1,132 matches
-
puțin politică a politicii internaționale Theory of International Politics a lui Waltz a oferit o mult dorită limitare a agendei de cercetare în explozie și o binevenită legitimitate a disciplinei relațiilor internaționale. Așa cum am văzut deja, esențial pentru acest efect paradigmatic a fost recursul la falsificaționism și analogia cu microeconomia. La fel de importantă a fost și încercarea fățișă de a distinge politica internațională de celelalte sectoare ale sistemului internațional. În ultima parte a acestui capitol, voi arăta că, făcînd toate acestea, Waltz
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
externe). Totuși, succesul acestui text a fost alimentat din ce în ce mai mult de legitimarea implicită și explicită a metodelor științelor sociale, chiar dacă propria sa versiune era mai degrabă precaută în această privință. De aceea, criteriile pentru reputația academică, instituite de acest text paradigmatic, derivă în cele din urmă nu din posibila plauzibilitate a realismului său, care ar permite o mai bună înțelegere a naturii politicii internaționale, ci din mijloacele neopozitiviste folosite pentru atingerea acestui scop. În cadrul acestui curent, neorealismul a fost din ce în ce mai mult
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
empirică într-o dezbatere etică și de a o întemeia pe fundamente metafizice (deși behavioralismul în relațiile internaționale se bazează cel mai adesea pe unele fundamente utilitariste). Aici, cea de-a doua dezbatere din disciplina relațiilor internaționale pare a fi paradigmatică, unde naturalismului i s-a opus disciplina clasică a relațiilor internaționale, care minimaliza posibilitatea găsirii unor legi empirice și dorea să mențină disciplina în cadrul unor preocupări mai normative (vezi capitolul 3). Se poate ilustra această dezbatere în cadrul diferitelor tipuri de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
niveluri de guvernare sunt acum mai puțin vizibile, în parte, datorită stupidităților și compromisurilor făcute în timpul primelor etape ale reformelor. Acest catalog al eșuărilor în atingerea obiectivelor originale ale reformelor, a fost accentuat din 1983 încoace de către schimbarea ideologică și paradigmatică a socialiștilor în momentul în care aceștia au abandonat câteva elemente care aparțineau socialismului lor democratic de "noua-stângă" și au început să adopte abordări mai neoliberale cu privire la politică și la linia politică. De fapt, acest lucru a schimbat sensul descentralizării
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și de interacțiune, cu metode și practici specifice. E suficient să citim cronicile jurnalistice în care sunt povestite diferitele cazuri de corupție, pentru a ne da seama cât de adevărat este acest fapt. Interceptările telefonice ale dialogurilor între corupți sunt paradigmatice în acest sens. Corupția ca rău obișnuit înseamnă că devine o consuetudine, adică o formă de viață stabilă, repetând (fie cu fapte practice sau de cunoaștere) mai întâi cu o conștiință voită, care apoi se transformă într-o dispoziție către
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
căreia se construiește și se proliferează un anumit discurs. Pornind de la postulatul enunțat de Bloomfield, potrivit căruia nu există sinonimii reale în limbă, înseamnă că forme de expresie distincte antrenează întotdeauna semnificații diferite. Astfel, fiecare selecție operată în cadrul relațiilor sinonimice paradigmatice devine generatoare de sens, evidențiind atitudinea emitentului față de realitățile prezentate. Limbajul politic exploatează intens seriile sinonimice ale limbii, în funcție de exigențele momentului, de publicul căruia i se adresează și de efectele pe care dorește să le producă. Opțiunea nu este lipsită
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
reiau o informație exprimată anterior, fie o anticipează); * prezența deicticelor; * unitatea sistemului pronominal; * omogenitatea exprimării modurilor și timpurilor verbale; * întrebuințarea conjuncțiilor (copulative, disjunctive, coordonatoare); * practicarea formele de reiterație (paralelisme, anafore); * recurența repetarea unor structuri verbale, de dimensiuni variabile. Atât selecțiile paradigmatice, cât și combinările sintagmatice sunt guvernate de factorul intenționalitate, determinant în comunicările din sfera politică. Din această perspectivă, limbajul politic poate fi supus unor transformări (de conservare, complicare, simplificare, reordonare), care modifică natura relațiilor dintre unitățile constitutive: rearanjare, adiție, substituție
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
imediat al vorbitorilor (locul, timpul, natura comunicării); supranumit și context factual, existențial sau referențial, acesta include identitatea interlocutorilor, împrejurările fizice locul și timpul discursului, tot ce poate face parte din studiul indexicalității care e obiectul pragmaticii; b) context situațional sau paradigmatic coincide cu mediul cultural în care se desfășoară comunicarea și definește criteriile de validitate ale acestuia (în această viziune, o expresie considerată adecvată într-o anumită cultură, poate să se dovedească nefericită în cadrul altei culturi); c) context interacțional caracterizează formele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de coordonate (a persoanelor, a realităților instituționale și a realităților ideale), valorifică virtuțile hexadei semiotice în analiza comunicării didactice și politice. Petru Ioan multiplică numărul variabilelor, prin luarea în calcul atât a formelor "orizontale"/sintagmatice, cât și a celor "verticale"/paradigmatice, specifice situațiilor de comunicare investigate. În acest context, numărul relațiilor combinatorice crește considerabil, favorizând obținerea unei imagini din ce în ce mai complexe asupra procesului de semnificare. Aplicarea modelului hexadic în analiza limbajului politic favorizează: realizarea de taxonomii ale semnelor politice, identificarea funcțiilor specifice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
