1,096 matches
-
divinități romane sunt importate chiar din Grecia sau sunt create după exemplul celor grecești). Aceste practici duc la nevoia de a lămuri care sunt figurile germanice ascunse sub nume romane; vorbim despre figuri germanice mai mult decât despre figuri ale panteonului occidental arhaic german, deoarece vechimea atestării nu le plasează la o distanță temporală foarte mare de faza unitară anterioară diversificărilor regionale. Se acceptă fără dificultate că Mercurxe "Mercur", definit drept cel mai mare dintre zei, Îl maschează pe germanicul *W½danxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diversificărilor regionale. Se acceptă fără dificultate că Mercurxe "Mercur", definit drept cel mai mare dintre zei, Îl maschează pe germanicul *W½danxe "Wo>dan"az (nordicul antic Óäinn, englezul antic W½den, germanul nordic vechi Wuotan), care se află chiar În vârful panteonului german; rămâne totuși de explicat de ce acesta a fost identificat tocmai cu un zeu ca Mercur, care nu era În nici Într-un caz cel mai mare dintre zeii Romei. Au fost propuse, În acest sens, motive iconografice: Odin este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să spunem imediat că diferența nu este de ordin cronologic și, probabil, nici de ordin etnic, ci este mai degrabă de natură sociologică. Așa cum am demonstrat și cu altă ocazie (Campanile, 1981, pp. 75 sqq.), În sânul religiei indo-europene, alături de panteonul bine structurat pe care Îl numim pe scurt indo-european și care aparținea cu siguranță claselor dominante, existau diferite elemente de credință populară de la care se mai păstrează doar urme palide și a căror structurare este greu de realizat; Între ele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate astfel să ne ofere, prin intermediul atestării sale mai recente, un cadru mult mai bogat și mai particularizat decât cel pe care Îl schițează izvoarele clasice. Înainte de a analiza figurile divine individuale, este mai potrivit să examinăm structura generală a panteonului german medieval. Divinitățile majore - vom face abstracție pe moment de entitățile minore cum ar fi elfii, piticii și uriașii - sunt Împărțite În două grupuri fundamentale, Aesir (În limba nordică antică, áss) și Vanir (În limba nordică antică, vanr). Din primul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre un transfer definitiv În teritoriile vechiului dușman) care Însă nu este deloc egal: Aesir Îl trimit pe insipidul și necunoscutul Hoenirxe "Hoenir", În timp ce Vanir Își trimit reprezentanții cei mai importanți - Njödhr, Freyrxe "Freyr" și Freyjaxe "Freyja" - Îmbogățind astfel substanțial panteonul Aesiri-lor. Semnificația ultimă a acestei păci inegale este, prin urmare, reconcilierea Între toate funcțiile - pentru că Înțelegerea și conviețuirea lor sunt considerate În mod egal indispensabile susținerii și dezvoltării societății. Nu este Însă o reconciliere pe baze egale, ci una În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și conviețuirea lor sunt considerate În mod egal indispensabile susținerii și dezvoltării societății. Nu este Însă o reconciliere pe baze egale, ci una În care prevalează substanțial aria sacră și cea militară, iar cea economică Își păstrează un aspect subordonat. Panteonul european, coerent pe deplin cu ideologia generală a acelor popoare (cf. Campanile, 1990b), avea o structură tripartită: sacru, aria militară și cea economică. Germanii păstrează această tipologie, dar, din motive pe care le vom vedea mai jos, unesc aria sacrului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
popoare (cf. Campanile, 1990b), avea o structură tripartită: sacru, aria militară și cea economică. Germanii păstrează această tipologie, dar, din motive pe care le vom vedea mai jos, unesc aria sacrului cu cea a militară, având drept rezultat, În locul unui panteon tripartit, unul bipartit, astfel Încât Aesir reprezintă aria militară și sacră, iar Vanir pe cea economică. Să-i examinăm acum separat pe principalii exponenți ai panteonului. Din această analiză vor reieși În mod clar motivele structurării bipartite. Celxe "Cel" mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vedea mai jos, unesc aria sacrului cu cea a militară, având drept rezultat, În locul unui panteon tripartit, unul bipartit, astfel Încât Aesir reprezintă aria militară și sacră, iar Vanir pe cea economică. Să-i examinăm acum separat pe principalii exponenți ai panteonului. Din această analiză vor reieși În mod clar motivele structurării bipartite. Celxe "Cel" mai mare dintre zei este Odin, care este numit de mai multe ori „tată al tuturor” (În limba nordică antică alfoär, alfaär). Nu există nici un motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să fie capabil să Îi pedepsească pe cei Îndărătnici și să ducă la Împlinire voința adunării chiar și pe cale militară. Toate acestea presupun esențialmente o accentuare treptată a aspectului militar al zeului. Acest lucru va avea consecințe majore asupra structurii panteonului germanic. Am văzut, Într-adevăr, că Odin dobândește puteri tipic militare: devine suveranul războinicilor morți, iar În ziua Catastrofei Finale va conduce cetele de zei În lupta Împotriva forțelor răului. La rândul său, Tyrxe "Tyr", pentru a tutela ordinea universală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
