3,522 matches
-
babacul” și era nerăbdător de a asculta în sala Gewandhaus un concert integral cu muzica titanului din Bonn. În casă avea peste tot portrete ale compozitorului venerat, unele în transpuneri alegorice. Caragiale nu cânta la nici un instrument, descifra cu greutate partiturile, dar avea o foarte bună ureche muzicală, o memorie uimitoare, calitați probate și în schițe și comedii, prin ușurința cu care înregistra inflexiunile graiului viu. Își fluiera mereu, ariile, de la marșuri până la simfonii. Academicianul G. Tițeica, bun cunoscător al muzicii
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
suav, anunțând iminentă capitulare, al lui Jennifer Warnes. Partenera lui Cohen, care s-a supus unui adevărat proces de auto-limitare a calităților vocale, doar pentru a se potrivi discursului depresiv al Magistrului, preia greutatea deznădejdii din partea a doua a melodiei. Partitura ei introduce un ton relativizant, aproape optimist, exprimat prin repetarea obsesionala a sintagmei „show me the place”. Din ce in ce mai dramatică, cu note de revoltă, interpretarea lui Cohen transcrie intensitatea apropiată de vehemență a dramei pe care e sortit s-o trăiască
Vechimea, adâncul (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4835_a_6160]
-
chiar atunci când poemele sunt curat narative). Pentru că parafraza ar denatura, din creștet până-n tălpi, extraordinara diversitate a selecției lexicală, precizia tăioasă a verbului și, în fond, muzicalitatea atât de bine pusă în scenă încât devine accesibilă ochiului, asemenea notelor de pe partitură. „Să intru în apă/ ca-n pântecul/ unei mame definitive./ Să intru-n apă,/ să mă frământe marea/ cum e frământat aluatul/ de mâinile femeii” (p. 53). Abia acum, da, suntem îndreptăț iți să vorbim despre puterea evidenței.
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
la constructivitate, ci pentru a-i administra un soi de revulsiv benefic. În același context, sub auspiciile Sălii Dalles, o sinteză ambițioasă împrospăta raporturile dintre materiale tradiționale, dintre Lemn și Lînă. Pe fondul unei tapiserii de Ana Lupaș, - servind ca partitură de riguroase paralele, se dispunea, gradual, juvenil, o figurație instantaneu vivace. Iar de la sol crescînd, se întretăiau dinamic axele unor volume, necomplezent iscate din lucrarea aprigă a dălții, asupra blănii de lemn și a trunchiurilor zdravene. Lîngă Apostu și Maitec
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
total cum mă identific cu paginile astea, caietele astea”. E adevărat, pe de altă parte, că astfel de întrebări legate de gradul de credibilitate se ridică și în cazul unui roman „pur”, dar acolo convenția nu e încălcată, temele și partiturile sunt lăsate în seama personajelor, fie ele oricât de fidele/aservite viziunii auctoriale. Acolo am convenit că nu despre autor este vorba, ci dinspre el. Contractul de lectură a specificat net „minciuna romanescă”. În cazul prozei confesive care își spune
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
și Bogdan Cănilă și între Valentin Stoica și actorul - dansator Adi Nour, precum și duetul din jurul unei mese al Biancăi Fota cu Valentin Stoica. De altfel, toți dansatorii, cei deja numiți, și împreună cu ei Cristina Dijmaru, au interpretat întru totul adecvat partiturile de dans, dar compoziția lor nu a mai avut consistența celei din spectacolul de acum doi ani, între altele abundent presărată, și la sol și în numeroasele prize aeriene, cu nenumărate deschideri în grant écart, mai mult acrobatice decât proprii
Evenimente la încheierea stagiunii by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5438_a_6763]
-
dragostea paternă a lui Wotan pentru Brünnhilde, iubirea dintre cei doi frați Siegmund și Sieglinde. Sub raport muzical spectacolul a beneficiat de bagheta sigură și înțeleaptă a marelui dirijor James Levine, care a știut să releve toate nuanțele adânci ale partiturii, să conducă cu inteligență vocile. El rămâne un maestru absolut al teatrului contemporan. Distribuția a beneficiat de mari nume. Bryn Terfel a fost un Wotan convingător și artist, printr-o interpretare extrem de nuanțată. Deși el nu dispune de acea culoare
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
inteligență vocile. El rămâne un maestru absolut al teatrului contemporan. Distribuția a beneficiat de mari nume. Bryn Terfel a fost un Wotan convingător și artist, printr-o interpretare extrem de nuanțată. Deși el nu dispune de acea culoare timbrală cerută de partitură pentru acest rol, el a știut cu inteligență muzicală să aducă rolul la glasul său, impresia generală fiind excelentă. Deborah Voigt este o soprană dramatică iubită la Met de public și extrem de muzicală. Din păcate, probabil din cauza unei severe cure
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