micro-context, finalități) are meritul clarificării superioare a structurii și funcționalității limbajului politic eminescian. Prin caracterul general al coordonatelor asumate, adaptabile situației de comunicare/ semiozei analizate, prin jocul generos al combinărilor pe care îl favorizează și prin potențialul relaționărilor sintagmatice și paradigmatice, modelul hexadic multiplică perspectivele de investigare a limbajului-obiect. Utilitatea aplicării unui instrument de analiză semiologică în spațiul comunicării politice derivă din natura profund relațională a domeniului în discuție. Opțiunea metodologică are la bază conștiința faptului că gradul de viabilitate a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al analizei sintactice are în vedere nivelul frastic al structurilor desemnate generic în lucrările de sintaxă enunțuri. Întrucât descrierea sintactică a publicisticii eminesciene nu se poate limita doar la relațiile sintagmatice ale semnelor verbale, vom avea în vedere și relațiile paradigmatice, ce caracterizează limbajul politic eminescian, știut fiind că opțiunea pentru o formă paradigmatică sau alta reflectă, în cazul comunicării politice, atitudini, credințe și opțiuni distincte. La rândul lor, aspectele de morfologie evidențiază predilecția pentru o modalitate sau alta de reprezentare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lucrările de sintaxă enunțuri. Întrucât descrierea sintactică a publicisticii eminesciene nu se poate limita doar la relațiile sintagmatice ale semnelor verbale, vom avea în vedere și relațiile paradigmatice, ce caracterizează limbajul politic eminescian, știut fiind că opțiunea pentru o formă paradigmatică sau alta reflectă, în cazul comunicării politice, atitudini, credințe și opțiuni distincte. La rândul lor, aspectele de morfologie evidențiază predilecția pentru o modalitate sau alta de reprezentare a referențialului politic, iar modalitățile specifice de exprimare și organizare a categoriilor gramaticale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
409. În cadrul excursului jurnalistic, paseismul dobândește semnificațiile unui comentariu explicativ, euristic, de confirmare a valorilor naționale autentice, într-o vreme în care țara doar visa la libertate și independență. Istoria este ridicată în articolele lui Eminescu la rang de valoare paradigmatică, iar evocarea trecutului favorizează evaluarea critică a prezentului și identificarea unor soluții eficiente la problemele politice ale țării. "Jurnalistica eminesciană dispune totdeauna de o scenă, plasată între două vaste orizonturi simbolice, Paradisul și Infernul, afirmă Monica Spiridon. Mai precis, trecutul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
scurgându-se către sfârșit, dilatându-se, astfel, sistemul de referință al discursului și ajungându-se la o ficțiune explicativă, euristică"414. În articole interesează doar caracterul exemplar al acestor istorisiri, faptele oferind premisele desfășurării argumentației jurnalistului și ale proiecției în paradigmatic și în regim de generalitate a poveștii. b) Naționalism/ cosmopolitism. Manifestând o atitudine critică față de generația care transformă în principii absolute cunoștințele însușite la studii în străinătate, fără a ține cont de specificul autohton, Eminescu pledează pentru măsură, în adoptarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
informații privind lema, partea de vorbire aferentă și clasa semantică ilustrată, favorizând realizarea, pe lângă investigațiile de ordin semantic, a unor analize de factură morfologică. Dicționarul aferent DAT însumează peste 6000 de unități lexicale, în vreme ce LIWC înregistra doar 4500 de forme paradigmatice. Fiecare unitate lexicală are asignată o listă de categorii semantice, iar programul incrementează contoarele corespunzătoare claselor respective la fiecare identificare a unui cuvânt în textul de intrare. De exemplu, rădăcinii liberal îi sunt asignate clasele semantice social și oameni. Pentru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pentru o abordare semiotică a limbajului politic eminescian, menită să surprindă dinamica producerii sensurilor în publicistica poetului. Descrierea semiotică a limbajului politic eminescian a vizat cercetarea ansamblului semnelor verbale, din punct de vedere al structurii și poziției lor în plan paradigmatic, al relațiilor virtuale dintre ele, în strânsă legătură cu procesul de constituire a semnificației jurnalistice. Demersul analitic s-a desfășurat pe trei paliere principale: 1. investigarea structurii și funcționalității semiozei publicisticii eminesciene, prin valorificarea, la nivel metodologic, a modelului hexadic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic, al veacului al XIX-lea, pe de o parte, și la caracteristicile publicațiilor românești din epocă, pe de altă parte. Configurând semioza eminesciană sub forma unui hexagon cu șase parametri constitutivi, modelul hexadic a facilitat vizualizarea