conotații războinice. Rezultatul acestui proces este trecerea celor doi suverani ai primei funcții În cea de-a doua, cea militară. Astfel, cade distincția, altminteri solidă, Între sfera sacra și cea războinică, În avantajul celei din urmă, iar tripartitismul inițial al panteonului indo-european evoluează spre bipartitism: pe de o parte, Aesir (prima și a doua funcție), de cealaltă parte, Vanir (moștenitori ai celei de-a treia funcții, cea economică). Tyrxe "Tyr" este reprezentat fără o mână. Tradiția povestește că, atunci când zeii au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai mult, sunt plasate chiar În același mediu familial. Însă, esențialul constă În faptul că cei trei zei venerați În templul respectiv alcătuiesc o triadă, ai cărei membri sunt, fiecare dintre ei, reprezentatul câte unei funcții, urmând Împărțirea tipică a panteonului. Este imediat clar cazul lui Freyrxe "Freyr", zeul celei de-a treia funcții, rezervată generării plăcerii. După cum spuneam, el este reprezentat cu un membru viril mare (simbol rezervat fecundității) și oferă muritorilor pace și plăceri fiind invocat atunci când se celebrează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apare ca zeu al războiului sau, pur și simplu, prezintă acea evoluție istorică pe care am indicat-o deja. Ceea ce interesează Însă este faptul că această triadă reproduce fidel o situație prezentă Înainte de primele atestări, apărută În perioada În care panteonul german era tripartit. Prin reunirea analoagă Într-un singur templu a trei zei, fiecare reprezentant al unei funcții, ni se oferă o paralelă perfectă a triadei precapitoline venerate În templul de pe Capitoliu, cu Jupiter (funcția sacră), Martexe "Marte" (funcția militară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Konrungr, În indiană, brahman-), clasa militară (germanicul Jarlxe "Jarl", În indiană, kÌatrya-), clasa producătorilor (germanicul Karlxe "Karl", În indiană, vaișa-) și, adăugată, clasa populațiilor indigene Învinse și reduse la sclavie (germanicul Thrällxe "Thräll", În indiană, ș¿dra-). Întorcându-ne la panteonul germanic, trebuie să ne amintim că expansiunea populațiilor nordice, atât la est, cât și la vest, a avut drept consecință răspândirea cultului lui Thorrxe "Thorr" ca zeu războinic al popoarelor vikinge: pe lângă faptul că numele său apare În multe toponime
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Freyjaxe "Freyja"! Ești o nelegiuită și un monstru de răutate, căci zeii te-au surprins cu fratele tău (trad. Mastrelli, 1951). Promiscuitatea sexuală este, de altfel, tipică personajelor celei de-a treia funcții. 10. DIVINITĂȚILE MINORETC "10. DIVINITĂȚILE MINORE" În panteonul indo-european, alături de divinitățile majore, exista un număr mare și nedefinit de divinități minore, fiecare dintre ele (evident, cu excepția celor trifuncționale) fiind Încadrată unei anumite funcții și legată adesea de zeii majori. De exemplu, la Roma, În templul lui Jupiter Capitolinul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
protejându-i pe tineri, care constituiau patrimoniul esențial al statului. Și În lumea germanică se Întâlnesc astfel de divinități minore (minore nu pentru că funcțiile lor ar fi irelevante, ci În raport cu divinitățile majore), chiar dacă, adesea, mai ales când se vorbește despre panteonul germanic din epoca romană, definirea sarcinilor lor nu este foarte ușor de realizat. Însăși etimologia numelor este obscură și controversată și, În orice caz, deducerea funcției pornind de la nume este riscantă. Să ne amintim totuși câteva divinități minore din perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
refuzăm ideea că Heimdallrxe "Heimdallr" ar patrona și Începutul, și sfârșitul oricărei realități, ar cădea atunci și comparația făcută de Dumézil Între acest zeu germanic și BhșÌma, un personaj care, În Mah³bh³rata, Îl reprezintă pe zeul Dyau¡, precum și ipoteza că panteonul indo-european ar deține un zeu trifuncțional căruia i se puneau În seamă astfel de sarcini. De altfel, chiar și cercetătorii cei mai apropiați de Dumézil (vezi, de exemplu, Littleton, 1973, p. 136) au trebuit să admită că trăsăturile comune ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această funcție, este imediat comparabil cu Ianusxe "Ianus" și cu divinități vedice precum Savitarxe "Savitar" și Aditixe "Aditi": importanța și sacralitatea Începutului erau foarte puternic simțite În