28,051 matches
-
luptă Împotriva curentului. Josef Grünlich Își pipăi urma dureroasă de pe picior, acolo unde Îl apăsase revolverul, și se Întrebă: Câte ore or mai fi fiind până la frontieră? O fi primit paza de frontieră notificarea despre crimă? Dar sunt În siguranță. Pașaportul meu este În ordine. Nimeni nu m-a văzut luând poșeta. Nu există nimic care să facă legătura Între mine și apartamentul lui Kolber. Ar fi trebuit, poate, să arunc undeva revolverul? se Întrebă el, apoi tot el se liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de săracii din fiecare țară. Protestase de nenumărate ori Împotriva doctrinei naționaliste a secțiunii militante din Partidul Social-Democrat. Chiar și imnul lor era unul naționalist - „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ A fost adoptat În pofida opoziției sale. Era satisfăcut de faptul că pașaportul din buzunarul lui era englezesc, iar harta din geamantan - una nemțească. Cumpărase pașaportul Într-o mică papetărie de lângă British Museum, ținută de un polonez. Îi fusese Înmânat peste măsuța de ceai, În salonul din spate, și bărbatul subțiratic, cu pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
secțiunii militante din Partidul Social-Democrat. Chiar și imnul lor era unul naționalist - „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ A fost adoptat În pofida opoziției sale. Era satisfăcut de faptul că pașaportul din buzunarul lui era englezesc, iar harta din geamantan - una nemțească. Cumpărase pașaportul Într-o mică papetărie de lângă British Museum, ținută de un polonez. Îi fusese Înmânat peste măsuța de ceai, În salonul din spate, și bărbatul subțiratic, cu pete pe față, al cărui nume deja Îl uitase, se scuzase pentru preț. „Cheltuielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
alungă pe țărani de pe șine, dar aceștia se adunară iar pe ele douăzeci de metri mai În jos. Pasagerii Începură să devină nerăbdători. Trenul avea deja o jumătate de oră Întârziere și nimeni nu Începuse Încă verificarea bagajelor sau controlul pașapoartelor. Câțiva oameni urcară până la linie și traversară peste șine, sperând să găsească bufetul gării. Un german Înalt și subțire, cu un cap țuguiat, se plimba fără Încetare În sus și-n jos. Coral Musker Îl văzu pe doctor părăsind trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de lână. El și cu germanul trecură prin fața geamului, se Întoarseră și trecură iar, dar păreau să se plimbe În lumi diferite, căci nu-și aruncară nici o privire. Se opriră o dată unul lângă altul când un funcționar se uită În pașapoartele lor, dar tot aparțineau unor lumi diferite: germanul era nerăbdător și fierbea, iar doctorul zâmbea În sinea lui. Când se apropie de el, putu vedea mai bine ce fel de zîmbet era - vag și sentimental. Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cifrele pe care nu le putuse potrivi la locul lor. Înmulțise, Împărțise, scăzuse și văzuse coloanele lungi aranjându-se singure pe sticla geamului, peste care trupurile transparente ale funcționarilor vamali și ale conductorilor trecuseră neobservate. Brusc, cineva ceru să-i vadă pașaportul, și apoi scrumul trabucului căzu și el se Întoarse În compartimentul lui ca să deschidă bagajul. Coral nu era acolo, dar presupuse că se afla la toaletă. Ofițerul vamal bătu cu degetele În bagajul ei. — Și acesta? — E deschis, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Legea marțială a fost proclamată ieri dimineață. Acum, domnule maior Petkovici... Maiorul Petkovici Începu să citească un document lung, scris de mână, pe care-l găsea pe alocuri ilizibil. — Arestatul Richard Czinner... conspirație antiguvernamentală... sentință de mărturie mincinoasă neexecutată... și pașaport fals. Arestatul Josef Grünlich, găsit În posesia unei arme. Arestatul Coral Musker, conspirație cu Richard Czinner Împotriva guvernului. Lăsă hârtia jos și-i spuse colonelului Hartep: — Nu sunt sigur de legalitatea acestei curți În condițiile date. Arestații ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sentință În acest caz, trebuie să fiu judecat de un tribunal civil. Are dreptate, spuse maiorul Petkovici. Nu intră În atribuțiile noastre. Dacă vă uitați la secțiunea 15... — Vă cred, domnule maior. Vom renunța la condamnarea pentru sperjur. Rămânem la pașaportul fals. Dr. Czinner spuse repede: — Va trebui să dovediți că n-am fost naturalizat cetățean britanic. Unde vă sunt martorii? Veți telegrafia ambasadorului englez? Colonelul Hartep zâmbi. — Ar lua prea mult timp. Renunțăm la pașaportul fals. Ești de acord, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
