2,818 matches
-
seara se auzea, de la grajduri și până sus, în odăile cele mari ale casei, vocea lui puțin răgușită; și, odată cu ea, Ghighinei îi venea în minte și chipul posomorât al vătafului. Avea o figură de om pregătit să dea cu parul. Doar când apărea spătarul Gongea, fața vătafului se lumina instantaneu, iar el devenea bun de pus la rană. Altfel, se făcea că n-aude ori mormăia ceva. Iar pe Ghighina o privea dușmănos și nu se grăbea niciodată să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
greblă uriașă de răchită. De asemenea, avea grijă să pocnească lipitorile de pe picioarele femeilor care puneau lintița în coșuri. Către prânz pleca la câmp cu Ioniță, să ducă mâncare argaților care munceau pământul. Cărau mâncarea în polovece mari, pe un par gros, pe care îl duceau pe umeri, alergând cu pași mărunți până în marginea câmpului de grâu. Îl lăsa și pe Ioniță să care, mai mult așa, ca să nu-l pună în inferioritate. Își dădea seama că ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
careva uite hoțul că erau imediat trași în țeapă cei asupra cărora erau aruncate vorbele. Gheară trecuse nu de mult prin cetatea Târgoviștei și-și văzuse un văr. Avea fața vânătă și clănțănea ușurel, cu ochii duși, atârnat într-un par care îi intrase printre picioare și îi ieșise pe la ceafă. Așa că se hotărâseră repede. Săpaseră o groapă lângă stejarul în care îl aninase Zogru, apoi îl îngropaseră de viu, cu mâinile legate la spate și fruntea în pământ. Aveau oroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Neglijențele lui Dionise au culminat cu un incendiu, care a fost mântuitor și pentru mănăstire, și pentru Zogru. Într-o noapte de august, în anul 1509, cineva l-a trimis pe Dionisie până la lac, să mai dea câteva ciocane în parii de care era priponită cânepa. De data aceasta, călugărul și-a făcut bine treaba, dar la întoarcere a lăsat puțin făclia înfiptă lângă tocul porții, cât să-și potrivească coșul, cânepa pe care-o scosese și ciocanul pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care Zogru n-o cunoscuse decât o singură dată în viață, când l-a întâlnit pe Achile Vintilescu. Dar atunci, în 1670, nu știa ce este groaza, iar sentimentele lui Stroe l-au impresionat și i-au intrat ca un par în beregată. Așa s-a hotărât să-l ajute. Dar deja era închis în trapezăria mănăstirii, unde erau de obicei torturați și uciși condamnații. Îi era frică lui Stroe și milă lui Zogru, iar frica lui Stroe l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un noroc pe capul lui. Poate își dăduse seama că-i intrase în casă un posibil ginere care nu va cere zestre mare. Nu știai niciodată ce era în capul lui. Era ca un bivol, bătrânul, bunicul tău. - Ca un par în lună, ziceam eu. - Ca o piatră de moară, zicea și mama. - Ca o balegă de capră, săream eu. Mama îmi făcea semn cu degetul ca și cum aș fi fost un copil prea obraznic, dar apoi râdea și ea din toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără mine. După ce o urmărisem cu atâta atenție, scăpasem momentul. M-am repezit afară și i-am văzut pe frații mei înfășurând pieile de capră din care fusese făcut cortul tatălui meu. Peste tot în jur, corturile erau la pământ, parii erau adunați în snopuri, frânghiile rulate. Casa mea se desfăcea în bucăți. Plecam. Iacob se trezise la răsăritul soarelui și făcuse un sacrificiu de grâu, vin și ulei pentru călătorie. Turmele, simțind schimbarea, behăiau și se agitau. Câinii nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tatălui nostru să ceară ca dar de nuntă pielea acestuia. Cu adevărat, hai să cerem ca toți bărbații din Salem să devină ca noi. Hai să-i punem să-și taie membranele și să le ridice atât de sus ca parul din cortul tatălui nostru, așa încât fiii lor și fiii noștri să facă pipi la fel, să se împreuneze la fel și nimeni să nu ne mai poată deosebi. Și astfel, tribul lui Iacob va crește nu doar cu generațiile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
