24,467 matches
-
ideală, ce n-a trăit decât o fracțiune de secundă ideală în ochiul lui I. Cucu, în punctul de vedere, în unghiul de vedere al meșterului I. Cucu. La fel cum pictorii de mâna întâi suspendă durata, modelul din fața șevaletului, pătrunzând fără să știe în eternitate, care, fapt cunoscut, nici nu ne aparține, ea fiind treaba artistului sau a lui Dumnezeu... Nici aparatul-foto dus la ochi de insul vioi, ager, numai priviri rapid ațintite; nici alcătuirea mecanică a uneltei sale de
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
nebănuite, particulare ori generale. De altfel, pe parcursul întregii cărți, autorul își definește scrisul foarte clar: Totul, dar absolut tot ceea ce se întâmplă este miraculos și obligatoriu: orice sentiment, orice stare de spirit; apoi tot ce atingi cu mâinile: obiectele [...] îți pătrund în suflet - și se transformă acolo într-un suflu viu" (p. 25). Iustin Panța este atent, observă, gândește totul și apoi își dă seama că se repetă, că uneori e contradictoriu, că unele lucruri au fost spuse, descoperă că "nu
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
în acel moment nu se știa și nu se publicase prea mare lucru, or, această cercetare m-a trimis spre Biblioteca Academiei, spre Sașa Pană, care avea o colecție extrem de importantă de reviste, de documente avangardiste, și, încet, încet, am pătruns în intimitatea acestei mișcări. Am ajuns, astfel, să scriu Avangardismul poetic românesc, publicat în 1969, care este mai degrabă o carte de eseuri, și am considerat necesar să revin. Am rescris această carte în cea mai mare parte, i-am
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
următoare se pregătea să-i înlocuiască, abia dacă împliniseră 50. Generația următoare este aceea junimistă. Una prin excelență critică. Nimic din predispoziția lirică a pașoptismului. La 24 de ani cînd e Rectorul Universității din Iași, Maiorescu este deja un adult pătruns de gravitatea răspunderilor sale. Politicianul de 30 de ani nu-și mai pierde vremea, precum la vremea lor Kogălniceanu, Bălcescu ori Alecsandri, cu manifeste. Și junimiștii au sentimentul începutului: dar la ei acest sentiment nu vine pe un teren pe
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
noastre, în aceeași măsură în care sînt și rescrieri ale lumii. O carte fermecătoare: cînd se termină nu poți să nu regreți. Adriana Bittel - întîlnire la Paris. Unsprezece povestiri, Editura Compania, București, 2001, 112 pagini, 33.000 lei. "Cerul de nepătruns estompa totul de jur împrejur. Coborîse atît de jos încît părea totuna cu întinderea prăfoasă de zăpadă, care se răsturna la cea mai slabă adiere a vreunui gînd, căci vîntul nu dădea nici un semn. Se crea astfel o tensiune vizuală
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
pe acela profesionist, împătimit de teatru. Știa cum să-l provoace și să-l acopere, în același timp, cu tandrețe. "Rutina urîțește, schelălăie, se strîmbă, face ca toți dracii în forme acute. În forme ascunse e mai periculoasă, căci ea pătrunde și în cel ce a venit să vadă, să simtă arta. Ea poate să pătrundă, să înceapă să placă, să-i atragă la manierism pe spectatorii candizi. Maniera e rutină, rutina e manieră, e o hienă hidoasă îmbrăcată în forme
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
în același timp, cu tandrețe. "Rutina urîțește, schelălăie, se strîmbă, face ca toți dracii în forme acute. În forme ascunse e mai periculoasă, căci ea pătrunde și în cel ce a venit să vadă, să simtă arta. Ea poate să pătrundă, să înceapă să placă, să-i atragă la manierism pe spectatorii candizi. Maniera e rutină, rutina e manieră, e o hienă hidoasă îmbrăcată în forme și ticuri. Maniera poate să introducă în eroare un teatru, un oraș, o lume." Asta
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
din mai multe antologii) de Gerald Turner. Nu sînt genul care se declară "transportat" de lectură, decît atunci, nu foarte des, cînd simt că minunea chiar se întîmplă (mai curînd cred că e nevoie de eforturi conștiente pentru ca noi să pătrundem în spațiul unei cărți). Dar citind, la întîmplare inițial, una dintre povestiri, intitulată "Long-distance conversations" (Telefoane din străinătate), m-am trezit pur și simplu din toropeala unei după-amieze de iulie. Întreaga povestire e concepută ca dialog, schimb de replici între
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
vremea aia, era un domn Tomescu. Domnul Tomescu, fost chelner, avea un cinematograf acum. Erau îmbogățiți din ăștia, de război. Era foarte cunoscut în București. Ieșise din cîrciumă și-și făcuse un fel de citadelă pe strada asta, unde nu pătrundeau copiii din afară, că vroia să-și crească bine copiii, să nu aibă legături cu cei autohtoni. E-adevărat că erau pe acolo și țigani, cu care eu mă jucam foarte bine. Și-acest Tomescu avea o fiică de vîrsta
