KorAP: Find »[drukola/base=pantof & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...323 >

8,062 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

liber. Se duceau pahare la gură, furculițe și cuțite străluceau nepăsătoare În soare. La o masă stătea un bărbat Între două vârste cu o expresie placidă, cu capul dat pe spate și cu ochii Închiși. Își odihnea picioarele goale pe pantofi. Fața, gâtul și ce mai vedeam prin cămașa descheiată din pieptul său luceau de la uleiul de castane. Probabil că era unul din adoratorii soarelui ai lui Koch. În ușă stătea un chelner cu mâinile la spate și cu un șort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
erau considerați cei mai potriviți pentru a curăța anumite locuri din oraș În care aerul era poluat de prea mult parfum și vaselină. În aceste refugii, bărbați În toată firea erau reclamați că s-ar plimba În șosete dichisite și pantofi de piele originali - Împodobindu-și degetele delicate cu numeroase inele strălucitoare, făcându-și umbre discrete În jurul ochilor și preferând, din motive care-mi erau străine, nările roșii. Dacă Frăția nu lua măsuri radicale, „fetițele“ astea urmau să devină În curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
un bărbat frumos, c-o voce melancolică de bariton și o inimă Încăpătoare pentru toți locuitorii cartierului nostru - În afară de oameni de teapa lui Friedrich Fischl care vorbea despre „oameni“ de parcă ar fi avut loc doar unul. În fiecare septembrie tălpuia pantofii oamenilor În schimbul unor lucruri de care aceștia se puteau lipsi: cotlete de miel Învelite În hârtie lipicioasă de ziar, un coș plin de zarzavaturi, un căluț de lemn... Și În fiecare aprilie dădea celor care aveau nevoie câte o pereche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
un fel de umbră, dar În afară de astea doar buza, Încă umflată, trăda că am fost implicat Într-o bătaie. Am Înlăturat o crustă care mi se Încurcase În păr și apoi m-am pieptănat. Câteva minute mai târziu, lustruindu-mi pantofii cu o bucată de perdea, mi-am propus să nu uit ceea ce tocmai am trăit. Mi-am găsit pantalonii pe care-i băgasem sub saltea și mi-am mai vârât câteva lucruri În buzunar. Anton nu mi-a spus când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
spinării va sublinia mișcarea rotativă a șoldurilor, iar coatele, Împinse În spate, vor sublinia sânii. Astfel, cu cât călcâiele sunt mai sus, cu atât persoana care poartă tocul va deveni mai „femeie“. Pe scurt: sexul slab nu există, e creat. Pantofii pe care i-am luat de la magazinul de lângă Kretschmer aveau tocuri de exact patru centimetri - ceea ce am impresia că mă transformă Într-o reprezentantă comună a sexului opus. Nu mi se păru că rezultatul arată rău; și nici tremurul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
unei mese pe care erau niște prospecte Împrăștiate sub o formă aproximativă de evantai. Chiar și ghereta portarului, cu lambriul de stejar scorojit, era aceeași. Dar, În locul cheliei aplecate deasupra unei integrame, pe tejghea se odihneau două tălpi gigantice de pantof. Pentru o clipă am crezut că sunt aceleași tălpi care Îmi inspectaseră casa. Apoi mi-am amintit de labirintul În care mă aruncase tendința asta de a construi scenarii imaginare, așa că am alungat gândul acesta. Nu de un impas nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ajuns la etajul doi, n-am luat-o la stânga, ca de obicei, ci la dreapta - Îndreptându-mă direct spre baie. O clipă de cal și singurătate mi-ar prinde bine Înainte de deznodământ. Stând În fața oglinzii din baie, mi-am aruncat pantofii și am făcut câteva exerciții calistenice. Revenindu-mi după euforia de dinainte - exista oare o denumire mai bună pentru sentimentul acesta de exaltare, decât acești patru centimetri care Îți tăiau respirația? - Începusem să Înțeleg de ce se plângea Dora că trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
