4,853 matches
-
Idealul, nu și formula ca atare. Aceasta e de câteva ori mai complicată. Oroarea de calofilie (probabil înnăscută, nu deprinsă în timp) îi conferă lui Stoiciu un privilegiu stilistic. O originalitate care e inclusiv a redactării (abuz de interjecții, de paranteze, de puncte de suspensie, virgule lăsate la voia întâmplării). Comentatorii imediați au semnalat-o la fiecare nou volum, insinuând și o undă de reproș. Astăzi, cu Lanțul pe masă, toate aceste devieri își luminează adevărata natură de (în termenii lui
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
intertextul poemelor, prin teme, secvențe, sintagme reluate): provincialismul sau dezolarea târgului de provincie, moartea, descompunerea materiei (a corpului, a gunoaielor din oraș), „marșul funebru”, crâșma, alcoolul, iubirea ratată ș.a. Actul însuși de a scrie poezie e un gest pus în paranteză: toate poemele, foarte scurte, uneori de două versuri, sunt scrise/ puse între paranteze, într-un soi de autonegare: „(ferestrele patrulează în cadență/ căruța de la miezul nopții trece prin sat/ se sting pe rând poeziile scrise/ la lumina reșoului/ colțul de
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
moartea, descompunerea materiei (a corpului, a gunoaielor din oraș), „marșul funebru”, crâșma, alcoolul, iubirea ratată ș.a. Actul însuși de a scrie poezie e un gest pus în paranteză: toate poemele, foarte scurte, uneori de două versuri, sunt scrise/ puse între paranteze, într-un soi de autonegare: „(ferestrele patrulează în cadență/ căruța de la miezul nopții trece prin sat/ se sting pe rând poeziile scrise/ la lumina reșoului/ colțul de pâine de pe noptieră/ seamănă cu un cap de rechin)” - marșul funebru, în prima
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
important înseamnă să te bizui pe cei din jur, să-i prețuiești, să le dai puterea să-și exprime și ei opinia. Crin Antonescu a arătat cum nu-i prețuiește, așa cum a arătat că nu-i prețuiește făcând doar o paranteză în legătură cu evenimentul dramatic al acestei zile pentru partidul său. Doi oameni importanți au avut de-a face cu justiția oarbă a regimului Băsescu, cel despre care nu mai vorbește Crin Antonescu, cu care nu se mai bate. Repet, domnul Crin
Adrian Ursu, analiză devastatoare pentru Crin Antonescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/43805_a_45130]
-
său. Doi oameni importanți au avut de-a face cu justiția oarbă a regimului Băsescu, cel despre care nu mai vorbește Crin Antonescu, cu care nu se mai bate. Repet, domnul Crin Antonescu, președinte de partid, a tratat într-o paranteză acest eveniment dramatic, cum a tratat într-o paranteză evenimentul dramatic prin care a trecut Mariana Câmpeanu, care i-a fost și bănuiesc că-i este aproape. Asta m-a condus spre același sentiment de mâhnire, că trăim într-o
Adrian Ursu, analiză devastatoare pentru Crin Antonescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/43805_a_45130]
-
cu justiția oarbă a regimului Băsescu, cel despre care nu mai vorbește Crin Antonescu, cu care nu se mai bate. Repet, domnul Crin Antonescu, președinte de partid, a tratat într-o paranteză acest eveniment dramatic, cum a tratat într-o paranteză evenimentul dramatic prin care a trecut Mariana Câmpeanu, care i-a fost și bănuiesc că-i este aproape. Asta m-a condus spre același sentiment de mâhnire, că trăim într-o țară cu oameni mici, foarte mici".
