53,101 matches
-
chiar abstract pentru a stigmatiza printr-o ironie ultramodernă eterne racile ale naturii umane. Din motive independente de voința sa, ratează intrarea în producție cu Două lozuri, Păcat boieresc și Estrada (1957). Reușește în schimb să mai fie din nou partener lui Caragiale pentru Mofturi 1900 (1965). Ultima comandă "Motor!" o dă pentru comedia benignă Pantoful Cenușăresei (1969). Revine la prima iubire - actoria - invitat de către Iulian Mihu în rolul generic al Regizorului din comedia Nu filmăm să ne-amuzăm (1975). În
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
de cunoaștere a realității umane a dialogului, a generat conștiința "problemei" și încercările tehnice, inginerești, de depășire a acestei situații (mai întâi prin înlesnirea rapidității propriu-zise a schimbului de replici, apoi prin primele încercări de a se înscrie pe ecranul partenerului A replica lui B, în dinamică, pe măsură ce se formulează ca lanț linear de litere; desigur, va trebui să fie depășită șí această fază - iar aceasta este pe cale de realizare tehnică -, deoarece fragmentează prea mult replica lui B către A, astfel încât
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
mări și țări, legându-se, prin simple manevre pe tastatură, un "loc" (site) sau altul (de fapt, un text de orice natură, supus lecturii), că aici poate fi un germene de superficialitate 4 în căutarea, citirea și înțelegerea informațiilor. "Virtualul" partener care este însuși docilul C permite o inspectare grăbită, care - ca și manipularea "telecomenzii" televizorului cu multe canale sau poate după modelul acesteia - îndeamnă la nerăbdare în parcurgerea "surselor", la lecturi fragmentare, la acceptarea efemerului - fie șí incomplet perceput și
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
ca expresie, la nivelul metaforei și totul, în această "comunicare", se petrece la un nivel real, chiar concret. Este o tendință greșită (mereu mai răspândită și insidios pernicioasă) aceea de a se considera, implicit, C ca o ființă, ca un partener uman și de aci extrapolarea situației de activitate cu C la un "spațiu virtual", ireal, creat prin însăși această activitate. Pe de-o parte este o viziune antropomorfică asupra C, considerat ca un partener (față de care se și petrece o
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
C ca o ființă, ca un partener uman și de aci extrapolarea situației de activitate cu C la un "spațiu virtual", ireal, creat prin însăși această activitate. Pe de-o parte este o viziune antropomorfică asupra C, considerat ca un partener (față de care se și petrece o dependență adesea maladivă), iar pe de altă parte, se ajunge la crearea (și la difuzarea a ceea ce devine aproape un mit modern) a unei lumi imaginare, un "spațiu virtual", cu obiecte "virtuale". Desprinderea de
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
care se și petrece o dependență adesea maladivă), iar pe de altă parte, se ajunge la crearea (și la difuzarea a ceea ce devine aproape un mit modern) a unei lumi imaginare, un "spațiu virtual", cu obiecte "virtuale". Desprinderea de acest partener împreună cu care utilizatorul unui C petrece momente de aproape totală comuniune, într-o lume considerată ca "virtuală", se realizează din ce în ce mai greu. Persoana (de obicei copil, adolescent sau tânăr care devine "dependent" aproape ca de un drog) se închide în ea
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
C, pe care am preconizat-o, ca necesară abordare a C de către tehnicieni, spre a-i avea în vedere finalitatea lui ca unealtă a beneficiarului-om, este altceva decât această falsă umanizare, prin care C devine o ființă virtuală, un partener uman cu care utilizatorul se însingurează într-o zisă lume "virtuală". Observăm că în unele țări - sau mai degrabă în grupuri de cercetători sau prin câteva persoane - a început să se manifeste înțelegerea necesității unei perspective umaniste în domeniul C.
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
său e marcat de încercarea de a împăca și una și alta, la fel cum discursul președintelui Iliescu se modulează, în funcție de împrejurări, vindicativ la Focșani față de Banca Mondială și europenizant la București, față de aceeași Bancă, pe care o consideră un partener al României pentru viitor. Cu cîinii fără stăpîn lucrurile nu stau prea departe. Tot amînînd rezolvarea unei probleme care prin anii '90 părea mai degrabă pitorească, am ajuns ca în Capitala României acești cîini ai nimănui să fie mai numeroși
Războiul cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16422_a_17747]
-
pământ, dar gata să-și asume riscuri" - spune despre el Daniel Schmid. "El crede, încă, în cinematograful de autor și e un veritabil interlocutor pentru un autor" - îi completează portretul Fredi M. Murer, iar Bruno Moll conchide: "Marcel este un partener de nădejde - este un critic, un cinefil și, totodată, primul spectator al unui film". Oare, când se va putea găsi și în cinematografia noastră un asemenea producător?! Desigur, atunci filmul românesc ar arăta altfel!
