1,076 matches
-
de istorie, geografie și învățământ, caracteristice fiind clișeele, sintagmele-lozincă și formulele de discurs bazate, toate, pe ideea de național, renaștere românească, mesianism istoric și politic, cu rădăcini, uneori explicite, în programele culturale ale lui Mihail Kogălniceanu și în dezideratele revoluției pașoptiste. Poemele din R.M. evoluează de la un romantism minor, posteminescian (Tiberiu Crudu, sub pseudonimul T. Mârza) până la clasicismul livresc (G. Tutoveanu), de la simbolism (George Voevidca), uneori de nuanță decadentistă, bacoviană, până la tradiționalism (G. Pallady), de factură pillatiană, prin invocarea universului copilăriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
Recreațiuni literare”, „Curierul Olteniei”, „Independentul”, adunându-le apoi în volumele Flori singuratice (1887) și Flori veștejite (1908). Sentimentale și romanțioase sau fals meditative, în spiritul liricii minore de la sfârșitul secolului al XIX-lea, poeziile mimează, uneori până la pastișă, atitudini lirice pașoptiste (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu) sau eminesciene. Legendele lui Bolintineanu sunt și modelul poemelor dramatice închinate lui Mihai Viteazul (Bătălia de la Călugăreni, 1892, și Moartea lui Mihai Vodă Viteazul, 1908). Poemele, convenționale, notabile totuși pentru fluiditatea monoloagelor versificate, cu unele scene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286849_a_288178]
-
cu poporul. Folosind bogatul tezaur pe care i l-a oferit fabula lui I.A. Krîlov, Alexandru Donici a reușit să adapteze destul de strâns modelele la realitățile sociale românești ale vremii, impunându-se ca un autor merituos în ansamblul literaturii pașoptiste. FLOROV, NICOLAE (1876-1948) PEDOLOG Printre cadrele didactice care au contribuit la dezvoltarea învățământului agronomic superior în Iași se numără și Nicolae Florov. El a funcționat ca profesor de pedologie la Institutul Agronomic Ion Ionescu de la Brad din Iași, din 1924
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
-l ocupă în istoria literaturii. Coexistă în scrierile sale memorialistice (Piatra-Teiului, Iașii și locuitorii săi în 1840, Soveja, dar mai cu seamă în Amintirile publicate în România literară, în 1855ă, prețuitorul afectuos al tradițiilor trecutului și militantul progresist, aparținând generației pașoptiste. Alecu Russo a fost unul dintre pionierii criticii literare române; deși ne-a lăsat puține scrieri în acest domeniu. Cea mai importantă, sintetizând opiniile sale literare, e Critica criticii (1846). Scrierile teoretice ale lui Alecu Russo sintetizează, în spiritul Daciei
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
acelea par să fi fost mai așezate, unele măcar. Am încercat să ardem etapele și, la început, vreo sută de ani, de pe la 1821 până pe la 1923, părea să fi ținut. Cam cât a durat generația Părinților Fondatori și următoarea, deci pașoptiștii și postpașoptiștii. Vorbeam mai înainte de temeinicia Conului Mihalache Kogălniceanu în chestiunea feminină, dar el/ei au fost temeinici în toate și au reușit să înceapă o Românie modernă. Sub Carol I, România era o țară care plecase bine și începuse
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
domnilor din cele două principate doar pe o durată de șapte ani. În felul acesta, expunând sumar lucrurile, a evoluat instituția domniei În prima parte a secolului XIX și până la Începutul acelei perioade pe care o numim Epoca Unirii. Generația pașoptistă, cea care a realizat unirea celor două principate, a fost preocupată de reformarea și modernizarea acestei importante instituții care era domnia. Ceea ce rămâne semnificativ Însă, din punctul nostru de vedere, este atitudinea unanimă a oamenilor politici români față de aducerea, pe
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Herder la Viena, unde studiază teoria metaforei, iar în 1995-1996 este bursier al Colegiului Noua Europă pentru studiul receptării literare. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu teza Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă. Profesor de limba română la Școala Generală din Breaza, județul Prahova (1981-1984), va fi redactor la „Tribuna României” (1984-1987), unde răspunde de pagina culturală și e titularul rubricii de carte, iar mai târziu redactor și redactor-șef (1999-2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
accentul cade pe „«imaginile» lui Caragiale, ale creației sale, așa cum se succedă ele de-a lungul a cinci decenii”. Începută cu investigarea lui Caragiale, abordarea pragmatică a literaturii ocupă întregul spațiu al cărții Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă (1999). Mai mult decât în oricare dintre textele anterioare, P. adoptă aici o perspectivă postmodernă, de la ideatica schemelor de reconsiderare detașat-implicată și „ironic-afectuoasă” (Livius Ciocârlie) până la ultimele ei erupții de amănunt în stilul „simpatetic” și totodată „bășcălios” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