condamnarea pentru sperjur. Rămânem la pașaportul fals. Dr. Czinner spuse repede: — Va trebui să dovediți că n-am fost naturalizat cetățean britanic. Unde vă sunt martorii? Veți telegrafia ambasadorului englez? Colonelul Hartep zâmbi. — Ar lua prea mult timp. Renunțăm la pașaportul fals. Ești de acord, domnule maior? — Nu, spuse maiorul Petkovici. Consider c-ar fi mai corect să amânăm procesul cu acuzațiile mai minore până când se va da sentința - cu alte cuvinte, un verdict - pentru acuzațiile mai grave. Mi-e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În asemenea colțuri pustii de lume, printre câmpuri Înghețate și vite slăbănoage, te puteai aștepta să găsești, Încă vii, vechile aversiuni ale lumii. Un soldat Îi lumină fața cu lanterna și repetă somația cu nerăbdare și dispreț. Myatt Își scoase pașaportul. Omul Îl ținu cu susul În jos și examină de aproape leul și unicornul, apoi rosti singurul cuvânt pe care Îl știa În germană: — Engländer? Myatt dădu din cap, iar omul aruncă pașaportul Înapoi pe banchetă și deveni preocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu nerăbdare și dispreț. Myatt Își scoase pașaportul. Omul Îl ținu cu susul În jos și examină de aproape leul și unicornul, apoi rosti singurul cuvânt pe care Îl știa În germană: — Engländer? Myatt dădu din cap, iar omul aruncă pașaportul Înapoi pe banchetă și deveni preocupat de hârtiile șoferului, care se deschideau Într-un pliant lung, asemenea cărților pentru copii. Josef Grünlich se aplecă prevăzător În față și luă pașaportul lui Myatt de pe bancheta din față. Când lanterna roșie Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În germană: — Engländer? Myatt dădu din cap, iar omul aruncă pașaportul Înapoi pe banchetă și deveni preocupat de hârtiile șoferului, care se deschideau Într-un pliant lung, asemenea cărților pentru copii. Josef Grünlich se aplecă prevăzător În față și luă pașaportul lui Myatt de pe bancheta din față. Când lanterna roșie Îi lumină fața, rânji și flutură pașaportul. Soldatul Îl chemă pe prietenul lui și Îl cercetară În lumina scăzută, vorbind unul cu celălalt În șoaptă, fără să dea atenție gestului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
preocupat de hârtiile șoferului, care se deschideau Într-un pliant lung, asemenea cărților pentru copii. Josef Grünlich se aplecă prevăzător În față și luă pașaportul lui Myatt de pe bancheta din față. Când lanterna roșie Îi lumină fața, rânji și flutură pașaportul. Soldatul Îl chemă pe prietenul lui și Îl cercetară În lumina scăzută, vorbind unul cu celălalt În șoaptă, fără să dea atenție gestului său. — Ce vor? se plânse el, fără să-și modifice zâmbetul Încremenit și larg. Unul din oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scăzută, vorbind unul cu celălalt În șoaptă, fără să dea atenție gestului său. — Ce vor? se plânse el, fără să-și modifice zâmbetul Încremenit și larg. Unul din oameni dădu un ordin, pe care șoferul Îl traduse: — Ridicați-vă. Cu pașaportul lui Myatt Într-o mână și cu cealaltă pe lanțul lui de argint, Josef se execută, iar soldații Îl măsurară cu lanterna din cap până În picioare. Nu avea palton și tremura de frig. Unul din oameni râse și Îl Împunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aceastei rușini, pentru că mândria - și acum durerea - lui era faptul că nu uita niciodată o insultă. Se strădui să-l convingă pe șofer În germană: — Nu poți da cu mașina peste ei? Între timp, le rânjea celor doi și agita pașaportul, iar aceștia Îl bârfeau punct cu punct. Apoi se traseră un pas În spate și dădură din cap, iar șoferul apăsă pe demaror. Mașina se ridică peste șine și apoi urcă Încet o pajiște lungă, plină de făgașe adânci. Josef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
S-a dus! — Ce vrei să spui cu asta? am Întrebat-o. Agata părea incredibil de tulburată. —Lauren s-a Întors acasă de la Tokyo. Apoi a spus că iese afară pentru cinci minute și... și nu s-a mai Întors. Pașaportul ei nu mai e, d-d-d-dar... plângea Agata, de-abia o Înțelegeam. Păi, poate e În vacanță, am sugerat, Încercând să nu-mi trădez propria Îngrijorare. Nu pleacă niciodată fără ca eu să-i pregătesc valiza. Ea nici nu știe măcar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în togă și deslușind celorlalți simbolistica peștelui, strălucitor într-o redingotă rotunjită la guler, cu catehismul marxist în mână, trâmbițând sofismele materialismului dialectic. Dar, dat fiind nivelul la care ajusese Dave 2, alcoolismul său cronic îi servise pe post de pașaport pentru intrarea în Alcoolicii Anonimi. Crezul AA pornea de la principiile creștine, cu o înclinație vădită spre liturghie și tipic, înclinație care, sub influența unora ca Dave 2, se transformase într-o pasiune asemănătoare celei a vânătorilor de vrăjitoare. Asta pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
