1,612 matches
-
în mai multe dueluri aeriene cu piloții Luftwaffe. Avioanele de transport RAF au executat de pe aeroporturile din Anglia ultima misiune de reaprovizionare a britanicilor în după-amiaza zilei de sâmbătă, dar au pierdut opt avioane, fără ca proviziile care au ajuns la parașutiști să fie în cantități îndestulătoare. Au mai fost făcute în următoarele două zile unele eforturi de reaprovizionare a avioanelor decolate de pe aeroporturi din Europa continentală, dar rezultatele nu au fost mulțumitoare. Pe malul sudic al Rinului, polonezii s-au pregătit
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
medical german, britanic și olandez a lucrat împreună pentru salvarea răniților. În cursul nopții, soldații aliați au făcut o nouă tentativă de traversare a râului. S-a hotărât ca Batalionul al 4-lea al Regimentului „Dorset” și Batalionul I de parașutiști polonezi să forțeze cursul apei la ora 22:00 folosind bărci de asalt și vehicule amfibii. Sosabowski a fost furios atunci când a aflat că a pierdut comanda nuia dintre batalioanele sale, cu atât mai mult cu cât considera planul riscant
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
imediat învecinată podului a anulat cel mai important avantaj al asaltului trupelor aeropurtate - factorul surpriză. La rândul lui, Frost consideră că distanța prea mare dintre zonele de parașutare și pod, precum și drumul prea lung pe care trebuiau să îl străbată parașutiștii a fost o piedică mult prea mare în calea succesului, iar refuzul forțelor aeriene de executare a mai mult de o misiune de transport pe zi a fost unul dintre factorii hotărâtori care au redus dramatic șansele de succes ale
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
teritoriul ocupat de germani, pungă asupra căreia primii și-au consolidat rapid controlul. Autorul canadian Milton Shulman recunoaște că operațiunea a „înfipt o pană” în pozițiile germane, izolând Armata a 15-a de la nord de Antwerp de Armata I de parașutiști de pe partea de est a intrândului aliat. Acest fapt a complicat problemele de aprovizionare ale Armatei a 15-a și a anulat posibilitățile mobilizării de către germani unor efective suficient de numeroase pentru organizarea unei contraofensive pentru cucerirea orașului Antwerp. Ziaristul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
evacuați în cadrul Operațiunii Pegasus. După ce efectivele au mărite prin recrutarea de noi soldați, reîncadrarea unor evacuați sau a prizonierilor de război repatriați în lunile care au urmat, divizia era încă atât de puternic slăbită încât Brigada a 4-a de parașutiști a fost înglobată în Brigada 1, iar marea unitate a ajuns să fie formată din doar două brigăzi. În perioada mai-august 1945, numeroși soldați ai diviziei au fost trimiși în Danemarca și Norvegia pentru supravegherea trupelor germane capitulate în aceste
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
până la sfârșitul războiului. Casele olandezilor au fost jefuite în mod sistematic, bunurile furate fiind trimise ca ajutoare victimelor bombardamentelor aliate din Germania. Germanii au continuat să lupte cu forțele aliate pe câmpurile dintre Arnhem și Nijmegen, iar podul pentru care parașutiștii britanici au luptat atât îndârjit a fost în cele din urmă distrus de aliați din motive tactice. Pe 7 octombrie, podul a fost distrus în timpul unui raid aerian al Escadrilei a 344-a americane. Clădirile din Arnhem au fost bombardate
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
orașul a fost în cele din urmă eliberat în aprilie 1945. În ciuda faptului că a fost un mare eșec al forțelor britanice, Arnhem a devenit un simbol al spiritului de luptă al poporului britanic și un exemplu de dârzenie pentru parașutiști. Montgomery a declarat că „în anii care vor veni va fi un lucru mare pentru un bărbat să spună: Am luptat la Arnhem”, o predicție care se pare că a fost confirmată de mândria soldaților care au luat parte și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a fost rebotezat în cinstea lui John Frost pe 17 decembrie 1977. Pe 31 mai 2006, regina Beatrix a Țărilor de Jos a conferit două ordine militare forțelor poloneze care au participat la bătălia de Arnhem. Brigada I independentă de parașutiști a primit Ordinul militar Willem, iar Stanisław Sosabowski a fost decorat post-mortem cu Leul de Bronz. În februarie 2006 a fost lansată o inițiativă publică pentru strângerea de fonduri în vederea ridicării unui monument dedicat parașutiștilor polonezi și generalului Sosabowski. Memorilaul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Arnhem. Brigada I independentă de parașutiști a primit Ordinul militar Willem, iar Stanisław Sosabowski a fost decorat post-mortem cu Leul de Bronz. În februarie 2006 a fost lansată o inițiativă publică pentru strângerea de fonduri în vederea ridicării unui monument dedicat parașutiștilor polonezi și generalului Sosabowski. Memorilaul a fost dezvelit în septembrie 2006 în cadrul unei ceremonii care a încercat să repare nedreptatea făcută polonezilor în 1944. Hotelul Hartenstein, utilizat de Urquhart pentru găzduirea cartierului său general, este acum sediul Muzeului trupelor aeropurtate
