1,125 matches
-
termenii vehiculați de Pierre Nora. Din nou, naratorul creează un efect de contrast care scoate în evidență mecanismul manipulativ al speculării unor eveni- mente din categoria secundarului. Contraponderea se rea- lizează prin înregistrarea unui dublu ecart, unul înscris pe axa paradigmatică a noțiunii de eroism în raport cu genul literar adecvat și altul pe cea sintagmatică referitor la contextul evenimențial. Ambele situații pun în scenă o inadecvare care generează un dezechilibru. Grandiosul vocației eroice solicită o bună încadrare contextuală. Ordi- nul de mărime
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a două bilete de loterie. Episodul este amplificat de retorica grandioasă și gesti- culația abundentă. În oglinda secolului, micul funcționar își răsfrânge statura unui revoltat de specie romantică, profesând acel titanism tragic al dezmoșteniților soartei. Aceste bilete de loterie transcriu paradigmatic economia șansei care-l desparte pe cel bogat de cel sărac, economie însoțită de o întreagă metafizică topită ulterior în ideologie. „Ș-apoi, schimbând tonul, cu glasul tunător : - Rușine pentru acest început de secol ! de trei ori rușine !” Și Nae
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Radu Stanca, dar într-un sens care-i confirmă propriile idei, Ion Negoițescu concede acestuia justețea unei abordări morale, din afara operei, a conținutului amoral al comediilor lui Caragiale. La final, despărțirea de Maiorescu cu interpretarea sa „firească sufletului estetizant” devine paradigmatică. Ea reprezintă ultimul gong al acestei polemici, care relevă încer carea euphorionismului de a deschide un alt drum culturii române. Discuția dintre cei doi are și un sens mentorial, ea corespunde viziunii euphorioniste a lui Negoi- țescu care vedea rolul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Veracruz la Panama) și distribuirea multi națională a porturilor (majoritatea britanice și spaniole, dar și franceze - Martinica) au constituit ocazia cea mai fericită a traficului de mărfuri și sclavi între părțile lumii (Brian Lavery). Dar Caraibele au fost un model paradigmatic mai ales fiindcă l-a proiectat astfel literatura de gen, încă din epoca ei, de la Charles Johnson, continuând cu narațiunile secolului al XIX-lea și terminând cu filmele din secolul XX. Existând dintot deauna, ca orice faptă umană morală sau
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
nu era pentru ochii publici. * Așezate în paralel, cele două componente par suficient de schismatice încât să dea seamă de persoane diferite, de vieți diferite. Așezate în succesiune, ele nu fac altceva decât să se topească într-un caz oarecare (paradigmatic poate) pentru cei din generația mea. De aceea, fără să vorbesc în numele sau în locul lor, ci doar ca una dintre ei, voi încerca să recompun piesele lipsă ale acestei biografii „schismatice”, făcând din mine un studiu de caz. Motivul principal
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
știu ce nu vor, dar nu știu ce vor și nici care ar putea fi electoratul lor. Sunt partide fără program și fără scop. Mai mult, unele dintre ele se pare că sunt și fără membri. Partidul Inițiativa Națională este un caz paradigmatic din această specie. Politic și mediatic se compune din președinte, Cosmin Gușă, și vicepreședintă, Lavinia Șandru. Ei spun că reprezintă o nouă generație care se opune celei „epuizate moral și istoric”. Cine sunt cei care se opun? Evident, ei doi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
România Liberă, 24 octombrie 2006 Globalizare pe propria piele: lecții de viață La începutul lunii ianuarie, canalul TVR 1 a difuzat un film documentar produs de canalul Arte al televiziunii franceze. Tema? „Salariul minim: 110 Euro.” Îl consider un film paradigmatic pentru lumea căreia îi devenim parte. În rezumat, povestea (văzută de unii dintre dumneavoastră) este următoarea: O firmă care avea locația într-un oraș din Franța și-a transferat o parte din afacere la Mediaș. Motivul? Firește, diferența de cheltuieli
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în ritualuri, pentru că întâlnesc dimensiunea temporal-istorică, ajung să tuteleze ceremonialurile politico-religioase și să reprezinte o anumită vârstă istorică a gândirii colective, o anumită credință sau un anumit tip de teorie a puterii. Dacă arhetipurile ar fi tratate doar la nivelul paradigmatic la care se organizează în imaginarul colectiv, am putea înainta cel mult către antropologia puterii sau a instituțiilor ei. Intenția anunțată aici este de a opera sondajul arheologic în modul cel mai firesc posibil, după cum "relieful" ascuns va condiționa "coborârea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sunt preluate într-o anumită perioadă de timp în interiorul aceluiași câmp teoretic) sau oblică (migrează de la o structură la alta și de la un nivel temporal la altul). În această linie de interpretare, imaginarul ar putea fi definit drept un discurs paradigmatic, deschis, aflat în relație cu realitatea sensibilă, precum și cu cea inteligibilă, către care transferă structuri semnificante (spre exemplu, mitul sau conglomerate simbolice) sau din care absoarbe elemente noi, ce îi asigură dinamica internă, în funcție de epoci, de variații culturale, spirituale etc.
