1,151 matches
-
de a ajunge până la mine. Capitolul 6 1 Într-o dimineață de vară, În legendara Rusie a copilăriei mele, primul lucru asupra căruia deschideam ochii când mă trezeam era crăpătura dintre jaluzelele albe dinăuntru. Dacă prin ea se zărea o paloare apoasă, mai bine nu Îi deschideai, fiind astfel cruțat de vederea unei zile posomorâte, pozând pentru a fi fotografiată Într-o băltoacă. Dintr-un fascicol de lumină Întunecată, deduceai cerul plumburiu, nisipul Îmbibat cu apă, terciul de flori maro strivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ocupa o porțiune foarte mică din cerul imens și avea acea claritate specifică a unui lucru văzut prin capătul nefolosit al unui telescop. Stătea acolo așteptând, o familie de nori senini În miniatură, o acumulare de circumvoluțiuni sclipitoare, anacronice În paloarea lor și extrem de Îndepărtate; Îndepărtate dar perfecte până la ultimul detaliu; straniu reduse, dar cu o formă ireproșabilă; minunatul meu viitor aștepta să-mi fie Înmânat. Capitolul 11 1 Pentru a reconstitui vara anului 1914, când m-a cuprins prima furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Și totuși, lucrurile astea nu sunt niciodată cum par din afară. Odată ce m-am calmat după ce se-ntâmplase, cred că-mi imaginam c-aș putea fi victima frumoasă, greu încercată a unui cămin distrus, care avea să se aleagă cu paloarea aceea adorabilă a Winonei Ryder și aerul de suferință nobilă. Prietenii mei ziceau că arăt doar bolnavă. A fost destul de groaznic s-o văd pe mama cum era, iar Ben arăta atât de deprimat în ultima vreme că era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din grădină și-i clădi un pat, în care-o așeză ca-ntr-un cuib. Soarele eșind din răsărit privea la ei cu drag. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci și rotunde, fața ei de-o paloare umedă ca ceara cea albă, mînile mici și unite pe piept, părul despletit și răsfirat pe fân, ochii mari, închiși și adânciți în frunte, astfel ea era frumoasă, dar părea moartă. Pe acea frunte netedă și albă, Făt-Frumos presură 320
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ace Într-o ținută alcătuită dintr-o fustă din tweed și un pulover Fair Isle. Principalul ei accesoriu era un luciu de buze roz-pal pe care și-l ducea la buze la fiecare cinci secunde. Pielea ei era de o paloare bolnăvicioasă, iar părul aproape la fel de deschis la culoare. — Fir-ar să fie, deja a pus ghearele pe el Marci Klugerson, oftă Lauren, În timp ce ne apropiam. S-a Întors și s-a oprit o clipă, apoi și-a coborât vocea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
altarului imediat ce va trece un an de la decesul soției. Nu mai aveau mult de așteptat; aproximativ trei luni. Din acel moment, ea devenise o cu totul altă persoană; lucra mai cu spor, mânca mai cu poftă, iar în obraji, în locul palorii care o caracteriza, apăruse puțină roșeață. I s-a întâmplat de mai multe ori să fie admirată de unele persoane cu care nu s-a mai văzut în ultimul timp; chiar și de unii bărbați: Ce frumoasă te-ai făcut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întors privirea de la victimă - n-ar fi suportat priveliștea. Într adevăr, Victoriei, de la durere pesemne, i se schimonosi în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a galbenului țipător sau cu a roșului aprins trimitea, în cazul ei, parcă la nemulțumire, la nevoia de autodepășire. Nu mai vorbesc ce se întâmpla dacă venea îmbrăcată în haine în care predomina negrul. Atunci întreaga ei față prindea o paloare aproape cadaverică, nepământeană sau prea impunătoare. Ceva care te obliga să păstrezi o oarecare distanță față de ea, și-ți inspira nu numai respect, ci și monotonie. A, era să uit: și resemnare. Venind dinspre ușa de la intrare a bibliotecii, adică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
doare... Cu toate ale tale, timpul crud, Ca într-o dramă îmi devoră vina, Îmi fură nostalgia și lumina Conturul curgătorului tău nud... Lăsându-mi îndoiala din răspuns, Revii plecând și pleci din întrebare, Cum toamna-și lasă candida-i paloare Pe orizontul de-așteptări pătruns... Mă simt răpus de-a inimii vibrare Și mă întreb în clipe de tăcere, Fără a ști ce drumuri te vor cere, Când e alint și când e înșelare?...