debaraua unde le erau atârnate hainele: ale lui Dan pe dreapta, ale ei pe stânga - sinistru, nu-i așa? Carol se schimbase din nou, dar de data aceasta își luase hainele altcuiva, apoi deschisese sertarul unde își ținea Dan actele: pașaportul, certificatul de naștere și celelalte. Cam pe la cinci, în aceeași după-amiază, Cealaltă Carol îl văzuse pe Dan trecând pe Fortune Green Road. Recunoscuse șapca de baseball pe care o purta uneori, umerii lui înguști și inconfundabila jachetă de piele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cumpărate În sala de licitație. „N-ai vreun prieten?“ Îl Întrebase ea. Refugiații au totdeauna prieteni; În uriașa lor lume clandestină, vastă cît un continent, prietenia e o realitate; ei pot găsi oricînd oameni care să transmită scrisori, să confecționeze pașapoarte false, să mituiască vreun funcționar. În Anglia, această tehnică era Încă necunoscută. Cui i-ar fi putut cere să-i dea bani și apoi să Încaseze În locul lui un cec? În nici un caz vreunui negustor. De cînd trăia singur, proprietăreasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și-l puse pe masă. — Și-acum uită-te prin dosarul ăsta, Îl Îndemnă detectivul pe Rowe. Vei găsi și cîteva fotografii. Poate-l vei recunoaște În vreuna din ele pe omul asasinat. Fotografiile de la poliție seamănă cu cele pentru pașapoarte: aparatul de fotografiat nu Înregistrează niciodată inteligența, care aruncă un văl peste materia brută. Nimeni nu poate contesta că omul din fotografie are aceleași trăsături, același nas și aceeași gură ca și omul din realitate - și totuși, protestăm cînd ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
benzi, traficul înainta lent către intersecția de pe Western Avenue, în acea uriașă repetiție serală a propriei morți. Lumini posterioare roșii scăpărau ca licuricii în jurul nostru. Vaughan ținea pasiv cadrul volanului, uitându-se cu o expresie abătută la fotografia ștearsă de pașaport a unei femei anonime de vârstă mijlocie lipită pe gura de aerisire a carcasei pentru cadranele de bord. Când, pe marginea drumului, trecură pe jos două femei, plasatoare de cinema pe cale să intre în tură îmbrăcate în livrelele lor verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și mișcarea Goma (ianuarie martie 1977), în ciuda faptului că a reunit circa 200 de semnături pe scrisoarea adresată Conferinței pentru drepturile omului de la Belgrad, s-a dovedit a fi mai degrabă o trambulină pentru emigrare, o modalitate de a obține «pașaportul Goma». După acest moment, de-a lungul anilor ’80, protestele intelectualilor (Mihai Botez, Mircea Dinescu) au fost mai ales individuale. Primele scrisori comune de protest, celebrele scrisori «ale celor șase» și «ale celor 18», au fost difuzate la Radio Europa
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
As”: „Conform ultimilor declarații oficiale, românii ar urma să fie eliminați de pe lista neagră a vizelor pentru Europa, începând cu vara viitoare, atunci și nici atunci, dacă nu vor fi îndeplinite anumite condiții. Cum ar fi, să spunem, emiterea unor pașapoarte mai sigure, mai greu de falsificat. Așadar, «noile » pașapoarte pe care le avem în buzunar de mai puțin de zece ani și pentru care s-au cheltuit milioane de dolari afirmându-se că sunt de «nivel occidental » nu mai valorează
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fie eliminați de pe lista neagră a vizelor pentru Europa, începând cu vara viitoare, atunci și nici atunci, dacă nu vor fi îndeplinite anumite condiții. Cum ar fi, să spunem, emiterea unor pașapoarte mai sigure, mai greu de falsificat. Așadar, «noile » pașapoarte pe care le avem în buzunar de mai puțin de zece ani și pentru care s-au cheltuit milioane de dolari afirmându-se că sunt de «nivel occidental » nu mai valorează doi bani! Oameni ai puterii de la începutul deceniului nostru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
așa-numitelor «comisioane de tranziție », corupției generalizate sub auspiciile căreia și-a făcut debutul pe scena europeană democrația românească. O parte dintre aceste vile sunt deci răsplata acceptării, în cadrul unei așa-zise licitații, nu a celui mai bun fabricant de pașapoarte la standarde europene, ci eventual al celui care a dat un comision mai gras. Desigur, pașapoartele nu sunt singurul exemplu al proverbialei «eficiențe» românești. Vă amintiți de telefoanele publice cu fise, care au împânzit orașele în anii ´91-´92? Instalate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]