5,724 matches
-
Simțeam cârcei în degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările ritmice trezeau noi și noi senzații, nemaiîntâlnite până atunci. Curgea transpirația pe abdomenele noastre și de câte ori se apropiau, se împrăștiau stropii pe pătura întinsă sub copaci. Din nou m-a detronat la slujba de serv și a trecut la comanda „ostilităților”. De data aceasta, simțeam eu pe spate denivelările terenului pe care eram așezat, dar cine le mai dădea importanță? Cu o mână
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
eram prea departe, am strigat fără să vreau: Acum.... gata.... acum... sunt terminat... tu? Nu ai simțit? Și eu am fost gata odată cu tine... A fost o nebunie! Mulțumesc, iubitule! Nu știam că asemenea senzații se pot trăi pe o pătură, la umbra unor pini, în mijlocul naturii - am completat eu, trăgându-mi sufletul după atâta efort. Câteva minute de liniște și revenire binefăcătoare se așternuseră peste cuibușorul nostru din mijlocul naturii, în care zăceam amândoi zdrobiți de profunzimea iubirii depline. Da
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
-o eu bănuitor. Pregătirea bagajelor, de exemplu. Bine atunci, facă-se voia ta, scumpă prietenă. Eu mă ocup cu strânsul uneltelor de pescuit și al bagajului mare, iar tu cu restul. După un scurt sărut luat din fugă, adunând amândoi pătura și trăgând-o după noi s-o scuturăm pe malul lacului, am trecut la treabă și ne-am apucat să strângem tot ce împrăștiasem pe Valea Mare, pe care o voi numi de-acum Valea Iubirii. Totuși, am lăsat ceva
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
își face datoria, doar pentru tandre clipe de visare din locuri mai puțin văzute de ochii lumii - ei bine, când ceasurile înserării vin aici și uneori se face răcoare, patronii restaurantelor, grijulii cu clienții lor, împart mesenilor un fel de pături subțiri, nici prea mari, nici prea mici, ca să le pui pe umeri și pe spate. Și vezi deodată, la mese, grupuri cu câte o singură culoare de pături. Fiecare restaurant în aer liber, cu culoarea sa de pături. Și iată
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
răcoare, patronii restaurantelor, grijulii cu clienții lor, împart mesenilor un fel de pături subțiri, nici prea mari, nici prea mici, ca să le pui pe umeri și pe spate. Și vezi deodată, la mese, grupuri cu câte o singură culoare de pături. Fiecare restaurant în aer liber, cu culoarea sa de pături. Și iată, treptat, strada capătă, pe mijlocul ei cu mese acoperite-n alb, capătă diverse culori, în funcție de starea vremii și de păturile restaurantelor. Un mozaic ce-nveselește seara, ce dă
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
fel de pături subțiri, nici prea mari, nici prea mici, ca să le pui pe umeri și pe spate. Și vezi deodată, la mese, grupuri cu câte o singură culoare de pături. Fiecare restaurant în aer liber, cu culoarea sa de pături. Și iată, treptat, strada capătă, pe mijlocul ei cu mese acoperite-n alb, capătă diverse culori, în funcție de starea vremii și de păturile restaurantelor. Un mozaic ce-nveselește seara, ce dă un alt farmec Corso-ului brașovean. ...Era o seară de
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
mese, grupuri cu câte o singură culoare de pături. Fiecare restaurant în aer liber, cu culoarea sa de pături. Și iată, treptat, strada capătă, pe mijlocul ei cu mese acoperite-n alb, capătă diverse culori, în funcție de starea vremii și de păturile restaurantelor. Un mozaic ce-nveselește seara, ce dă un alt farmec Corso-ului brașovean. ...Era o seară de vară, și-o vioară cânta, parcă de una singură, de pe mica terasă a unui magazin închis. Pășim în acordurile vioristului târziu și
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
n-o să ne mai deranjeze! preciză demn. - Cred și eu, râse Leopold sardonic, de parcă n-am avea sonerie la ușă și interfon la bloc. - Desființează-le, hotărâ femeia, așa că Leopold le deconectă. Apoi își întroduse vată în ambele urechi, trase pătura peste cap și se aruncă în brațele lui Morfeu... Și Matilda la fel. În jurul orei nouă dimineața, fiul lor care de când se căsătorise locuia cu chirie nu departe de părinți, îi telefonă domnului Biton de la etajul opt și-l rugă
SCHIŢE UMORISTICE (90) – NOAPTEA CE MAI SCURTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366976_a_368305]
-