Adrian Ursu, analiză devastatoare pentru Crin Antonescu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/43805_a_45130]
-
în această privință, după căderea regimului în Polonia, ca și în România, despre iertarea păcatelor, mai pe scurt, despre decomunizare. Se știe că Michnik a pledat întotdeauna, atrăgându-și numeroase antipatii, deși avea autoritatea omului trecut prin închisori, pentru închiderea parantezei comuniste din istoria țărilor noastre. Și-a repetat pledoaria și de data aceasta și a fost convingător, în primul rând datorită farmecului cu care și-a ilustrat, cu exemple din viață, ideea. Totul a luat-o razna după a doua
Când n-am mai fost de acord cu Adam Michnik by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5750_a_7075]
-
se simte inconfortabil când este numit «postuman», vă rog să vă numiți cum vreți.” Din paradox în paradox, se ajunge la următoarea definiție convenabilă: „o ființă postumană este o ființă umană care a pus natura (inclusiv propria-i natură) între paranteze. Sau care s-a convins singură că tot ce este nonuman este uman, deci uman = natură. Pe vremuri, asta se numea «antropomorfism», dar în vremurile de-acum se numește «o interfață prietenoasă pentru utilizator.»” Din această perspectivă, „Dada este instrumentul
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
s-a convins singură că tot ce este nonuman este uman, deci uman = natură. Pe vremuri, asta se numea «antropomorfism», dar în vremurile de-acum se numește «o interfață prietenoasă pentru utilizator.»” Din această perspectivă, „Dada este instrumentul de înlăturat paranteze și de scos lumea dintre ghilimele, cu forcepsul imaginației”. O cale directă de a atinge subiectul: mișcarea dadaistă n-a fost altceva decât o formă sălbatică de a anula realitatea și de-a substitui-o cu un tip special de
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
treburile interne ale României, comițând o "eroare gravă" pe ale cărei consecințe le vor suporta etnicii maghiari din România. El aprecia că România a cunoscut succese importate în ultimii zece ani și este aproape de succesul Europei Centrale. Dacă punem în paranteză grijile cotidiene, vedem că, în ultimii zece ani, în ceea ce privește alinierea României la Uniunea Europeană, ea a ajuns aproape de faza ca succesul Europei Centrale să o atragă cu ea însăși. A reușit să țină în anumite limite datoria pe țară și să
Attila Mesterhazy: Etnicii maghiari vor fi afectați de afirmațiile lui Orban în România () [Corola-journal/Journalistic/57787_a_59112]
-
că nu este sarcina sa să evalueze ce face elita politică din România și să își exprime părerea despre situația din țară, premierul Ungariei a făcut aceste afirmații în contextul dezbaterii privind relațiile dintre România și Ungaria. Dacă punem în paranteză grijile cotidiene, vedem că în ultimii zece ani, în ceea ce privește alinierea României la Uniunea Europeană, ea a ajuns aproape de faza ca succesul Europei Centrale să o atragă cu ea însăși. A reușit să țină în anumite limite datoria pe țară și să
Ce le transmite Viktor Orban românilor și maghiarilor înainte de vot () [Corola-journal/Journalistic/57792_a_59117]
-
lui Călin Beloescu și recuperat peste ani în paginile cărții de față...” pentru că artistul este acolo, în opera sa, cu toată emoția unor reverii din copilăria clujeană și din anii studenției, din orașul de pe Someș. Îmi îngădui să fac o paranteză și să spun cum, în toamna anului, iată, acum încheiat, deși am trecut de o mie de ori prin Cluj, am descoperit fascinat străduțele de burg medieval din preajma reședinței lui Matei Corvin, având certamente iluzia că nu treceam pe acolo
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
istoria fără sfieli conjucturale, căci știe foarte bine că trecutul e un monstru pentru îmblînzirea căruia e nevoie de un singur remediu: spunerea adevărului. Defectul cărții stă în reproducerea fidelă a oralității interlocutorilor, discuția sufocîndu-se sub desele întreruperi, divagații sau paranteze care dau întregului înfățișarea unei pînze care pe alocuri e ruptă. De aceea, pasajele unde protagoniștii se întind la vorbă în dauna adecvării la obiect puteau fi scoase în timpul prelucrării redacționale. Dar scrupulul nemțesc la Elsei Lüder, a cărei grijă
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
apartament din Leningrad (Sankt Petersburg), cu un Brodski bătrân și miop însoțit de două ciori, și se închide pe Neva înghețată cu băiețelul Brodski alergând către un pescar care pescuiește la copcă. Universul lui Brodski se află între aceste două paranteze, și oricât de mult le-am licita interpretativ simbolismul, ele au o mare doză de aleatoriu. Însă nu întâmplător atât regizorul cât și naratorul aleg ca metaforă a vieții filmul, iar ca decupaj al său fotografia sau cadrul. Tatăl lui
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
cadavrul unei bufnițe pe zăpadă, însă, spre deosebire de toate scenele care vor urma, aceasta are ceva din claritatea și liniștea unei zile de iarnă, reprezintă un moment de meditație asupra morții de o stranie frumusețe. Prima și ultima scenă închid între paranteze celălalt tip de frumusețe adulterat, „biutiful, kitschul despre care Milan Kundera afirma că este o lacrimă care devine conștientă de sine, care se lasă dramatizată. Iñárritu supralicitează suferința în detrimentul autenticității personajului puternic pe care-l creează. La un moment dat
Frumos-îngrozitorul Iñárritu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5547_a_6872]
-