culturile indo-europene. Alături de Aesir, Vanir și o serie de forțe demonice, existau În panteonul german și alte categorii supranaturale, dintre care ne vom limita la a-i aminti pe uriași, care, În izvoarele mai vechi, apar ca ființe demoniace, dar care aveau la origini conotații puternic pozitive. Uriașii sunt cele mai vechi ființe de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1. Originea zeilor (teogonia) 125 2. Lucrarea zeilor la Începuturi și mitul lui Atra¿asșs 126 3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine 127 4. Transcendența și atributele divine 129 5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea panteonului 137 2. Numele zeilor 138 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele divine 139 5. Triada cosmică 141 6. Triada astrală 143 7. Alți zei de seamă sau foarte venerați 145
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
125 2. Lucrarea zeilor la Începuturi și mitul lui Atra¿asșs 126 3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine 127 4. Transcendența și atributele divine 129 5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea panteonului 137 2. Numele zeilor 138 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele divine 139 5. Triada cosmică 141 6. Triada astrală 143 7. Alți zei de seamă sau foarte venerați 145 8. Zeii naționali Marduk
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și a amorieilor 168 1. Religia elamiților 168 2. Mențiuni despre religia hurriților 169 3. Mențiuni despre religia amoreilor 169 Bibliografie 170 Religiile anatoliene (Franca Pecchioli Daddi și Anna Maria Polvani) 173 1. Introducere 173 2. Dezvoltarea istorică 177 3. Panteonul 185 4. Panteonul de la ¾attușa și panteonurile locale 190 5. Cultul 192 1. Raportul om-zeu 192 2. Sărbători și ritualuri 196 6. Mitul 203 Abrevieri 206 Bibliografie 207 Religiile Siriei și Palestinei (Paolo Xella) 211 1. Introducere 211 2. Epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
168 1. Religia elamiților 168 2. Mențiuni despre religia hurriților 169 3. Mențiuni despre religia amoreilor 169 Bibliografie 170 Religiile anatoliene (Franca Pecchioli Daddi și Anna Maria Polvani) 173 1. Introducere 173 2. Dezvoltarea istorică 177 3. Panteonul 185 4. Panteonul de la ¾attușa și panteonurile locale 190 5. Cultul 192 1. Raportul om-zeu 192 2. Sărbători și ritualuri 196 6. Mitul 203 Abrevieri 206 Bibliografie 207 Religiile Siriei și Palestinei (Paolo Xella) 211 1. Introducere 211 2. Epoca bronzului 214 1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
168 2. Mențiuni despre religia hurriților 169 3. Mențiuni despre religia amoreilor 169 Bibliografie 170 Religiile anatoliene (Franca Pecchioli Daddi și Anna Maria Polvani) 173 1. Introducere 173 2. Dezvoltarea istorică 177 3. Panteonul 185 4. Panteonul de la ¾attușa și panteonurile locale 190 5. Cultul 192 1. Raportul om-zeu 192 2. Sărbători și ritualuri 196 6. Mitul 203 Abrevieri 206 Bibliografie 207 Religiile Siriei și Palestinei (Paolo Xella) 211 1. Introducere 211 2. Epoca bronzului 214 1. Ebla 214 2. Mari
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
crizelor: arta prezicerii viitorului 313 6. Operatorii: preoți, ghicitori și poeți 316 Bibliografie 318 Religia etruscă (Mario Torelli) 321 1. Izvoarele și reconstituirea religiei etrusce 321 2. Protoistoria și concepțiile religioase cele mai vechi 322 3. Elenizarea cultului și definirea panteonului 326 4. Experiența religioasă etruscă 330 Bibliografie 335 Religia romană (Hubert Cancik) 337 1. Situarea istorico-religioasă a religiei romane 337 1. „Sacra patria - peregrina - universa” 337 2. Religie și civilizație romană 341 2. Religia greacă În italia și religia romană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
escatologie: aspecte etice și sociale 471 Bibliografie 476 Religia zoroastriană (Gherardo Gnoli) 483 1. Izvoarele 483 1. Avesta 483 2. Literatura pahlavi 489 3. Alte izvoare 494 2. Idei, credințe și practici religioase 496 1. Trăsături specifice 496 2. Teologia: panteonul și pandemoniul 498 3. Cosmogonia și cosmologia 501 4. Soteriologia și escatologia 503 5. Obiceiuri, rituri, sărbători 506 3. Dezvoltarea istorică 514 1. Perspectiva istorică 514 2. De la origini la secolul al III-lea d.Hr. 515 4. Parsismul 526
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
8. Știința profeției 575 9. Temple și jertfe 576 2. Religia balticilor 576 1. Izvoarele 576 2. Zeii principali 577 3. Preoții și jertfele. Locuri de cult 580 Bibliografie 580 Religia celților (Enrico Campanile) 583 1. Problema izvoarelor 583 2. Panteonul galic antic 586 3. Divinitățile galice și divinitățile insulare 589 4. Imaginea celților În lumea clasică 591 5. tăierea capetelor 592 6. Jertfa umană 594 7. Pharmakòs În religia galică 596 8. Lumea de „dincolo” 598 9. Cultul matroanelor 600
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]