fost scutit nici măcar de Împroșcăturile scurte de la sfârțit. Până la urmă, persoana se Încheie la pantaloni și Începu să cânte, dând drumul la robinete. Peste câteva minute, după ce s-a șters și a amuțit brus, am băgat de seamă disperat că pantofii mei rămăseseră pe jos. Trecu un minut Îngrozitor, vertiginos, apoi intrusul necunoscut Începu să cânte din nou: Oh, la, la, ești În mâinile noastre perverse, Durere vicleană și glande festive... Apoi În câteva minute plecă. Huuuu. Nu-mi descoperise pantofii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pantofii mei rămăseseră pe jos. Trecu un minut Îngrozitor, vertiginos, apoi intrusul necunoscut Începu să cânte din nou: Oh, la, la, ești În mâinile noastre perverse, Durere vicleană și glande festive... Apoi În câteva minute plecă. Huuuu. Nu-mi descoperise pantofii. Eram salvat. Dar pentru cât timp? Mi-era clar că nu mai pot să rămân la toaletă nici o secundă. Următorul vizitator nu se va mulțumi cu chiuveta și cu un cântecel stupid. Mi-am Închis geanta rapid, am descuiat ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
că nu mai pot să rămân la toaletă nici o secundă. Următorul vizitator nu se va mulțumi cu chiuveta și cu un cântecel stupid. Mi-am Închis geanta rapid, am descuiat ușa și, spre ușurarea mea, am descoperit că Îmi aruncasem pantofii sub chiuvetă. Salvat de propria neatenție. Aplecându-mă să Îmi recuperez Încălțămintea, am mai observat ceva: se pare că În pantaloni era mai ușor să Îndoi genunchii, decât În fustă. Strecurându-mi picioarele În pantofi, devenisem iarăși mai Înalt cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
am descoperit că Îmi aruncasem pantofii sub chiuvetă. Salvat de propria neatenție. Aplecându-mă să Îmi recuperez Încălțămintea, am mai observat ceva: se pare că În pantaloni era mai ușor să Îndoi genunchii, decât În fustă. Strecurându-mi picioarele În pantofi, devenisem iarăși mai Înalt cu patru centimetri decisivi, deși de data aceasta mă Îndoiam că mă vor duce până unde speram să ajung. Regretând că nu mi-am cumpărat țigări - un fum mi-ar fi calmat nervii cu siguranță - mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ușa deschisă. — Se poate, i-am spus, zâmbind strâmb, prefăcându-mă că n-am observat nimic. De obicei la 202 stă. Dora Dar pot să revin și altă dată. Domnul Galben Pai mă inspectă. Când În sfârșit ridică privirea de la pantofii mei - presupun că nu știam nici pe ce picior să stau - Își Încrucișă brațele. — Ei, ce-o să fie, drăguță? — Poftim? m-am foit. Cred că mă poate ajuta și portarul. S-o fi trezit și el de-acum. În cer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
produsă de Olivier Glissant și crema de ghete pe care un „velocipedist“ pe numele de Bauer Îl folosea În situații intime. Asocierea dintre cele două lucruri era, de fapt, poezie pură! Sau dacă vocea ar lua În considerare legătura dintre pantoful fantastic de la muzeul din apropiere, frânele de la un anume scaun cu rotile și mânerul de la un bătător de covoare, folosită de o persoană cunoscută mie la aerisirea pernelor. Genial, genial. Dacă ar fi Înțeles veriga magică ce lega aceste obiecte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

am primit cadou prima mea mănușă și prima mea minge de baseball, cu bâtă cu tot, dar pe aceasta nici n-am puterea s-o învârtesc de jur împrejur. Tata a ieșit de dimineață devreme cu pălăria, haina, papionul și pantofii negri, cărând la subraț registrul negru voluminos care-i spune cine cât îi datorează domnului Lindabury. Coboară absolut în fiecare duminică în zona locuită de negri căci, după cum îmi spune el, acesta-i cel mai bun moment pentru prinderea recalcitranților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
băiețelul care atașează răbdător rezerve de hârtie dictando și velină pe lângă cantitatea prinsă-n caietul mecanic, necesară unui trimestru școlar. Întotdeauna am la mine un pieptene și o batistă curată; niciodată nu-mi las șosetele trei-sferturi să-mi atârne peste pantofi, am atâta grijă; tema pentru acasă o termin cu săptămâni de zile înainte de termen - hai să privim adevărul în față, mămico, sunt cel mai isteț și cel mai curățel băiețel din întreaga istorie a școlii mele. Profesoarele (după cum știi, după cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
atent perdeaua de la duș, cada, gresia, cele patru periuțe de dinți - Doamne ferește! - și, taman în clipa când dau să deschid ușa, convins că am șters toate urmele, inima-mi stă-n loc când zăresc ceea ce-mi atârnă de șpițul pantofului ca niște muci vâscoși. Sunt un Raskolnikov al labagiilor - dovezile cleioase mă-mpresoară! Te pomenești că am și pe manșete? și-n păr? și-n urechi? Toate întrebările astea mi se-nvălmășesc în cap în timp ce mă-ntorc la bucătărie, încruntat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
