știe cine înalță castele de nisip și nici cine înmulțește capetele de balaur... Uneori copiii aleargă pe valul pătimaș care sărută nisipul și își scriu răvașe de iubire pe buza întinsă a falezei. Zădărnicie. Apa nu are milă. Amintirile sunt șterse. Lacrimile se amestecă cu apa sărată. Nu se mai cunoaște lacrima. Și-a schimbat forma. Seamănă a mare
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de senină și frumoasă. Și-mi zâmbesc, ca pe o încurajare: uite un mort fumos...Înotăm tăcuți în acest cortegiu al morții... Deasupra înecatului, văd tronând moartea, ca pe o femeie înnebunită de frumusețe... Din când în când îi mușcă pătimaș din buzele, ștergându-și gura arsă cu mâna descărnată... -Ai câștigat iar, ticăloaso! Ajungem la mal. Unul dintre băieți are păr pe mâini și într-un gest plin de cinism, întinde mâna spre colega mea, cerându-i să facă cunoștință
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de moral! Pe cuvânt! Vreau să zic că ești inconsecvent. Tu furi cărți de la bibliotecă și substanțe chimice de la laborator, dar când vine vorba de ambarcațiuni din astea, brusc începi să dai înapoi. — Cărțile sunt cu totul altceva, zise Gaskell pătimaș. — Da, îi replică Sally, pentru cărți nu ajungi la pușcărie. Asta e singura diferență. Așa că dacă vrei să crezi că am furat vaporașul ăsta, poți să crezi liniștit așa ceva. Gaskell scoase o batistă și-și șterse ochelarii. — Vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
era opera unui mare artist. Smith avea de toate. Îndrăzneală, culoare, energie și lumină. Siluete care se învârteau printre tușe de culoare sălbatice, tăioase, vibrând de un vuiet trepidant de emoție, un strigăt uman atât de profund, de adevărat, de pătimaș, încât părea să exprime în același timp și bucuria, și disperarea. Pânzele nu semănau cu nimic din ce mai văzuse Harry vreodată, iar efectul asupra lui a fost atât de puternic, încât au început să-i tremure mâinile. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e mai bine. Mă simt mai în siguranță, mai adunată. După halul în care mi-am bătut joc de toate, am noroc că mai trăiesc. Tom a dat înapoi schimbând tonul și s-au despărțit în după-amiaza aceea cu îmbrățișări pătimașe și sărutări sincere, jurând să nu mai piardă niciodată legătura. Tom era convins că, de data aceasta, Aurora avea cele mai bune intenții, dar, când s-a apropiat data nunții, a constatat că nu primise nici o invitație din partea ei - nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cunoșteam destul de bine ca să știu că nu contează. O dată, Cary Grant s-a așezat lângă mine în barul cu pian și a început să mă mângâie pe picior. Altă dată, răposata Jean Harlow s-a întors din mormânt ca să facă pătimaș dragoste cu mine în camera 427. Dar mai era și profesoara de franceză, Mademoiselle Des Fôrets, quebecoasa cu picioare frumoase, ruj roșu aprins și ochi căprui și umezi. Ca să nu mai pomenesc de Hank Miller din a doișpea, fundașul echipei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
umăr la Liceul de Fete din Vest, cinstindu-și înaintașul comun, dizgrațiatul și dezonoratul Edgar Allan Poe, primul scriitor adevărat pe care l-a dat America lumii. Da, Tom era într-o formă excelentă în ziua aceea. Poate puțin prea pătimaș, cred, dar fără îndoială, pălăvrăgeala lui dezlânată, erudită, ne ajuta să izgonim plictiseala drumului. Zburda într-o direcție un timp, ajungea la o bifurcație și vira brusc, luând-o în altă direcție, fără să se oprească pentru a hotărî dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spirituală, el i-a dat o explicație completă și ponderată, reiterând multe dintre punctele pe care le-a enumerat la cina luată cu Harry pe Smith Street, în Brooklyn, dar parcă a fost mai elocvent decât în seara aceea - mai pătimaș, mai convingător în timp ce vorbea despre lipsa de speranță cu care privea viitorul Americii. Așa era Tom în momentele sale cele mai sclipitoare și, urmărind-o pe Honey cum se uită la el de pe partea cealaltă a mesei, am văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ani, au să uite că ea a fost cea mai bună din câteva serii de studenți, pentru că singură a ales să se micșoreze. Pentru că Își dorește să fie o femeie obișnuită și până la urmă chiar așa va ajunge. Speranța ei pătimașă că, dacă Își va nega inteligența, o să poată trăi mult visata viață de femeie obișnuită Îi va face pe toți să uite toți că ea era cea mai bună din câteva serii Întregi de studenți. Pe toți, În afară de profesorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