natura poeziei (cum sună subtitlul), ci despre însăși critica de poezie. Mihai Dinu renunță, aici, la tentația de a scrie un tratat în favoarea aceleia de a schița un îndreptar. Unul tacit, într-adevăr, dar un îndreptar. Se cuvine deschisă o paranteză. Este încă activă la noi părerea conform căreia critica de poezie ar ocupa, în spațiul larg al criticii literare, o poziție privilegiată și, mai mult decât atât, perfect autonomă. Că ar fi o subspecie rebelă, care nu datorează nimic speciei
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
buhă creștină care nu se lasă molipsită de blazarea vîrstei sau de indolența epocii, ba chiar o buhă înzestrată cu conștiință conservatoare și cu profilul unui caracter ferm. De scris, scrie cum vorbește: sintaxă lentă, cu bucle largi, deschizînd multe paranteze pe care le închide în ordinea inversă deschiderii lor, adică în coerență logică, și cu o prudență tactică pe care și-o modulează de la interlocutor la interlocutor: cînd opac și politicos, cum se cuvine în fața unei figuri suspecte, cînd confesiv
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
în schimb, tot soiul de alte intrări, aferente unor subiecte care pe scriitor l-au preocupat cu totul superficial, dar despre care cercetătorul crede că ar fi importante: ortodoxie, domiciliu (?), ba chiar și... Petre Țuțea. Această din urmă intrare, în paranteză fie spus, este atât de mult forțată, încât o suspectez că este inautentică. Citatul nici nu provine din opera lui Marin Preda, ci este pescuit dintr-o carte destul de dubioasă, în care vorbele atribuite scriitorului trebuie luate sub beneficiu de
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
nu pare a cunoaște regula conform căreia, atunci când există o ediție critică, orice altă ediție ulterioară trebui să respecte textul acesteia. Marin Iancu nici nu pare să fi văzut această ediție și, prin urmare, le citează pe cele anterioare. În paranteză fie spus, e greu de spus și după ce ediție citează, întrucât intrările trimit la titlul cărții și la pagină, în timp ce bibliografia citează toate edițiile textului respectiv (mai puțin cea critică, desigur). Cu totul inutile și fără legătură cu cartea sunt
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
etape” să nu fie una netă. Însă de-abia Cartea de vise (1969) va marca „maturitatea deplină” a lui Leonid Dimov, după cum afirmă chiar Ion Bogdan Lefter. De aceea, acest al doilea volum beneficiază, spuneam, de o nouă prefață (în paranteză fie zis, este excelentă ideea editorului de a comenta, pas cu pas, fiecare volum dimovian). El cuprinde nucleul programatic al operei lui Leonid Dimov. Este vorba, pe lângă amintita Carte de vise, de volumele Semne cerești (1970), Eleusis (1970), Amintiri (1973
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
cadrului. Același critic de artă nu scapă observația că, la fel ca și ilustrul înaintaș, Rembrandt, pentru a purcede la lucru spre temele finale, Mihai Țopescu își concepe desenele pe care le exersează în speță în gravurile sale. Fac o paranteză să amintesc aici că, la începutul verii trecute, Muzeul de Artă din Timișoara a găzduit o excepțională expoziție de desene și gravuri ale lui Rembrandt, expoziție care s-a bucurat de un enorm succes și care parcurgea etapele evoluției marelui
Cu Rembrandt într-un atelier de sticlărie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5814_a_7139]
-
în ziare și reviste. Și, totuși, parcă nu era Tudor Arghezi, Poetul pe care mi-l închipuisem, citindu-i versurile și prozele, în adolescență, și pe care continuam să mi-l închipui. Ajuns aici, vă rog să-mi îngăduiți o paranteză. Odată, într-o pauză din travaliul nostru comun, venind vorba de nepotrivirea dintre imaginea lui închipuită de mine în adolescență și imaginea lui din momentul primei noastre întâlniri, mi-a spus surâzând: - Te rog să mă ierți că te-am
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
literară, citarea are două funcții. Asupra celei dintâi, am stăruit în Istoria critică. E firesc, când scriem despre o operă, nu doar s-o citim, așa zicând, cu ochii noștri, dar și cu ochii acelora care ne-au precedat. În paranteză fie zis, critica e o hermeneutică laică, așadar înrudită cu interpretarea Bibliei. Citesc Iisus din Nazaret, al doilea volum al cărții Papei Benedict XVI. Sunt nenumărate citate pe fiecare pagină, din teologi de ieri și de azi, aparținând tuturor cultelor
A citi, a cita, a scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5591_a_6916]
-
prin popularitate, se dovedesc reprezentative sociologic. Și, de aceea, demne de atenție. Argumentul nu e de neluat în seamă. De ce n-am recunoaște că, de pildă, un bun roman de aventuri e oricând deasupra unei cărți de poezie mediocre? (În paranteză fie spus, nimic nu e mai trist decât o carte de poezie mediocră!) În termeni generali, problema poate fi discutată la nesfârșit. Dar, dacă avem în vedere termenii particulari, adică excepțiile, eu unul sunt mai optimist decât Ion Manolescu. Apărută
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
a refuzului oricărei depășiri imaginare a condiționării materialiste exterioare, transformă de fapt în evreu al transcendenței orice individualitate închisă în „conștiința nefericită” a propriei sale singularități. O singularitate/ singurătate expusă unei realități opace, periculoase, alienante, căci închise cu forța între paranteze mentale strict raționale, pragmatice. Desfășurată pe orizontala exilului terestru, poezia lui Fondane, cu toate armonicele sale dureroase, dezastruoase, ne face finalmente să resimțim verticala tragică a exilului metafizic a oricărei făpturi umane, „scandalul vieții și al morții”, în ciuda înrădăcinării discursului
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]