relațiilor sintagmatice și paradigmatice instituite în cadrul situației de comunicare pe care o ilustrează publicistica, evidențiind impactul fiecărei variabile asupra întregului ansamblu semnificativ. Valorificarea virtuților unui astfel de instrument de analiză în cercetarea semiozei publicisticii eminesciene a facilitat, la nivel metodologic, demersul de re-contextualizare a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării, ferindu-ne astfel de judecăți unilaterale. Descrierea parametrilor hexadei a evidențiat dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii lui Mihai Eminescu și impactul relațiilor sintagmatice și paradigmatice din interiorul modelului, la nivelul semnificațiilor scrisului jurnalistic. Fiecare dintre cele șase coordonate intră în relație, simultan și succesiv, cu ceilalți cinci parametri ai situației de comunicare, modelând noi semnificații ale mesajului jurnalistic. Utilizarea modelului hexadic a impus, pentru început
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în decembrie 1883. Pentru a pune în lumină potențialul metodologic al modelului hexadic, am întreprins o analiză a ipostazelor jurnalistului în publicistica eminesciană și a impactului acestora la nivelul ansamblului semnificant. În acest sens, studiul de caz a vizat descrierea paradigmatică a rolurilor asumate de jurnalistul Eminescu în spațiul publicistic (analist politic, polemist, artist, istoric, dascăl și specialist) și prezentarea efectelor pe care le generează acestea asupra celorlalte cinci coordonate ale procesului de semnificare. Analiza a evidențiat, și de această dată
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și relațiilor dintre acestea. Fiecare perspectivă în parte imprimă limbajului-obiect trăsături particulare, dar numai coroborarea rezultatelor prilejuiește formarea unei viziuni complexe, obiective, asupra obiectului de cercetare. Prin jocul generos al combinărilor și prin evidențierea potențialului semnificativ al relațiilor sintagmatice și paradigmatice dintre parametri situației de comunicare, modelul hexadic conduce la o clarificare suplimentară a structurii și funcționalității limbajului politic eminescian. Reprezentând publicistica eminesciană ca situație semiotică caracterizată printr-un ansamblu multifactorial, ce asigură formularea și comunicarea unei informații particulare, hexada semiotică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acest sens, argumentul lyotardian este acela că "proiectul modern (de realizare a universalității) nu a fost abandonat, uitat, ci distrus, "lichidat". Există mai multe feluri de distrugere, mai multe nume care o simbolizează. "Auschwitz" poate fi luat ca un nume paradigmatic pentru "neîmplinirea" tragică a modernității"118. Definind postmodernul drept "starea culturii în urma transformărilor care au afectat regulile de joc ale științei, literaturii și artelor, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea", și, mai general, drept "neîncrederea în metapovestiri"119, Lyotard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
această înțelegere, postmodernismul împărtășește mai multe caracteristici cu modernismul, decât diferențe majore. În alte accepțiuni, "discursul lui post este câteodată conectat cu un apocaliptic sens al rupturii, al morții vechiului și al apariției noului"145, fiind legat de schimbări revoluționare, paradigmatice din diverse domenii. În acest sens, s-a dezvoltat o întreagă "retorică a negației", ce valorizează discontinuitatea, ruptura, descentrarea, indeterminarea, dislocarea etc. Compagnon subliniază această ambiguitate a postmodernismului, ce rezultă din înțelegerea sa în termenii rupturii de modernism, și care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reacție" respinge complet proiectul modern. Este simplu de observat că primul tip descris corespunde tezei continuității dintre postmodernism și modernism, în timp ce al doilea se încadrează în teoria rupturii, a negării, a depășirii complete a modernismului într-o modalitate de ordin paradigmatic. De asemenea, Foster mizează pe prima categorie, cea a postmodernismului de rezistență, pe care îl consideră mai productiv, mai ales că permite critica și explorarea modernismului, dar fără a trebui să se întoarcă la formele sale originare. Astfel, "un postmodernism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
chiar pesimiste, susținătorii acestei interpretări consideră că diferențele sunt mult prea importante pentru a rămâne într-un stadiu cultural epuizat, care nu va putea fi apt să producă răspunsuri la noile provocări. De altfel, cei care susțin mutațiile de ordin paradigmatic (în sens kuhnian) dintre modernism și postmodernism concluzionează că abisul creat între ele a determinat ca discursurile, conceptele, practicile și strategiile să nu mai poată fi în nici un caz interșanjabile, fiecare dintre ele operând cu un set precis de reguli
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca pretext, opera erotică ovidiană, iar ca hipotext, activitatea civică și politică a poetului. Ovidiu însă, sub mantia moralei slobode, ascundea focul sacru al muzelor care l-au înălțat din contingent la perenitate. El reprezintă, în ultimă instanță, un destin paradigmatic al omului liber în conflict cu teroarea istoriei. METAMORFOZA POEZIEI. Augustus poruncise ca Ovidiu să plece din Roma, ca relegat, într-un timp când navigația era închisă. Poetul a ajuns la Tomis, după ce petrecuse iarna în Grecia, în primăvara anului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]