apă de parcă ar fi dorit să vină după noi, Însă s-a oprit, urmărindu-ne din ochi. - Dar zi-i odată Tatălui din Cer să ne scoată din pocinogul ăsta! - răcni Enkim. De ce nu te scapă de necaz dacă ești parul ăla care i se scoală lui ori de câte ori vrea? - Tată, am strigat, Îngrozit, căci Îmi vedeam Umbra cu ochii. În clipa aceea am auzit strigătele unor oameni și am zărit câteva trunchiuri scobite, Împinse degrabă spre apă dintre copacii pletoși de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe atunci. Oamenii aceia uriași mă Îmbrânciră prin fața pruncilor și a femeilor lor și mă scoaseră În afara satului. N-am mai apucat decât să văd cum acele acoperișuri pe care nu le pot pune În vorbe se sprijineau pe niște pari groși și afumați care se ridicau din vetre În mijlocul caselor. Femeile lor erau la fel de mari ca și oamenii, numai că nu purtau pe cap coarne de cerb și nici pe umeri n-aveau crengi de care să atârne cozile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ori. Numai că eu fusesem copil când mă lovisem așa de rău, iar durerea Îmi trecuse precum boarea de primăvară. - Of, of, biet Enkim! L-am mângâiat pe creștet și am Început să ne uităm Încoace și Încolo după niște pari. Până la urmă, ne-am hotărât să-l cărăm pe Enkim pe după umeri până la pădurea care se așternea În fundul văii. Ajunși acolo, am tăiat patru crengi groase, două lungi și două scurte, și le-am legat Între ele cu ierburi smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de gând? Cine mai pomenise așa ceva? Siloa, Siloa... Am ajuns la capătul tuturor pământurilor, vrăjmașii mă Încolțesc, iar eu n-am cunoscut decât o femeie urâtă pe nume Bodolona. Ai văzut tu vreun prost mai mare decât lăudărosul de Krog, parul fleșcăit al Tatălui, frate păcălit al lui Moru care acum trebuie că tândălea prin vreo peșteră sau pe vreo pășune, uitându-se la vreun foc și trăgând vânturi? Aveam chef să plâng un pic. Sau, puteam să omor câțiva mărunței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nimic. Stătea așa, cu mâinile la gură și, deodată izbucni În râs: - Pfuuh, până vine Scept cu ai lui, noi suntem gata cu luntrele și ne ducem după Gemeni. Avem și blănuri, și carne uscată, și vreascuri pentru foc, și pari pentru case. Am adus cu mine câțiva oameni care trăiesc la Miazănoapte de pământurile noastre, pe un tărâm unde nu e decât zăpadă. Ei știu să facă niște case pe gheață. Au femei grase și frumoase și multe ar dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
decât orice alte luntre mai văzusem vreodată - să fi avut lungimea a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele cu Înnăditură din scoarță de copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele cu Înnăditură din scoarță de copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile se asemănau cu forma pe care Selat o denumise triunghi - și mai semănau și cu o aripă de liliac Înălțată desupra luntrei. De-o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele cu Înnăditură din scoarță de copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile se asemănau cu forma pe care Selat o denumise triunghi - și mai semănau și cu o aripă de liliac Înălțată desupra luntrei. De-o parte și de alta a luntrei se afla câte un bulumac greu, care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aripă de liliac Înălțată desupra luntrei. De-o parte și de alta a luntrei se afla câte un bulumac greu, care părea să fie pus ca să nu cazi În apă. Acest bulumac era prins de marginile luntrei cu mai mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei se aflau mai mulți bulumaci scurți, puși unul peste altul, care Împiedicau apa să se rostogolească peste noi. În partea din spate a luntrei era un fel de casă dintr-un lăstăriș subțire, Împletit, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de casă dintr-un lăstăriș subțire, Împletit, acoperit cu frunze și bucăți de piele, și acolo stătea ticălosul ăla de Dyas, văr al meu