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
325, va fi posibilă reprezentarea doctrinară a lui Christos nu numai ca întrupare a divinului, ci și ca om. Aceste două ipostaze, divină și umană, în relația lor cu arhēíron, pot fi regăsite în cadrul imaginarului la un nivel paradigmatic, arhetipal, generativ de modele și de tipuri reprezentative. Fiul, care era Numele Tatălui, devine reprezentarea Tatălui. Cuvântul "consubstanțial" de la Niceea autorizează, în fapt, toate interpretările iconografice. Teama de idolatrie prin imagine se va estompa așteptând întoarcerea intransigenței: iconoclastia. (Tristan 317
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ținea de sacrificarea primului copil. Narațiunea veterotestamentară continuă cu întâmplările lui avraam și ale fiului său isaac, ale nepotului său iacob și ale lui iosif. Tradiția susține că toate acestea formează Împreună perioada patriarhilor. istoria iudaismului continuă cu alte evenimente paradigmatice relatate tot în Biblie. În sinteză, ele ar fi următoarele: instalarea lui iacov și a fiilor lui în Egipt; persecuția declanșată, câteva secole mai târziu, de către un faraon care a ordonat exterminarea primilor născuți ai israeliților; peripețiile lui Moise (miraculos
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
textul poetic este ghidat semantic de un sens matricial, că poezia nu trebuie decodată niciodată în accepția matematică a termenului și că poeticitatea este element comun emițătorului și receptorului. Vocația de teoretician al limbajului poetic se confirmă și în Mutații paradigmatice în evoluția limbajului poetic românesc (1998) sau în Insurecția respectuoasă (2000), unde se realizează, pentru prima oară, un inventar de paradigme individuale ale marilor poeți români, identificându-se și caracterele supraindividuale, cele care asigură continuitatea evoluției limbajului poetic. În Călătorie
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
sunt interpretate, din unghiuri diverse, texte sau ansambluri de texte, demersul teoretic fiind însoțit și susținut de analiza critică. SCRIERI: Mânie și marmură, București, 1968; Încercare asupra bucuriei, Timișoara 1978; Dialectica limbajului poetic, Timișoara, 1986; Cicatricele bucuriei, Timișoara, 1995; Mutații paradigmatice în evoluția limbajului poetic românesc, București, 1998; Epitetul jurnalistic (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu), Timișoara, 1999; Insurecția respectuoasă. Eseu despre individualul și supraindividualul poetic, Timișoara, 2000; Poezie și limbaj, Timișoara, 2000; O călătorie spre centrul poeticului, Timișoara, 2000; Gramatica poeziei
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
și „celălalt” sunt totuna, șiruri de indivizi sau evenimente identice se substituie periodic într-un joc fără sens. Halucinantul Câmp negru, scris într-un registru dublu, amestec de oralitate și oracular, de aparent derizoriu și intens simbolism, este un poem paradigmatic despre trecerea spre nicăieri, adică în moartea percepută ca vid, ca moarte-în-moarte (aceeași percepție apare mai târziu la Ioan Es. Pop): „Mână lângă mână și pumn lângă pumn/ jucând zaruri și cărți pe un câmp de cenușă/ în timp ce apar eu
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
acțiunea, cât și inacțiunea, atât deciziile, cât și non-deciziile guvernamentale (Hall și Jenkins, 1995). Aceste definiții surprind caracterul omniprezent pe care politicile publice Îl au În viața noastră. În același timp, ele ne precizează tipul de activități ce reprezintă cazuri paradigmatice de politică publică, și anume activitățile guvernamentale. Această legătură Între politicile publice și activitatea guvernamentală are, cu siguranță, un caracter intuitiv, ținând cont că distincția dintre sectorul public și cel privat este, cel puțin la prima vedere, una netă. Însă
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
am putea realiza acest tip de acțiuni colective Într-un mod eficient? Cum am putea furniza politici publice eficiente? Răspunsul, ce va fi dezvoltat În cea de-a doua parte a studiului, pleacă de la faptul că instituțiile reprezintă tocmai forma paradigmatică a acestui tip de acțiune colectivă. 2. Cum putem furniza politici publice eficientetc "2. Cum putem furniza politici publice eficiente" 2.1. Instituțiile Rolul statului este fundamental pentru realizarea politicilor publice? Dacă ne uităm la starea de fapt, atunci activitatea
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
implică relații directe Între Comisia Europeană 3 și beneficiarii politicilor europene, evitând raporturile birocratice dintre guverne și instituțiile europene, care sunt adesea mediate de birocrația greoaie și nespecializată din domeniul complex al politicilor publice. Studiul politicilor de gen, ca fenomen paradigmatic al transferului de politici În contextul mai amplu al europenizării sferei publice, impune, În acest caz, două concluzii importante: prima privește capacitatea politică de a formula și de a implementa politici ale UE În context național, iar a doua are