fundament teoretic solid, convocând o bibliografie dominată de nume importante ale naratologiei, teoriei comunicării și semioticii. SCRIERI: În livada de cremene, București, 1981; Comediile lui I. L. Caragiale, București, 1996; Caragiale, firește, București, 1999; Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă, Iași, 1999; Calendarul după Caragiale (în colaborare cu Călin Andrei Mihăilescu și Rodica Zafiu), București, 2002. Repere bibliografice: George Muntean, „În livada de cremene”, RL, 1982, 34; Rotaru, O ist., III, 936-937; Țeposu, Istoria, 149; Z. Ornea, Colecția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Ciotec, Contra „junk-food”-ului intelectual, „Litere nouă”, 1997, 5; Florentina Costache, Caragialia non sunt turpia, RL, 1999, 16; Ioana Pârvulescu, HoroSCOP critic, „Vineri”, 1999, 19; Irina Iliescu, „Caragiale, firește”, „Litere nouă”, 2000, 10-11; Paul Cornea, O expertiză „haioasă” a prozei pașoptiste, OC, 2000, 7; Iulia Alexa, Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura, RL, 2001, 5; Dan Mănucă, „Cercetarea literară azi. Studii dedicate profesorului Paul Cornea”, LL, 2000, 1-2; Ioana Bot, Pentru o nouă istorie literară, ST, 2001, 2; Livius Ciocârlie, „Literatură și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura, RL, 2001, 5; Dan Mănucă, „Cercetarea literară azi. Studii dedicate profesorului Paul Cornea”, LL, 2000, 1-2; Ioana Bot, Pentru o nouă istorie literară, ST, 2001, 2; Livius Ciocârlie, „Literatură și comunicare. Relația autor-cititor în proza pașoptistă și postpașoptistă”, LL, 2002, 1-2. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Valentineanu, libretul operei Nabucodonosor de Verdi), muzica are, în primul rând, un rol educativ. Și când ia în discuție comediile, vodevilurile lui V. Alecsandri, C. Negruzzi și Matei Millo, el insistă, ca un vajnic și încă necesar continuator al ideilor pașoptiste, asupra valorii modelatoare a scenei, aspirând la consolidarea unei școli naționale de teatru. În descendență pașoptistă se situează și interesul pentru literatura populară, F. înscriindu-se între cei dintâi culegători de basme la noi (Roman Năzdrăvan, Omul de piatră, Omul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
ia în discuție comediile, vodevilurile lui V. Alecsandri, C. Negruzzi și Matei Millo, el insistă, ca un vajnic și încă necesar continuator al ideilor pașoptiste, asupra valorii modelatoare a scenei, aspirând la consolidarea unei școli naționale de teatru. În descendență pașoptistă se situează și interesul pentru literatura populară, F. înscriindu-se între cei dintâi culegători de basme la noi (Roman Năzdrăvan, Omul de piatră, Omul de flori cu barba de mătasă sau Povestea lui Făt-Frumos, „Țeranul român”, 1862). Pe seama dorinței de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
intime (1854) și Patrie și libertate (1879). O primă fațetă, erotica, este ilustrată de stihuri delicate, vibrând discret, elegant, dar până în cele din urmă convențional. Caracteristică pentru C. rămâne însă coarda patriotică. Cu toate că pe strunele inspirației civice cântaseră mai toți pașoptiștii, primindu-le înrâurirea, el este mai mult decât un epigon. Energia, patetismul, tensiunea mobilizatoare, lipsa de retorism a exhortațiilor își au izvorul în credința în rostul mesianic al poetului și poeziei. Participant la evenimentele timpului, C. închină revoluției, revoluționarilor, Unirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
la București. Prin anii 1860-1870, unii intelectuali din Iași au formulat o critică aspră a acestor schimbări. Nici unul dintre ei nu a exprimat-o mai lucid decît Titu Maiorescu. Acesta a scos în evidență lipsa progresului organic și faptul că pașoptiștii au clădit instituții și o politică culturală de tip occidental pe temeliile unui barbarism semioriental. După părerea lui, toată această improvizație nu avea legătură nici cu trecutul, nici cu prezentul României. Nu era deci de mirare că era un eșec
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unor cunoscuți scriitori. Romantismul a fost precedat de o formula literară de tranziție de la iluminism spre romantism, așa numita epocă preromantică, reprezentată de Vasile Cârlova, I. H. Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu cunoscuți și sub numele de scriitori pașoptiști. Romantismul românesc a fost reprezentat În mod strălucit de Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european Încheind, așadar, romantismul universal. (Nu trebuie uitat că la 1883 Victor Hugo publica „Legenda secolelor”; În același an, Mihai Eminescu publica „Luceafărul”) Postromantismul s-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