C?ND?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83755_a_85080]
-
suflete dintr-un foc, apoi companiile farmaceutice dezlănțuiau milioane de salve de vaccin, până când suferința fugea schelălăind. Apoi au Început să apară de două ori pe an, asemenea colecțiilor de modă; nici nu ieșeai bine din epidemia de toamnă-iarnă, cu paloare, tuse seacă și vărsături, că intrai În pandemia de primăvară-vară, plin de bube verzi și frisoane. A venit Însă un moment În care populațiile microscopice au Început să năvălească toate odată. Atacau prin aer, pe apă și pe uscat, cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vorbească despre familia Manole. Desigur ! Despre Vera, desigur... un portret care nu ne poate lăsa indiferenți, desigur, un portret cu adevărat viu, tulburător, doar să ne reamintim amănuntele, amănuntele, cum cum cum fiecare clipă suprapune, peste portretul prezent, de-o paloare metalică, prospețimea de altădată. Parcă ieri pielea obrazului neted, alb-roz, ochii mari și umezi, părul lung, vânturat, ca al unei păsări subțiri, imaculate ! Trecutul, încă ieri un vis de intensă cruzime. Clipă de durere, tinerețea... dar clovnul nu acceptă trucul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urmă, iată, și o întâmplare, un nod, ceva, acolo, nu-mi regăsesc mobilitatea, adaptabilitatea, nu intru în întâmplare. Semn de îmbătrânire, probabil, dar ei spun că nu sunt la înălțimea maturității. Calc în străchini, adică.“ Deschide ochii, luna îl ascultă. Paloarea cretoasă a lunii acoperise ochiul ferestrei ? Speriat de încremenirea albă, strânge pleoapele, să nu pătrundă urmă de lumină. Digurile de piatră avansează mult în mare, izbite de lava uleioasă și grea. Pietre reci și umede. — Măreție, măreția ta ! Măreția n-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a groazei și bucuriei, a dorinței și speranței, a fericirii necunoscute și a Împlinirii, stradă a veseliei, a căldurii și viciului, stradă a marilor hoteluri, a restaurantelor și barurilor luxoase, a luminii blînde și aurii, a luminii Împuținate și a palorii Întipărite pe mii de chipuri albe, tăcute, Însetate, din sălile aglomerate de teatru, stradă scăldată În valuri de fețe iluminate de mii de lumini, neobosite și nesătule, prinse În goana lacomă după plăceri, stradă a Îndrăgostiților cu pas lent, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atâta trăire simplă, dar profundă, a îndrăgostitului, cel de mereu, care-și imploră iubita, cea de mereu, să-i ofere / îngăduie un semn, un biet cuvânt sau orice: (Alo /nu închide telefonul / te aud cum respiri sacadat cum te inundă paloarea / pentru Dumnezeu răspunde-mi măcar un cuvânt o / silabă / o literă / mituiește-mă cu promisiuni...), fiindcă - ecourile eminesciene sunt evidente - el vrea măcar splendoarea unui minut cu tine. Cu luciditate dureroasă, experiența îi arată că Orice iubire care începe / își
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un șarpe ce-i descoperă mai mult, decât îi acoperă trupul. Ea este șerpuită și sectiunea de imagine apare asemeni unei plante agățătoare ce este pregătită să-și răsfrângă tulpina, într-o simbioză peste susținătorul său, într-o îmbrățisare perfectă. PALOARE Dragostea este cea care absoarbe orice energie din trupul istovit de sentiment, în oglinda ei, icoana iubită a ființei omenești, Manuela se văzu palidă, albă de tot, cu fața mai mică, cu capul mai delicat, ca după o boală. În
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
murit în urma unei crize de astm, Julius ține o găleată cu apă în bibliotecă, pentru a se spăla pe mâini după ce pune în ordine cărțile îmbîcsite de praf. Pentru dezlegarea misterului acestui praf ciudat, care dă aproape tuturor lucrurilor o paloare bolnăvicioasă, s-au format nenumărate expediții. Cei mai buni specialiști în mineralogie, în meteorologie, în știința solurilor, s-au dus, vară de vară, cât au putut de departe, spre miazăzi, în speranța că vor găsi deșertul de unde se presupune că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a realizat încordat: - Trebuie să fiți cadrele medicale din tabără! Și ele i-au confirmat bănuiala, - Da... pe la ora două cu îngrijitoarele și supraveghetoarele urmează să servim masa copiilor! Lui îi era deja rău când se gândea la acele făpturi, paloarea feței n-o putea ascunde nici bronzul soarelui. Acum fetele erau îngrijorate de starea lui, au vrut să îi ia tensiunea, pulsul, temperatura, bătăile inimii, - Fiți liniștite că-mi revin! Nu știu