legându-se în destin cu praful, pietrele sau asfaltul, pe care astăzi îl aveam sub priviri și peste care călcasem, fără să încerc măcar a-i înțelege rostul? Câte neajunsuri ne-au putut pricinui acest conținut bituminos, aruncat ca o pătură flenduroasă peste pământul străvechi al celor care, în timp, au locuit aceste așezări? O, Doamne! Ce vremuri, ce răgaz a mai trecut peste oamenii acestui loc de-a lungul infinit al timpului. Noi suntem o stăruință a întregului lumesc, care
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
până pe la ora 13:00, 14:00. Mâncam struguri de foame. La prânz ne dădea ciorbă de fasole și mâncare de cartofi sau varză. Zilnic aceeași mâncare. Seara, când mergeam la culcare murdară și obosită, îmi scuturam bine perna și pătura să văd dacă sunt șoareci. Când intram în dormitor îi vedeam cum fugeau pe piciorul patului. Plângeam de foame, de frig, de murdăria ce se lipea pe mine si nu o mai suportam. Mă gândeam la mama, la lumea de
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
mare, și, Doamne, ce de mese! Asta e, priveam doar în jos să nu mai văd cât mai am. Încerc să dorm ignorând durerea de spate. Mâinile se usucă și pielea se duce ca un jeg. Mi-e frig. Altă pătură nu am, închid ochii și aștept. ─ Etajul unu, camera 106 stinge lumina, etajul patru, camera 420 închide lumina. Pedagoga strigă de jos stingerea. Nu aveai acces la lumină după ora 21.00. Nu știu când am adormit pentru că imediat m-
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
bate de 24 de ore, vai de bieții oameni din linia întâi care au numai mantaua și foaia de cort. Strig în toate părțile să-mi trimită ceva din efectele de iarnă. Pentru moment ași avea nevoie de flanele și pături, dar nu primesc nici o satisfacție, nici de la Armată, nici de la Marele Cartier General. [...] Ministerul de război a găsit cu cale să adopte pentru trupă chiloți în locul izmenelor lungi de pânză care acopereau gleznele. Ministerul a făcut această substituire ca să facă
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
CAPITOLUL I Lăsând în urmă Codrii Vlăsiei, prin inima cărora duceau drumuri comerciale cu legătură spre multe orașe, o trăsură venea spre centrul citadelei acestei țări valahe, prin mahalalele murdare, peste care praful se așezase în toropeala zilei ca o pătură de lână groasă. Pe drumul râului care curgea leneș, purtând cu el mâlul ce-i întuneca apele, cei din trăsură puteau vedea sălciile, care umbreau malurile săpate în neorînduială de veacurile ce trecuseră peste ele, șezând ca niște fecioare despletite
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
realizare - este o reușită, un «triumf», o sărbătoare. „Și nu suntem îndreptățiți să visăm visuri mărețe când avem un Dumnezeu atât de mare?” Mai sunt, în carte, furtuni de sensibilitate vexată („Cucoanele alea ziceau [...]: «Două saltele ajung... atâtea conserve... atâtea pături...»”), umilită („Hă! Hă! Râdeau băieții. E bâlbâit! Hă! Hă! E bâlbâit!”), reprimată („Ei, zile!... Luni de zile!”; „Tare aș vrea să-i pot spune că nu am mai vrut și gata... că nu mi-a păsat...”; „[tată-meu] ăl bun
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
cunoaște îngrijirea cailor. Dar vremurile nu vrură să fie așa cum ziseseră, el căzuse în luptă, iar ea, roabă la păgâni. Noaptea înnegrise orizontul. Marele convoi, cu aproape douăzeci și ceva de mii de suflete, cobora în bezna lăsată ca o pătură groasă peste lungul drum spre Brăila. Trecură de Cucuteni, străbătând Valea Oilor, pe stânga apei. Liniște. Doar vântul gemea prin frunza codrilor. Doamna Elisabeta, Vodă Alexandru și coconul Bogdan, priveau liniștiți, acoperiți cu pături groase, codrii care rămâneau în urmă
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
cobora în bezna lăsată ca o pătură groasă peste lungul drum spre Brăila. Trecură de Cucuteni, străbătând Valea Oilor, pe stânga apei. Liniște. Doar vântul gemea prin frunza codrilor. Doamna Elisabeta, Vodă Alexandru și coconul Bogdan, priveau liniștiți, acoperiți cu pături groase, codrii care rămâneau în urmă. Luna care, pesemne, nici ea nu voia să vadă carul sărăcăcios al odraslelor domnești, purtate ca prizonieri ai osmanlâilor, se ascundea după nori și apărea doar la intervale mari de timp. Făcliile pămătufurilor îmbibate
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
Dapăi, Neculai, oi fi tu învățat să dormi pe cearceafuri albe, dar aici, fratele meu, dormi fără pijamale și nici papuci nu ai la capătul patului. Ia uite, ai să te întinzi pe lavița ista și de învelit ai o pătură. Lasă că în timpul războiului tot cu pătură te înveleai și uneori mai era și plină de păduchi, de erai numai pișcături pe tot corpul. - Măi, Miroane, la voi oștenii poate erau, dar noi mai găseam DDT să dăm și să
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