societății apare condiționată de configurația socioistorică a societății românești și de zestrea teoretică care a stat la baza evaluărilor lor. Societatea românească a fost diagnosticată în chip unitar, pentru prima și, după unii, singura dată de către fondatorii sociologiei românești - generația pașoptistă, în programele revoluției de la 1848. La jumătatea secolului al XIX-lea principatele române erau etichetate, fără drept de apel, drept întârziate cu două sau trei secole față de Occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă. Elitele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în programele revoluției de la 1848. La jumătatea secolului al XIX-lea principatele române erau etichetate, fără drept de apel, drept întârziate cu două sau trei secole față de Occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă. Elitele pașoptiste au sesizat cu limpezime faptul că regimul juridic al proprietății funciare feudale, exprimând „nonsensul devălmășiei țărănești, care implica negarea însăși a dreptului lor (atât a «bonjuriștilor», cât și a boierimii mari) de viitori proprietari deplini” (Stahl, 1938, pp. 574-575), alături de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociologi au fost sensibili la somația momentului și, în ciuda orientărilor lor teoretico-ideologice diferite, au adoptat, unitar, o strategie de dezvoltare definită ca proces de modernizare a tuturor structurilor sociale, economice și politice, „reglarea” dezvoltării demografice, impulsionarea avansului culturii naționale. Fondatorii pașoptiști ai sociologiei și urmașii lor au provocat cea mai spectaculoasă dezbatere asupra dezvoltării societății întârziate românești, cunoscută ca disputa asupra formelor fără fond. Dezvoltarea socială ca proces de modernizare: disputa asupra „formelor fără fond” Generația pașoptistă conferă conceptului de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
avansului culturii naționale. Fondatorii pașoptiști ai sociologiei și urmașii lor au provocat cea mai spectaculoasă dezbatere asupra dezvoltării societății întârziate românești, cunoscută ca disputa asupra formelor fără fond. Dezvoltarea socială ca proces de modernizare: disputa asupra „formelor fără fond” Generația pașoptistă conferă conceptului de dezvoltare sensul de modernizare, adică de tranziție de la societatea tradițională premodernă la societatea capitalistă modernă prin crearea unei piețe capitaliste cu ajutorul capitalului străin și prin împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Proiectul revoluționar pașoptist. Primul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
adică de tranziție de la societatea tradițională premodernă la societatea capitalistă modernă prin crearea unei piețe capitaliste cu ajutorul capitalului străin și prin împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Proiectul revoluționar pașoptist. Primul efort deliberat al întemeietorilor sociologiei românești - generația pașoptistă - de a edifica un model al dezvoltării societății românești ca proces de modernizare este cuprins în programul revoluției de la 1848 („Proclamația de la Islaz” și „Dorința partidei naționale din Moldova”), izvorât direct din principiile Revoluției Franceze. Acesta cuprindea revendicări care solicitau
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nou-născuta” burghezie românească. Expresia condensată a acestor schimbări este dată de construcția mercantilismului în societatea românească. Cele mai spectaculoase transformări mercantiliste generate de programul pașoptist sunt Unirea Principatelor, Reforma Rurală, Constituția liberală, Independența de Stat, Regatul, Statul național unitar. Mișcările pașoptiste, scria cu pătrundere Ilie Bădescu (1988, p. 249) vor impune două idei fundamentale: ideea liberală și ideea democratică. Mecanismele schimbărilor sunt strâns legate de nevoile de expansiune ale capitalismului apusean, care îl împing spre piețele țărilor agricole aflate, la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
bază de forța socială: capitalul” (Zeletin, 1925/1991, p. 71); c) instituirea practicii cămătăriei, care, alături de capitalul comercial, a îndeplinit funcția de distrugere a economiei de subzistență și de ruinare a vechii clase a nobilimii. Sociologii care au urmat generației pașoptiste și îndeosebi cei ai epocii interbelice au avut de explorat o societate diferită, mult mai diferențiată, cu o plajă diversificată de urgențe - pe scurt, o societate mai problematică decât antecesorii lor. Societatea de la finele secolului al XIX-lea și prima
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
calmă, cuprinzătoare și riguroasă a căii parcurse pentru a imagina soluții de viitor. Ei aveau de răspuns la întrebări provocatoare care fie incriminau, fie susțineau eforturile pionierilor modernizării. Interogațiile cele mai frecvente priveau definirea căii de modernizare practicate de elita pașoptistă: poate fi considerată această modernizare ca o dezvoltare „normală”, adică de la fond (practici sociale, deprinderi, comportamente) spre forme (instituții, principii), sau o cale „artificială”, de la forme spre fond? Alte întrebări vizau identificarea și evaluarea noilor structuri și instituții moderne cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
națională a românilor transilvăneni nu numai că își atinge maturitatea, dar va fi preluată în celelalte țări române, în care, primind alte prelucrări ideologice, va fi convertită în conștiință naționalistă. Pe agenda politică a acesteia se va înfiripa, după Revoluțiile pașoptiste, programul unionist. Germenii ideii naționale, după ce au încolțit în gândirea Școlii Ardelene, se prelungesc rizomatic pentru a rodi în principatele dunărene, ale căror intelighenții vor prelua sarcina devenirii naționale a românimii. Răzuind toate elementele de detaliu pentru a ajunge la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]