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
post coitum triste, niciodată nu intervine șsic!ț cu adevărat epuizarea fizică sau mentală, plictiseala sau suprasaturația." "în sexualitate, odată excitația eliminată, indiferent de numărul contactelor pur corporale, apare șsic!ț oboseala, plictisul, uneori chiar un fel de revoltă împotriva partenerului și a propriei persoane, câteodată dezgustul. Dimpotrivă, în erotism, astfel de fenomene nu se petrec, orgasmul însuși este mai intens și multidimensional." Pentru întărirea acestor afirmații, eseistul îl invocă, drept autoritate supremă, pe un autor de romane polițiste, San Antonio
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
rămași în România, discursul antisemit s-a deplasat de la argumentele și sloganurile care vizează prezența concretă a evreilor spre argumente și stereotipuri care au în vedere o primejdie abstractă, mai curînd irațională, cea a "conspirației". Un fenomen interesant sesizat de partenerul de dialog al lui Andrei Oișteanu este creșterea enormă a interesului față de iudaism în țările ex-comuniste: Am putea chiar vorbi de o centralitate, pozitivă sau ambivalentă, a evreului și a iudaismului în spațiul cultural și intelectual al fostelor țări comuniste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
Sîrbu adoptă tocmai această formulă a narațiunii subiective, a "autoficțiunii" (S. Doubrovsky), fapt semnificativ pentru situarea ontologică a scriitorului în raport cu lumea narată. Singurul punct de vedere creditabil din acest roman aparține naratorului-personaj (Desiderius Candid), celelalte personaje având doar rolul unor parteneri ideali, abstracți, necesari structurării discursului. Doar eul-narant are acces la propria interioritate, discursurile tuturor personajelor sunt raportate la macrodiscursul auctorial, ceea ce face ca monologurile naratorului să poată fi omologate drept transcrieri factuale ale gândurilor autorului însuși. Opțiunea retorică a lui
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
fi aflat sub incidența unor camere de luat vederi ascunse ce-i imortalizează în alb negru - sînt supuse unui straniu montaj, elaborat în conformitate cu meditațiile din off ale protagonistului. Inițial în pragul unei crize de inimă, acesta se confesează amicului său, partener de volan și ședință de reclamă la răsărit de soare. Același astru e luat reper à rebours - Soarele apune la stînga, o succesiune eliptică de peripeții ale unui personaj orb, care călătorește aleatoriu, intersectîndu-se cu alte personaje ciudate dintre care
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
le cer studenților o pregătire de înalt nivel, când reprezentantul meu în parlament, Ion Marcu (supranumit "Mesele") n-ar trece nici măcar un test de dictare? Ce fel de impuls de a-mi plăti eu taxele către stat și datoriile față de parteneri de afaceri pot avea, când senator de Timiș e un trepăduș de pe la U.T.C., Viorel Dinescu, devenit azi un adevărat maestru al "blocajelor economice"? Nu mai vorbesc de pegra peremistă neintrată pe listele parlamentare. Securiști spumegând de setea revanșei, milițieni
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
persoană anume. Iar cînd într-adevăr iau o decizie se cheamă că am stabilit, "cu o mînă fermă", ca să folosesc expresia autorului, orizontul identității mele. Frankfurt compară luarea unei decizii (making up one's mind în engleză) cu reconcilierea unor parteneri după o ceartă (making up after a quarrel): ambele presupun încheierea unui conflict, ambele instaurează ordinea într-o stare de confuzie și tensiune. În cazul deciziilor, această ordine este una interioară, care semnifică formarea identității de sine. Deciziile, susține Frankfurt
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
aceea m-am apropiat de americani, fiindcă îmi plăceau ritmurile și inflexiunile lor. Mi-am făcut chiar o revistă a mea ca să-i fac cunoscuți pe Charles Olson și Denise Levertov publicului englez. L.V.E în poemele tale chipul unui partener oarecum absent, pe care-l iubești cu durere în suflet. Nu ai poeme de iubire declarată, dar nu e poem care să nu fie plin de tandrețe. E aici un paradox: scrii poeme pătimașe despre un discret surghiun al sentimentului
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
în plus de a alege literatura română pentru participarea la această ediție. Pe de altă parte, numeroși oameni de afaceri din domeniul industriei textile, originari din Castel Goffredo, au deschis în România birouri și se ocupă de schimburi comerciale cu parteneri români. Acesta este numai un caz dintre multe altele care leagă România de Italia și care face în prezent indispensabilă apropierea și cunoașterea reciprocă a celor două culturi. În după-amiaza zilei de 5 martie, în deschiderea ediției a XIII-a