obrajii congestionându-li-se: — Cum ai putut să faci o asemenea neghiobie? Când mi-ai spus că ai de gând să vorbești cu el și să-i ceri ceva, ți-am interzis, e adevărat, spune? Deci, În momentul imaginat, sufletul pătimaș al mamei-Casandra se va legăna Între dorința ei normală de femeie-furnică-soldat de a căra În cuib-mușuroi ceea ce soarta i-a aruncat În față și obișnuința petrificată În cinci milenii de conviețuire de a considera orice interdicție a tatei ca funcționând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și pofticios mireasma bucatelor. Atâta că din cale-afară de nerăbdător, nestăpânit, lacom, javră băloasă, însă tonul ei era diferit de al lui Milică. Îl alinta pătimașă, în timp ce ochii lui Rafael fugeau de pe pagina de revistă cu articolul semnat de Emilian Teodorescu despre venirea minerilor la București, devastările și hăituiala de pe străzi a cetățenilor pașnici, autobuzele incendiate ale poliției în Piața Universității și atacul de la Televiziune, regizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ai făcut copil, da’ las’ că te zic și-o să vezi ce-o să zică tataie, o să te bată și o să te-njure ca să te-nveți minte. O să vină el, o să vină, o să-ți arate el ție, striga Mugurel îndârjit, înrăit, pătimaș, împărtășind totodată nădejdea Mirelei că, într-o bună zi, s-or pomeni cu bătrânul la ușă, să le dea bani de lumină și de toate câte le-ar trebui... Altminteri, se certa cu Mugurel ca și cu un soț. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o ispitise cu cârnați, Mirelo, altminteri nu-i chiar așa mare păcat ce bagi în gură... Nu-i un Dumnezeu pedepsitor, ci unul iubitor, și poate că, după cum se spune, mai mare păcat o fi ce scoți pe gură, vorbele pătimașe ieșite din inimă, și pe lângă ele, furia și deznădejdea, și frica, așa cum se jelea în inima ei că moare de foame cu copiii în casă, străină și părăsită în această Vale a Plângerii, pierzându-și credința într-unul bunul Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tuturor necazurilor, care acum dormita În chiloți și făcea pe inocenta. Doi tineri ieșiră certându-se din bar și trecură pe lângă masa noastră. — Cum poate să-ți placă Altman mai mult decât Tarkovski? spunea unul dintre ei, cu o voce pătimașă. — N-am afirmat asta, răspunse celălalt furios. Eu nu judec În termeni atât de facili... Studenții ăștia. Vocile se pierdură În josul străzii. Am privit-o pe Lou, iar expresia de pe chipul ei era necruțătoare. — Cum rămâne? repetă ea. Derek Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aventurilor, vor descoperi poetul, primele sale versuri, primele beții, primele spaime. Și secta Asasinilor. Apoi se vor opri, neîncrezători, În fața unei imagini de culoarea nisipului și a smaraldului. Ea nu poartă nici dată, nici semnătură, nimic altceva decât aceste fraze, pătimașe sau dezamăgite: Samarkand, cel mai frumos chip pe care Pământul l-a Îndreptat vreodată spre soare. CARTEA ÎNTÂI Poeți și amanți În lume, spune-mi, cine În păcat n-a căzut, Îmi spui? Cine n-a greșit cu nimic oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tare să nu se fi pierdut. Tot ce poseda prietenul meu a fost ars, distrus sau risipit. — Chiar și Manuscrisul lui Khayyam? Drept unic răspuns, Rochefort mă răsplăti cu o strâmbătură puțin Încurajatoare. Înainte de a se lansa Într-o explicație pătimașă, legată Îndeaproape de notele sale: — Când șahul a venit În Europa să asiste la Expoziția Universală din 1889, Îi propuse lui Djamaledin să se Întoarcă În Persia „În loc să-și petreacă restul vieții În mijlocul necredincioșilor”, dându-i de Înțeles că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
va fi, cu siguranță, dulce ca mierea. Ea a tăcut și a venit mai aproape. Dintr-o clipă în alta, se va lipi cu tot trupul de mine, apoi mă va trage spre ea și îmi va da un sărut pătimaș. Cu limba și cu tot ce mai trebuie. Iar eu am să mă simt ca John Wayne sau Clark Gable. Încă o secundă și avea să se-ntâmple. Oare cum sunt săruturile femeilor? Calde? Și eu ce aveam de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
este destinată mie. Sunt nevoit să te las înfometată, râde el, ca să te întorci la mine, mă ridică dintr-o mișcare deasupra lui, dar eu mă lipesc încăpățânată de el, îi scot cămașa, mă simt deodată cuprinsă de o dorință pătimașă, umerii lui de ciocolată se risipesc în cubulețe de jur împrejurul meu, ce rost are să construiești turnuri, orice turn se prăbușește în cele din urmă și, cu cât este mai înalt, cu atât mai dureroasă va fi căderea lui, iar eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
albine care ar fi căutat o floare Încă necunoscută. Eu nu căutam nimic, Însă mă ridicasem și mă deplasam urmând impulsurile care-mi erau transmise de grup. O vedeam, nu prea departe de mine, pe Lorenza care rătăcea mimând recunoașteri pătimașe cu unul sau cu altul, cu capul Înălțat, cu privirea voit mioapă, cu umerii și sânii neclintiți și drepți, cu un mers distrat, de girafă. La un moment dat, șuvoiul ce se scurgea firesc mă imobiliză Într-un colț În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]