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
lipsi și voința de a deveni o figură publică. Nu poți să nu te oprești asupra acestor rînduri și să nu observi mistificarea retorică: nimeni nu te face lider de opinie împotriva voinței - dimpotrivă, este necesar ceva efort personal. Determinismul pătrunde în biografie și simplifică, "univocizează". Am fost un hedonist, am vrut să fiu un stoic, sînt un ratat așa cum sînt toți cei cu idealuri mari, sînt un romantic, un sentimental incurabil etc. - ce relevanță au astfel de rînduri? Răspunsul indirect
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
Gabor. Scopul călătoriei noastre se numea Tango, premiera lui din orașul amintit. Piesa asta îți prinde urechile și, dacă nu ești atent, te înghite cu totul. Dezbaterea noastră, de multe ori polemică, atingea și minute de tensiune care făceau să pătrundă în mine groaza: mașina aluneca într-o parte sau în alta, aparent fără control, depășirile se făceau la limită. Intrase în mine teroarea experimentului, cum s-ar zice. Cînd pacea a domolit dialogul, am avut ocazia să ascult și să
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
derulat pe zeci de pagini, ca explicație la imagine, dedesubtul caricaturii. Sînt mai multe chei care îți îngăduie accesul în codul lui Mrozek. Evident, nu toate cheile pe care le încearcă regizorii se și potrivesc. Și nu toți cei acceptați pătrund prin același loc. Astfel încît nu văd aceleași lucruri, nu au aceleași perspective, iar spectacolele sînt diferite pentru că aranjarea textului se citește în altă lumină. La sfîrșitul anului trecut am văzut premiera regizorului Gelu Colceag cu Tango la Teatrul Bulandra
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
mai vechi de familie, mă făcea să mă uit la el cu simpatie și cu recunoșaterea purtărilor sale civilizate. Unii invidioși pretindeau că ar fi fost, de fapt, 'un reacționar de stânga' și că regimul se folosea de el ca să pătrundă în lumea foștilor exploatatori, dezarmați, de altfel. Fără să mă compar cu Liviu Ciulei, făcând parte dintr-o cu totul altă clasă, și mie mi se întâmpla câteodată să întâlnesc astfel de inși ai regimului, derutați de aerul meu, superior
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
Radu Stanciu, probabil simțindu-se concurat în scoaterea pe piață a unui exemplar de care nu știa, declara Evenimentul zilei din 6 decembrie că sculptura e un... fals. Un securist de la Externe i-ar fi mărturisit că oamenii lui Ceaușescu pătrundeau noaptea în Atelierul Brâncuși de la Paris și luau mulaje de pe exponate pentru ca, apoi, la București să se toarne după ele piese în bronz, menite a deveni cadouri ale dictatorului pentru ,,pretinii" de rang înalt care vizitau România. Povestea pare o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
să aplaude cu frenezie: de peste tot, de la galeria populară, de la balcoanele lumii bune, de la parter, ropote puternice nu mai contenesc. M-a înfiorat!... Deși conflictul etern dintre bine și rău este atât de ieftin, estetic vorbind... (Morala, ca inamică). De câte ori pătrund în culisele unui teatru de la noi, nu pot să nu mă gândesc la un bordel. Totul e atât de sordid, de murdar, de provizoriu, infect... Este ceva din perdiția unei case de toleranță în atmosfera aceea histrionică. Până și mirosul
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
îl ajută uneori să "dea lovitura", cum se întîmplă în Bunavestire, unde defectul sus-menționat nu se vede, întrucît naratorul nu se mai obosește să explice cum se face că stîngaciul, călcătorul în străchini Grobei devine brusc un individ seducător cînd pătrunde în familia Leliei, sau cum același plicticos salesman capătă extraordinara forță e guru după celebra "ruptură la jumătate" a romanului. Naratorul, mic tiran maniheist și megaloman, își manevrează personajele cu nonșalanță, uneori cu efecte spectaculoase, ca în Bunavestire, alteori (cînd
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
luminoasă a autorului. Într-un duh pe care l-am numi postmodern dacă am acorda credit deplin acestui concept debil, din care pricină preferăm a spune postavangardist, Nicolae Țone cultivă un joc al jocului, dominat de-o blajină luciditate și pătruns de-o umanitate afectivă și senzuală, euforizantă, pe care n-o mai eclipsează așa cum procedau unii întemeietori ai avangardei, dispuși a-și compune o fizionomie ,,fioroasă", de neînduplecați torționari ai clișeelor. Sub pavăza discursului inconformist, rebel, d-sa reconstituie textura