dormi pe cearceafuri albe, dar aici, fratele meu, dormi fără pijamale și nici papuci nu ai la capătul patului. Ia uite, ai să te întinzi pe lavița ista și de învelit ai o pătură. Lasă că în timpul războiului tot cu pătură te înveleai și uneori mai era și plină de păduchi, de erai numai pișcături pe tot corpul. - Măi, Miroane, la voi oștenii poate erau, dar noi mai găseam DDT să dăm și să dezinfectăm saloanele de campanie improvizate. - Crucea mamii
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
Thomas Jefferson, Samuel Adams, Thomas Paine ... Seara, când se întunecase destul de bine, o tulirăm toți spre Turlock, pe autostrada 101 care duce de la San Francisco la Los Angeles, varianta Californiei continentale mijlocii iar locul era deja arvunit de mii de pături, cearceafuri, umbrele și tot tacâmul unei zile care urma să închidă în cheie explozivă această zi extraordinară. Pe trotuarul, gradenele și peluzele din fața Universității Turlock a avut loc un spectacol fulminant, de explozii de lumină în traiectorii și coregrafii, culori
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
pescui sau dorința de a face acest lucru. Paul - fiul soției - și Andrei - feciorul lui -, erau amândoi pescari ”înrăiți” și cu vechime pe baltă. Ginerele meu Marian, se instalase pe post de paharnic și asistent la grătar. Ne-am întins păturile și am asezat grătarul dupa indicațiile soției, “șefa noastra de trib” - în așa fel încât să nu ne afume, adică să fie în curent și totuși cărbunii să ardă bine. În calitatea de fochist, Marian a rămas să se ocupe
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
iar atmosfera era destul de plăcută. Bineînțeles că la aceasta au contribuit și cele 40 de grade „la umbră” ale țuicii, stinsă cu bere rece. Am abandonat pescuitul, lăsând totul în seama lui Paul și a lui Andrei. Mă lipisem de pătura care parcă mă trăgea la somn. Nu mai scăpam de Marian, care tot închina cu păhăruțul din plastic. Îi puse-se gând rău sticlei cu țuică, de parcă ar fi fost un dușman de care trebuia să scape cât mai repede
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
unde acum, încearcă să își găsească un loc sub soare. În “jurnalul de care nu se despărțea niciodată”, ea notează: “N-am dormit întreaga noapte din cauza tensiunii nervoase și a luxului deșănțat din camera în care stau. Carpetele, draperiile, cearceafurile, păturile, până și foile de hârtie cu antetul hotelului mă umilesc. Sunt o săracă, venind dintr-o lume barbară, a lipsurilor și războaielor fratricide.” “Nu ești decât o sclavă” Noua condiție socială în care se află Angela stă sub semnul “traumei
VIATA PE FUGA SAU EXPERIENTA AMERICANA IN VIZIUNEA MIRELEI ROZNOVEANU (NEW YORK) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367227_a_368556]
-
când totul părea să se liniștească, distrugerilor seismului i-au urmat pârjolul focului (o nenorocire nu vine nicidată singură!), o uriașă perdea, un uragan de “miez solar” cu limbi de foc ce “matură” cerul lipindu-i, ca un gumilastic, o pătură de funingine albă amestecata cu fomoioage groase de păcura și pucioasa neagră, acestea parcă “înșurubându-se” în înalt ca niște coloane înfoiate pentru a nu se prăvăli cerul. Un alt paradox, care nu-l anulează și nici neagă pe primul
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
marelui istoric, pentru o bibliotecă în orașul Arad, care să-i poarte numele. Această donație se face Ministerului muncii, care dispune să fie instalată în Arad, (s.n.) pentru Palatul Cultural din acea localitate în scopul răspândirei cunoștințelor în deosebi în pătura muncitoare, alături de biblioteca populară din Cluj, și de celelalte biblioteci pe care ministerul le va deschide în Ardeal, părțile ungurene, Bucovina și Basarabia”. De la Universitatea din Cluj, respectiv Institutul pentru studiul istoriei României, profesorii de istorie veche, Al. Lapedatu, I.
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (A. D. XENOPOL) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367239_a_368568]
-
oculte din adâncul ființei lor, puteri ce se aflau în stare latentă până atunci. Bolnavii nu se îndoiau de harul lor tămăduitor și apelau la ei cu mare încredere. Ritualuri de vindecare: Bolnavul atins de Rusalii era întins pe o pătură în mijlocul curții, pe direcția E-V(capul spre răsărit). Lângă bolnav, se așeza un vas înalt din lut, umplut cu apă neîncepută, scoasă din puț după miezul nopții. La mănușa vasului(toartă) se legau busuioc, pelin și usturoi. În ritualul
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]