i se pune și lui masa până-și dă jos hainele de oraș năclăite, în care a umblat toată ziua după datornici, și își pune costumul de baie. Eu îi duc prosopul în timp ce el clămpăne pe stradă, spre plajă, în pantofii cu șireturile desfăcute. Am pe mine pantaloni scurți curați și o bluză imaculată, sarea din apa oceanului am dat-o jos la duș, iar părul - părul de copil, neintrat în faza sârmoasă, încă moale și ușor de aranjat - e lins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
neintrat în faza sârmoasă, încă moale și ușor de aranjat - e lins și pieptănat frumos, cu cărare. Promenada de scânduri are pe toată lungimea ei o balustradă mâncată de vreme și mă cocoț cu fundul pe ea; sub mine, cu pantofii în picioare, tata traversează plaja pustie. Mă uit la el cum își întinde grijuliu prosopul lângă apă. Își pune ceasul într-un pantof, ochelarii în celălalt, iar apoi e gata să-și facă intrarea în apă. Până-n ziua de azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
lungimea ei o balustradă mâncată de vreme și mă cocoț cu fundul pe ea; sub mine, cu pantofii în picioare, tata traversează plaja pustie. Mă uit la el cum își întinde grijuliu prosopul lângă apă. Își pune ceasul într-un pantof, ochelarii în celălalt, iar apoi e gata să-și facă intrarea în apă. Până-n ziua de azi intru-n apa mării așa cum m-a învățat el: întâi îmi înmoi încheieturile mâinilor, pe urmă îmi stropesc subțiorile, apoi iau apa în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
lumea. Nu-s nădragi, sunt blugi Levis. — Azi e sărbătoarea Rosh Hashanah, Alex, și tu-mi umbli îmbrăcat în salopetă! Treci imediat și pune-ți cravată, sacou, pantaloni și cămașă curată și arată-te în lume ca un om. Și pantofi, musiu, pantofi de piele. — Cămașa e curată... — Ah, o cauți cu lumânarea, maestre. Ai paisprezece ani și crede-mă că nu știi tot ce trebuie să știi. Scoate imediat mocasinii ăia! Cine dracu’ te crezi, vreun indian? Uite ce, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-s nădragi, sunt blugi Levis. — Azi e sărbătoarea Rosh Hashanah, Alex, și tu-mi umbli îmbrăcat în salopetă! Treci imediat și pune-ți cravată, sacou, pantaloni și cămașă curată și arată-te în lume ca un om. Și pantofi, musiu, pantofi de piele. — Cămașa e curată... — Ah, o cauți cu lumânarea, maestre. Ai paisprezece ani și crede-mă că nu știi tot ce trebuie să știi. Scoate imediat mocasinii ăia! Cine dracu’ te crezi, vreun indian? Uite ce, nu cred în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
apucat să fac liceul, dacă vă scoate pe toți așa grozavi. — Alex, intervine soră-mea cu blândețe - așa e ea -, cu blândețe, fiindcă și ea e deja un pic disperată - ce-ar fi să-ți pui măcar o pereche de pantofi în picioare? — Nici tu nu ești mai brează ca el, Hannah! Dacă nu există Dumnezeu, ce rost mai are să discutăm despre pantofi? — O dată pe an îl rogi și tu să facă ceva pentru tine, da’ el e prea barosan pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fiindcă și ea e deja un pic disperată - ce-ar fi să-ți pui măcar o pereche de pantofi în picioare? — Nici tu nu ești mai brează ca el, Hannah! Dacă nu există Dumnezeu, ce rost mai are să discutăm despre pantofi? — O dată pe an îl rogi și tu să facă ceva pentru tine, da’ el e prea barosan pentru așa ceva. Și ăsta e, Hannah, ăsta-i frate-tău, ăsta-i respectul și dragostea lui... E băiat bun, tăticule. Te respectă, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ar pune pe dat din meliță la nesfârșit. — Alex, ce-ascunzi sub talpă? — Nimic. — Alex, te rog, am auzit clar cum a căzut ceva. Ce ți-a căzut din pantaloni, ce-ascunzi sub talpă? Din pantalonii tăi de ocazie! Nimic! Pantoful! Dă-mi pace! — Tinere, ce-ncerci să... o, Doamne! Jack! Vino-ncoa’ repede! Uite, uite-acolo, pe jos, lângă pantoful lui! Tata dă buzna din baie în bucătărie, cu pantalonii pe vine și cu Newark News în mână, deschis la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cum a căzut ceva. Ce ți-a căzut din pantaloni, ce-ascunzi sub talpă? Din pantalonii tăi de ocazie! Nimic! Pantoful! Dă-mi pace! — Tinere, ce-ncerci să... o, Doamne! Jack! Vino-ncoa’ repede! Uite, uite-acolo, pe jos, lângă pantoful lui! Tata dă buzna din baie în bucătărie, cu pantalonii pe vine și cu Newark News în mână, deschis la pagina de decese. — Ce s-a mai în tâmplat, dom’le? Ea scoate un țipăt ascuțit (ăsta-i răspunsul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]