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
ale androginului mitic), virează în fantastic. În timpul unei halucinante călătorii printr-un muzeu de științe naturale, personalitatea celor doi se inversează. Andrei rămîne prizonier în corpul Ginei, iar Gina într-al lui Andrei. Este metafora dragostei totale, în care fiecare partener se identifică cu celălalt. Sfîrșitul e tragic: cei doi tineri se sinucid prin incendiere și supradoză de somnifer. Șapte fetițe se joacă, în fiecare zi a săptămînii, cîte un joc ciudat: de-a Reginele. Fiecare dintre ele va fi regină
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
actor-teatru-spectator, în care, deseori, cel din urmă din ecuație este mai degrabă egoist, posesiv, suficient. Și cine mai este însoțitorul tainic al actorului, omul din umbră, martorul direct al succeselor și insucceselor, al triumfului și al degradării lui? SUFLEORUL. Doi parteneri, actorul și sufleorul, care își întorc fața unul către celălalt, care-și răstoarnă carul cu povești, cu amintiri, cu lacrimi, unul în brațele celuilalt, pe aceeași scenă, la vedere, cam cît durează golirea unei-unor sticlă-sticle de votcă. Cumpărată-cumpărate cu reducere
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
mai multe, poate profeți Oracolul mai mult despre Vasili Vasilici Svetlovidov? Ce știu personajele despre actorii care le însuflețesc? Lumile spectacolelor, amestecate, plutesc în amintiri. Teatrul, scena, locuri misterioase devin pentru o noapte refugiul ultimei confesiuni. Minunat fiecare, minunați ca parteneri unul pentru celălalt, Horațiu Mălăele - într-o ipostază a vulnerabilității artistice mai puțin cunoscută - și Nicolae Urs - care face un rol de o mare delicatețe și sensibilitate - Actorul și Sufleorul, Svetlovidov și Nikita Ivanîci privesc înapoi cînd cu mînie, cînd
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
studenți, are sute de atestări în Internet, unde se găsesc chiar comentarii asupra uzului: "reclama asta a introdus un nou mod de a-ți manifesta neîncrederea, în limbajul urban Ťtrendyť. Adică am văzut pe cineva manifestându-și neîncrederea în spusele partenerului de conversație prin replici din reclama Milka: Ťsigur că da, și marmota învelea ciocolata în staniol...ť" (FanClub Forum); "dacă zice cineva aberații, i se mai zice: Ťda, da... și marmota învelea ciocolata în staniolť" (utilizatori.ro). Provine din dialogul
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
Autoarea prezintă trio-urile conjugale din unghiul fiecăruia dintre personajele implicate. Concluzia este una singură: indiferent de poziția în care se află, viața tuturor este un coșmar. Principala problemă a cuplurilor este comunicarea. Mai precis, lipsa comunicării dintre cei doi parteneri. În povestirea A doua viață, potopul conjugal se declanșează în momentul în care "scriitorul" Roscov năvălește în bucătărie pentru a i se plînge soției de faptul că, în urma unei defecțiuni tehnice a calculatorului a pierdut 40-50 de pagini din romanul
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
modernism și avangardism al secolului trecut, în postura unor femei în carne și oase, inteligente, frumoase, active, refuzînd cel mai adesea statutul de simplu obiect și sursă a inspirației, pentru a-și lua însușirile unor adevărați agenți manageriali ai artistului "partener" pe care-l adoră, inspiră, reprezintă, animă dar și tiranizează... uneori și - culmea - pe care îl și concurează uneori, cu sau fără succes. Astfel, deși legată inseparabil de existența și destinul artistului, viața "muzelor" devine, prin ea însăși, demnă de
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
bun prieten, Friedrich Torberg, jurnalul ei intim. Acesta realizează că între dramaturgia înscenată de autoare și realitățile vieții există unele inadvertențe flagrante. Dar cum să-i spună pe față Almei, crudul adevăr? Inspirat, acesta, exclamă: "Alma! Ești cel mai bun partener pe care viața l-a avut și cred că nu pe tine trebuie să te felicit pentru viața pe care ai dus-o ci viața merită să fie felicitată, pentru tine". Altfel spus, Alma pare să fi atins performanța supremă
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
fi plecat cu toții la cules de căpșuni în Spania! Problema e să-i cauți, să-i convingi să ți se alăture. Or, aici încep discordiile. Orice putere vrea supuși care să execute fără crâcnire cele mai aberante ordine, și nu parteneri. Din păcate, oamenii competenți s-au nărăvit și nu acceptă chiar toate inepțiile superiorilor. E aproape o fatalitate ca mereu disponibili să fie leprele, slugarnicii, indivizii îmbolnăviți de metehnele comunismului. Cu toate acestea, o serie de erori flagrante puteau fi
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]