ce m-a apucat! Spuse cu glas înăbușit vrând să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ori conform ritualului, nici un scâncet și îl dă nașei să fie înfășat. O voce întreabă, - A murit ? Răspunde încetișor, plângând, mama pruncului, în vreme ce îl îmbracă în scutece noi, - Doarme! Îl așează pe dormeza încăpătoare, culoarea vineție se schimbă încet în paloare și doarme adânc, nimic nu-l deranjează în timp ce, femeile stau răbdătoare în cameră, sporovăind încetișor. După un timp se trezește și nu scoate nici un sunet; simte instinctiv trupul cunoscut al mamei, întinde mânuțele, apucă strâns sânul plin cu lapte și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
bluzei ei de școlărită străluceau În sidef, ne aflam În aerul primăvăratec, adiind ușor, ca o subtilă răcoare În frunzișul sfîrșitului de mai. Mă privea cu ochii mari, lucind de spiritul ce o domina, fruntea aceea Înaltă, fața de o paloare neîntîlnită. - Mă gîndeam: „Ecaterina Perussi”... un vînt ucigător bătea peste secol și ea Îmi puse mîinile pe umeri, prefigurînd o tulburătoare apropiere: „Să nu trădezi, Îmi spuse, vîrstele noastre de-atunci, lumea de suflet În care ne-am reîntîlnit. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pârâu. Iat-o pe Velunda, la rădăcina frasinului ei. Era căzută la pământ, cu veșmântul alb plin de sânge. Valerius îngenunche lângă ea și se aplecă deasupra chipului ei iubit, chip de copilă și de vrăjitoare, pe care se așternea paloarea morții. — Velunda... Glasul i se frânse. Nu îndrăzni să-i atingă trupul. Moartea se apropia, îi dădea târcoale, cu neputință de oprit; era Moartea înveșmântată în alb din credințele străvechi, căci albul este culoarea oaselor și albă e cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rândurile noastre. Luați însemnele și armele! Numai o victorie va putea șterge rușinea voastră! Se aruncă în luptă, care dură până în zori. — Luna ne-a ajutat să învingem, zâmbi Antonius mișcându-și capul pe pernă. Pe chipul său se așternea paloarea morții. Închise ochii. Văzu câmpul de luptă acoperit de cadavre. Puține erau ale soldaților săi; cele mai multe erau ale dușmanilor. Auzi strigătele victorioase ale soldaților sirieni care, potrivit cultului lor, salutau soarele - zeul soare, Sol Invictus - ce răsărise și risipea negura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai departe.) Maitreyi e o fată rară; dar soție nu va fi tot atât de mediocră ca oricare alta? A venit mai târziu, spre seară, cu acel admirabil șal stacojiu, care o lasă aproape goală și îi vădește sânii bruni într-o paloare ucigător de turburătoare. Știu că a îmbrăcat acest costum obscen și fermecător pentru mine; inginerul e absent, altminteri n-ar fi avut curajul să-l îmbrace. (Notă. De fapt, nu era decât un costum de Rajputana, care se poartă de-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ales ceea ce crede ea și cum ar vrea ea să fiu. Nehotărârea aceasta mă face să ezit înainte de orice gest, să mă contrazic, să mă scuz, să fiu, în general, ridicol. Maitreyi, dimpotrivă, arăta liniștită, resemnată, hotărâtă, deși cearcănele și paloarea feței trădau o noapte de rugăciune și de meditație. Mi se păruse mie sau îi auzisem spre dimineață glasul, îngînînd în balcon o rugăciune monoton cântată, întreruptă și reluată de mai multe ori și apoi stinsă brusc, ca într-un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pieptarul, cu tot ce mai rămăsese spaimă și voluptate în priviri. Mi i-a dat înnebunită, înfricoșată, așteptând parcă un trăsnet care să ne năruie pe amândoi. Niciodată n-am văzut sâni mai frumoși, la nici o statuie din lume, căci paloarea aceea întunecată a trupului Maitreyiei se îmbujorase acum sub cea dintâi dezvelire, și frumusețea perfectă, de sculptură, a bustului se iluminase așteptîndu-mă. Trupul tot era o așteptare, fața încremenise, ochii mă priveau ca pe o minune. Nu mai era senzualitate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Apoi, îl invită la masa lui. - De când vă aștept! exclamă patetic, aproape teatral. E a cincea oară când vin special aici, ca să vă întîlnesc. Era un bărbat fără vârstă, pistruiat, pe jumătate chel, cu favoriții de culoarea cuprului, contrastând cu paloarea blondă a părului. - Dacă v-aș spune că vă cunosc, că știu foarte bine cine sunteți, n-o să mă credeți. Așa că nu spun nimic... Dar cum și eu sunt probabil condamnat să ajung centenar, vreau să vă întreb doar atît
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]