de-acum și stăpân al apei dintotdeauna. În spatele casei era o altă piele prinsă Între doi pari, numai că pe aceasta o cufunda un om În apă, Înclinând-o când și când Într-o parte sau În cealaltă. - Multă apă... făcu Dyas vesel. Își supse un deget și-l ridică În sus, apoi strigă ceva la oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vreau să faci pentru mine ce ai făcut pentru Keynes, dar la o scară mai mare. Cu el, Însă, ai fost prea tolerant. Nu vreau așa ceva. Cu mine să fii cât de aspru dorești. Tu nu ești păpușica dulce care pari a fi și, descriindu‑mă pe mine, ai să te eliberezi pe tine. - De ce anume să mă eliberez? - De orice te inhibă - de vreo sabie a lui Damocles care atârnă deasupra capului tău. - Nu. Deasupra mea atârnă doar sabia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai radia de bucurie după succesul săriturii, cu ochii sclipind. Ceilalți trecuseră în poziția de repaus a actorilor, cu oasele adâncite bine în încheieturi, cu umerii aduși și cu brațele moi, de parcă ar fi fost bătuți în cuie de un par, exact între omoplați, iar restul membrelor fuseseră lăsate să atârne, fără nici un sprijin. Era poziția clasică atunci când așteptau ca o scenă să fie blocată 1 sau ca luminile să fie schimbate. Știam deja cât de mult jucai când stăteai după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
emoția filmului, nopți în care căutai un loc în care să mergi pentru ca exaltarea să continue. Și nu mă refer la Electric Ballroom 1 aici. Janey își luă biletul de la casă și intrarăm în barul de la subsol, ca să bem ceva. — Pari foarte gânditoare, zise ea. — Boceam Scala. — O. Se întristă. — Da, știu... Am păstrat un moment de tăcere respectuoasă. După care Janey spuse: — Știi, chiar abia aștept. De obicei, mă cutremur de plictiseală la gândul că trebuie să văd un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la modă. Din nou, Amanda știa asta - Style publicase multe articole în care anunțase că zonele rurale erau pline de celebrități. Madonna. Claudia Schiffer. Kate Winslet. Jordan - ei, poate că ea nu era cel mai bun exemplu. Ideea era că parii erau șic. Mai ales dacă aveai copii; un extraordinar număr de vedete, de exemplu, își instalau pătuțurile pentru copii în Cotswolds. Niciodată, până în clipa aia, Amanda nu se imaginase locuind mai departe de-o aruncătură de băț de Harvey Nichols
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
duce cel vechi, deși, în definitiv, anul ce a trecut a fost mai bun pentru noi. De ce a fost mai bun?!.. -Hm?!.. In anul care a trecut, eram mai tineri cu un an, pe când acum suntem mai bătrâni. “Funia de par” era mai lungă, mai departe de par, pe când acum suntem mai aproape!.. a fost mai bun anul trecut, pentru că am scăpat, în primul rând, cu viață până acum. Dar a venit si Noul An!.. murmură bătrânul. A venit încet... a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ce a trecut a fost mai bun pentru noi. De ce a fost mai bun?!.. -Hm?!.. In anul care a trecut, eram mai tineri cu un an, pe când acum suntem mai bătrâni. “Funia de par” era mai lungă, mai departe de par, pe când acum suntem mai aproape!.. a fost mai bun anul trecut, pentru că am scăpat, în primul rând, cu viață până acum. Dar a venit si Noul An!.. murmură bătrânul. A venit încet... a venit cu greu, asa cum vin zorii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
V-XI, datorită răcirii accentuate a climei), prevăzut cu boltă și horn, pentru degajarea fumului, păstra căldura mai mult timp. Scheletul unei locuințe era constituit din bârne de lemn, bine îngropate, fapt susținut pe de o parte de gropile de pari (plasate la colțuri, pe mijlocul laturilor ori în centru, pentru susținerea acoperișului în două ape, specific majorității așezărilor din Moldova), bucățile de chirpici sau resturile de fețuială lutuită de la pereți, identificate în așezările de la Gura Idrici (L2) și Dodești (L2
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]