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
alt itinerar și alte obiective. Dacă ar fi reieșit că drumul va duce la situația actuală, m-aș fi situat fără șovăire pe poziția contrară.” Ca urmare, poetul e persecutat, urmărit și agresat de oamenii Securității. Destinul lui apare astfel paradigmatic pentru falimentul unei iluzii și - semn al conștiinței morale - pentru curajul de recunoaștere a acestuia. Autorul a mai scris reportaje, vioaie articole și eseuri pe teme sportive (el însuși practicând sportul), s-a încercat și în teatru (o farsă poetică
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
ceva pentru a comunica, rămîne suficient să ai iconul on-line pentru ca cei cu care ești În linie să știe că te pot aborda oricînd. Mesajul devine unul foarte simplu: „sînt aici”. Dar, la o privire mai atentă, schimbarea este totuși paradigmatică: mesajele În timp real sînt o copie a vorbirii. Scrisul privat este un ersatz al vorbitului privat, cu inconvenientul combătut de altfel tot mai bine că ia mai mult timp. În această logică, deși nu merge pînă aici, se Înscrie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu putea fi postmodern, că proiectul grupului era unul vechi și că Între ceea ce se Întîmpla În literatura franceză și ceea ce propunea literatura americană, alături de altele (Italo Calvino, deși emigrase, sau Garcia Marquez sînt citați de Barth) exista un decalaj paradigmatic. Numai că aceste infim de puține articole - altele tratau despre cultura pop, de pildă (Leo Spitzer) - cam unul la două-trei numere aveau, În amintita revistă, un rol decorativ. Francezii făceau astfel dovada unei false generozități multiculturale, cu aceeași condescndență cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autenticitate ceea ce pierdea prin lipsa desăvârșită a instinctului social. Lucienne nu pigmentează Însă textul “conferinței” accidental, ea apare Întotdeauna, În antiteză sau ca o confirmare défense et illustration - al unui cod de bune maniere, ca actor principal al unor situații paradigmatice ale traseului retoric și etic pe care trebuie să-l parcurgă o conversație. Căci acesta este subiectul Conferinței, conversația, extrasă din rigiditatea formală à la franșaise și redată individului contemporan pentru care gratuitatea, calmul aristocratic și viața trăită ca artă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
neînregimentați ca Marguerite Yourcenar, Michel Tournier, Julien Gracq sau Romain Gary, apoi Patrick Modiano și Jean-Marie Gustave Le Clézio - semne că tranziția palinodică și ablutivă a literaturii franceze se Încheie. Abia acum se face simțită influența lui Samuel Beckett, scriitorul paradigmatic al declinului modernității occidentale. Prin el, printr-o scriitoare excepțională a anilor 1980 care-i continuă viziunea - Marie Redonnet -, intrăm Într-o perioadă de convalescență a literaturii, a omului care se predă, dar nu moare, ceea ce m-am hotărît să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adevăr, pe lângă exclusivismul său inerent de care aminteam, fixează În enunțul său un loc și un timp. Ori, la Echenoz, ca și pe computer, totul se petrece oriunde și oricând. Adevărul, la Echenoz, sare din schemă. Ferrer este personajul echenozian paradigmatic, un “om fără Însușiri”, exponent al ontologiei slabe. În permanent contact cu realitatea, un contact nu tocmai convențional, Ferrer, proprietarul unei galerii de artă, nu gândește, nu spune și nu face nimic care să nu aibă legătură cu situația/realitatea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
izbutit să creeze „o structură suficient de coerentă și de eficientă care să atragă și să ralieze în jurul ei pe termen lung întreaga comunitate sociologică” (Boudon, 1992/1997, 16). Evaluării făcute de sociologul francez îi corespunde mai degrabă soluția diversității paradigmatice a sociologiei, care nu este considerată nicidecum un defect al disciplinei ce trebuie remediat prin unificare teoretică. În contrast cu aprecierea făcută de R. Boudon, imaginea contribuțiilor sociologice oferite de sociologii clasici și moderni, ce au avut un cuvânt de spus în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
anul universitar 1989-1990. Astfel, ceea ce regăsim citind această lucrare este un proiect de trecere în revistă și evaluare comparativă a unui număr semnificativ de contribuții privind teoria și cercetarea instituțională din domeniile deja menționate. Poziția teoretică a autorului în câmpul paradigmatic nu pare să își facă simțită prezența prin exprimarea, să spunem, a unor valențe critice, remarcându-se o considerabilă imparțialitate. Lucrarea nu a fost proiectată spre a evidenția valoarea unui anumit punct de vedere, care este de cele mai multe ori cel
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]