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
dintre ele în premieră în Austria și realizate între 1990-2000. Ele au oferit o perspectivă sociologică, documentară, etnografică și estetică asupra culturii din Asia Centrală, confirmînd o dată în plus faptul că cinematografia este cel mai eficace mod de a descoperi și pătrunde în stilul de viață și mentalitatea altor popoare. Au fost prezenți la eveniment regizorii Hodjakuli Narliev (Turkmenistan), Serik Aprimov și Rașid Nugmanov (Kazahstan). Publicul, specialiștii și invitații de onoare au avut ocazia să se întâlnească și să discute în cadrul unor
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
Ioan Groșan, foarte mult prizate au fost cele considerate tipice pentru postmodernismul metanarativ. Nu doar formula este cea care delimitează aceste proze, ci și o comunitate de simboluri pe care le folosește în comun cu cei cîțiva mari postmoderni care pătrunseseră la noi în acea vreme. Astfel, în Insula, doi tineri intelectuali trăiesc într-o lume compusă din cărți, vorbesc în citate și descoperă sub tălpile lor o imensă carte îngropată, ale cărei prime fraze sînt, bineînțeles, primele fraze ale prozei
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
pe marele surghiunit? * În iarna anului 8 al erei noastre, corabia poetului exilat pleacă în toată graba de la Brindisi de pe marea Adriatică, se îndreaptă spre marea Ionică, spre istmul Corint. De aici este închiriată altă corabie cu numele fatidic Minerva, pătrunzând în marea Egee... Coboară apoi spre Samotracia, și, în primăvara anului 9, cu o căruță, ajunge în fine în cetatea Tomis. Aici, în Constanța românească de mai târziu, avea să fie primit mesajul orașului Sulmona, locul de naștere al Poetului
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
din acest contact nemijlocit cu realitatea de fiecare zi, cu elementele istoriei, cu forța de expresie a unei vocabule regionale, într-o rafinată montură lirică; sufletul se emoționează în fața lor, mâna care le atinge tremură, ochiul care le vede le pătrunde intimitatea. Dacă, de pildă, în baladele lui Ioanichie Olteanu consemnăm o ușoară undă de ironie, Dominic Stanca îngroașă această undă până la un naturalism care nu evită grotescul, redimensionarea realului în mod aproape expresionist. Aici, în acest expresionism trebuie căutată contribuția
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
îmbrățișarea morții. M-am tot gîndit la actorii spectacolului. La cuplul extrem de emoționant al Taniei Popa și George Ivașcu, atît de fragili și vulnerabili, la figura expresivă a lui Marius Bodochi care, nu știu de ce, dincolo de desenul chipului său nu pătrunde complexitatea evoluției chinuitului său personaj, deși face efortul, la Crina Mureșan, o iubită reținută, poate prea, în mijloacele cu care să lasă să iasă la suprafață sensibilitatea și delicatețea, la Lamia Beligan, soția înșelată care vrea cu orice preț să
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
cu orice preț să-și păstreze soțul pentru că-l iubește și pentru că are forța să ierte. M-a impresionat realmente felul minuțios și riguros, atît de exact și de dramatic al Lamiei Beligan pe care n-am văzut-o niciodată pătrunsă de vibrațiile unui personaj ca aici. Urletul neputinței și al iubirii gîlgîie stăpînit în fiecare gest, în fiecare privire, într-un rol de maturitate; la Sanda Toma și Matei Gheorghiu care, deși în scene mici, au găsit cheia de a
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
pervers. Foarte teatral și rece în "Gouttes d'eau sur pierres brulantes" (1999), inspirat de o piesă a lui Fassbinder. Dar, succesul de critică și de public îl cunoaște cu adevărat prin filmul "Sub nisip" (2001), unde ne face să pătrundem în mintea unei femei (la 56 de ani, Charlotte Rampling face rolul carierei ei, plină de roluri interesante), constrânsă la un doliu imposibil de dispariția soțului ei pe o plajă. Regizorul povestește toate acestea cu simplitate și emoție, practicând un
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
noaptea și iarna și vara, încet sau grăbit, revii în locuri bîntuite de amintiri și de fantasme. Sau alegi să "defrișezi" păduri sălbatice. Sau străbați deșerturi ale sufletului, provocate, mai întîi de toate, de dificultatea oricărei comunicări. Dorința de a pătrunde în sufletul, în mintea și în memoria celuilalt, ispita de a reveni din drum și de a te refugia în copilărie sînt dublate de o frică atotcuprinzătoare. De șoareci, de șerpi, de balauri, de fantasme. De care încerci să te
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]