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Înaltul Comandament Aliat să lanseze un atac foarte îndrăzneț, Operațiunea Market Garden (Piața de zarzavaturi), prin care Aliații încercau să atace în regiunea de pe malul vestic al râului Rin și să formeze aici un cap de pod. Unități puternice de parașutiști urmau să decoleze din Anglia și să atace și cucerească podurile de peste principalele râurile din Olanda ocupată de germani. Corpul al 30-lea de armată britanică trebuia să străpungă liniile inamice și să facă legătura cu parașutiștii. Dacă totul ar
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
Unități puternice de parașutiști urmau să decoleze din Anglia și să atace și cucerească podurile de peste principalele râurile din Olanda ocupată de germani. Corpul al 30-lea de armată britanică trebuia să străpungă liniile inamice și să facă legătura cu parașutiștii. Dacă totul ar fi mers bine, Aliații ar fi cucerit intact portul din Antwerp și ar fi pătruns în Germania fără a mai întâmpina obstacole majore în calea lor. Corpul al 30-lea britanic a reușit să facă legătura cu
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
ar fi cucerit intact portul din Antwerp și ar fi pătruns în Germania fără a mai întâmpina obstacole majore în calea lor. Corpul al 30-lea britanic a reușit să facă legătura cu șase dintre cele șapte poduri cucerite de parașutiști, dar nu a reușit să ajungă la cel mai îndepărtat dintre ele, cel de peste Rin de la Arnhem. Ca urmare, Divizia I-a britanică aeropurtată a fost distrusă de germani. Aceste evenimente au fost rezumate de generalul locotenent Frederick Browning cu
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
Hamburg, au traversat râul Elba și s-au îndreptat spre Danemarca și Marea Baltică. Armata a 9-a americană, care s-a aflat sub comandă britanică de la bătălia de la Bulge, s-a îndreptat spre sud, formând flancul nordic al încercuirii Ruhrului. Parașutiștii britanici și canadieni au intrat în orașul baltic Wismar pe 2 mai, cu puțin înaintea sovieticilor. . Armata I a Grupului de armate al 12-lea america s-a îndreptat spre nord, ca flacul de sud al încercuirii Ruhrului. Pe 4
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
organizează anual mitinguri aviatice. Mitingurile „Tuzla Fly În”, „Tuzla AEROMANIA” și FIA. În 5 iulie 2010, un avion de tip An-2 care aparținea Școlii de Aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu” din Boboc și făcea un zbor de antrenament pentru parașutiști militari a avut probleme la decolare și după un zbor de 2 km s-a prăbușit, 12 persoane din cele 14 aflate la bord pierzându-și viața. Ancheta declanșată a stabilit că avionul s-a prăbușit datorită unei defecțiuni tehnice
Aeroportul Utilitar Tuzla () [Corola-website/Science/319946_a_321275]
-
a crescut de la 3 kilometri la 4,4 kilometri. Țeava monobloc este lisă. Aruncătorul a fost adaptat pentru a fi montat pe vehicule blindate de luptă, precum TABC-79. Aruncătorul M77 este folosit de unitățile de infanterie, vânători de munte și parașutiști ale forțelor terestre române și reprezintă armamentul de artilerie clasic la nivel de companie. Aruncătorul md. 1977 se compune din următoarele părți mari: țeava cu închizătorul, afetul bipied, placa de bază, aparatele de ochire, piese de schimb, scule și accesorii
Aruncător de bombe calibru 82 mm model 1977 () [Corola-website/Science/322311_a_323640]
-
Cupei Mondiale din 2003-2004. În prezent este președintele Comitetului Olimpic Național Italian (CONI) din Toscana și viceprimar orașului Pisa însărcinat cu sport și mediul. S-a apucat de scrimă sub îndrumarea maestrului Antonio Tringale la clubul „Smipar” (Școala Militară de Parașutiști) din Pisa. La vârsta de 11 ani a devenit elevul lui Antonio Di Ciolo, care a fost și maestrul campionilor olimpici Alessandro Puccini și Simone Vanni. În anul 1992 a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial pentru cadeți. În
Salvatore Sanzo () [Corola-website/Science/335984_a_337313]
-
face față noului atac, dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă, fiind apoi evacuate în grabă. La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta, prin desantarea (cu ajutorul planoarelor) a vânătorilor de munte și a parașutiștilor ("Fallschirmjäger") germani. Au fost folosite, în această operațiune, 539 de aeronave de transport. Insula Creta era apărată de aproximativ 43.000 de greci, australieni, neozeelandezi și britanici, nu toți fiind echipați corespunzător. Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri. Atacul
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
14.000 de soldați care au atacat Creta. Pierderile germanilor au fost așa de ridicate, încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian. Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu: ""Creta a fost mormântul parașutiștilor germani"". Aliații au tras concluziile necesare din această invazie, și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație. Aceste concluzii au fost folosite, mai târziu, în timpul debarcării din Normandia. În mai multe țări, s-au instaurat
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
parașutiștii americani, canadieni și britanici, care au deschis „al doilea front împotriva germanilor". Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei. Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului. În continuare, infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei. Luptele au fost foarte sângeroase, terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc "bocage". Un atac încununat de succes a fost
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
genului muzicii ușoare "orientale" sau "israelo-mediteraniene", mai ales în anii 1970-1980. Născut la Holon într-o familie de evrei originari din Yemen, și-a început cariera muzicală la începutul anilor 1970 ca solist al ansamblului de divertisment a Brigăzii de parașutiști. După terminarea serviciului militar s-a evidențiat prin succesele sale în cadrul Festivalului cântecului și șlagărului în stil oriental „La'mnatzéah Shir Mizmor”. La Festivalul organizat în 1971 a interpretat cântecul lui Avihu Medina, Oneg Shabat (Plăcerea Shabatului), iar în anul
Uri Shevah () [Corola-website/Science/327669_a_328998]
-
din România a început în Bucovina, după ce trupele sovietice au intrat pe teritoriul României, acțiunea fiind coordonată de ofițeri ai Armatei Române.Rezistența armată s-a extins ulterior în toți munții României. Toamna și iarna anului 1944 Germanii au lansat parașutiști care aveau misiunea de a acționa la momentul oportun împotriva armatei sovietice. Câteva din grupurile care erau cunoscute de către regimul comunist s-au autodesființat, în timp ce altele, necunoscute regimului, au rămas în munți, până în 1948, când s-au reactivat. 1945 Guvernul
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
Kurt Student care începe acțiunea de căutare a lui Mussolini. În final pe Campo Imperatore se va localiza ascunzătoarea, iar la 12 septembrie 1943 s-a întreprins o acțiune spectaculoasă de eliberare a dictatorului prin lansarea unei grupe mici de parașutiști sub comanda maiorului Harald Mors. Trupa de pază era mai numeroasă decât grupa SS, însă va fi surprinsă de iuțeala acțiunii, ducele fiind eliberat nevătămat. Această acțiune militară reușită a fost folosită ca propagandă fascistă din aceea perioadă. Mussolini va
Acțiunea Stejar () [Corola-website/Science/313100_a_314429]
-
o știre după care exista posibilitatea că Ron Arad ar fi fost ucis de către cei ce l-au ținut în captivitate în noaptea de 3 mai 1988, în timpul operațiunii militare „Hok vaseder” („Lege și ordine)” declanșate de un comandou de parașutiști israelieni contra teroriștilor din organizația Hezbollah („Partidul lui Dumnezeu”) în satul Maidun sau că Arad a fost omorât când a încercat să fugă. În timpul captivității lui Ron Arad i s-a conferit de către armata israeliană gradul de locotenent-colonel. Între anii
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
Planul Galben). Prin flancarea liniei de fortificații Linia Maginot a fost ocupat practic fără luptă, apărarea dovedindu-se o investiție inutilă, Franța capitulând în 1940. Acolo unde a fost totuși atacată de germani atacul a fost executat de trupe de parașutiști care folosind gurile de ventilație aruncau în aer cazematele, dar totuși cele mai multe cazemate au fost izolate de aprovizionate și s-au predat fără luptă. Linia Maginot era rezistentă la majoritatea formelor de atac, și oferea condiții de viață ieșite din
Linia Maginot () [Corola-website/Science/326147_a_327476]
-
aeriene române. Accidentul s-a soldat cu 12 morți și 2 răniți. În 5 iulie 2010, un avion de tip An-2 care aparținea Școlii de Aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu” din Boboc și făcea un zbor de antrenament pentru parașutiști militari a avut probleme la decolare și după un zbor de 2 km s-a prăbușit, 12 persoane din cele 14 aflate la bord pierzându-și viața. Dintre aceștia, patru militari făceau parte din Forțele Aeriene Române și opt din
Accidentul aviatic de la Tuzla, Constanța () [Corola-website/Science/320161_a_321490]