încă culoarea timbrală. În prima parte a fost chiar ștearsă și fără acel fior liric specific lui Strauss. Spre sfârșit, dar mai ales în duetul cu Bacchus, respectiv cu Robert Dean Smith, un mare tenor wagnerian, a răspuns elegant cerințelor partiturii, ea nefiind, din nefericire, o soprană straussiană. Compozitorul a fost cunoscuta mezzosoprană Joyce DiDonato, o mare cântăreață rossiniană și belcantistă, sensibilă, cu o suplețe în glas deosebită. În Zerbinetta am văzut-o pe Kathleen Kim, cu accentele sale inconfundabile de
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
gruzină Nino Machaidze a fost Gilda. Ea rămâne o lirică sensibilă, cu o voce delicată și adecvată pentru rolul Juliettei sau Adinei. În Gilda, ea nu posedă registrul de coloratură cu supraacut și din aceste considerații se îndepărtează de cerințele partiturii. Ca personaj, ea a fost credibilă și sensibilă. Marea dezamăgire a fost tenorul Giuseppe Filianoti în ducele de Mantua, sub ton, uneori, a fost depășit de registrul acut, distonând în anumite momente. Regretăm, dar nu a fost o alegere fericită
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
d-sa numește copiii precum un substitut al celestelor înaripate. E o copilărire a poetului însuși, transpus în „gîndul de copil”, care „aleargă pe cîmp după un iepure” sau săvîrșește fel de fel de alte năzdrăvănii. Dar neputînd susține doar partitura purității, George Drăghescu dă glas și „vîrstei de fier”, care înăbușă serafismul începutului de viață. Se ivesc în consecință amărăciuni reflexive, scintilații melancolice: „Un vis care ucide alt vis compromite utopia visului”. Ce așteaptă George Drăghescu? A reveni la idealitatea
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
sala de balet - un duet clasic, în care era de reținut linia pură a balerinei Reina Yagura, dar și o parodie la Moartea lebedei, în travesti - au constituit succesiunea de imagini care compuneau viața orașului, diversele lui ritmuri, în cadrul cărora partituri ample de dans au fost încredințate prim soliștilor companiei, Adela Sterp-Crăciun și Bogdan Plopeanu. Deși, în mare, interpretările au corespuns cerințelor coregrafice, dansatorii companiei, mai puțin obiș- nuiți cu genul mult mai liber al dansului modern, au crezut că acesta
Deschiderea stagiunii în companiile de dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5154_a_6479]
-
nou e vrăjită. La sonorul ospăț din elizeul în pâclă Solemn se îndreaptă vagonul închis. Țipăt de păun și, în ropot cadențat, pianul. Am întârziat. Mi-e frică. Nu-i decât vis. Și intru în pădurea gării de sticlă - ostatic, Partitură de vioară în lacrimi, frământ în toate. Al corului nocturn preludiu sălbatic Și miros de roze din sere cu putregăios pământ - Unde sub cer de sticlă a mas, a înnoptat Umbra scumpă mie, prin gloatele nomade... Și mi se pare
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
drumul Refugiului cu Leahu. 4 ianuarie, marți - Pe marginea Orestiilor: (notat cu roșu) Muzica a fost concepută ca un mijloc de critică a textului și nu ca un mod de exploatare artistică a mitului antic. Deci punctul de plecare al partiturii nu a fost istoria atrizilor ci textul lui Eschyl, partitura alcătuind un „contra text” al acestuia după cum într-o fugă de Bach poate apărea un contrasubiect care însoțește în mod riguros - opunându- i-se totodată - subiectul. Relația dintre subiect și
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
notat cu roșu) Muzica a fost concepută ca un mijloc de critică a textului și nu ca un mod de exploatare artistică a mitului antic. Deci punctul de plecare al partiturii nu a fost istoria atrizilor ci textul lui Eschyl, partitura alcătuind un „contra text” al acestuia după cum într-o fugă de Bach poate apărea un contrasubiect care însoțește în mod riguros - opunându- i-se totodată - subiectul. Relația dintre subiect și contrasubiect este dublă; pe de o parte una de armonizare
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
glasului este împlinită de o maturitate a gândirii muzicale, de un echilibru interior, de o impresionantă experință privind arta cântului, de o cultură profesională condiționată de pătrunderea lumii spirituale a versului în relația acestuia cu muzica. Și aici, în această partitură, Vlad Budoiu se dovedește a fi artistul care știe a pune în valoare declamația melodică în spiritul verbului german; dispune de o sensibilitate de natură intelectuală ce orientează sensul cuvântului. Terenul de acțiune oferit de compozitor dispune de o impresionantă
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
pe care îl cultivă violonista Cristina Anghelescu. În mod cert, pianista Dana Borșan rămâne muzicianul care marchează acest important eveniment al sezonului muzical actual; mă refer la vigoarea comunicării, la valoarea imaginativă a ideilor ce fructifică aflarea adevărului muzical al partiturii. Nu trebuie uitat, Enescu și Bartók s-au născut în același an, în zone rurale, de-o parte și de alta a Carpaților, pe teritoriul actual al României; au dobândit o educație profesională aleasă, în școli înalte, în partea de
Momente inedite în sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5136_a_6461]
-
i-o port lui Irinel Liciu, o mare artistă cu care am fost bun prieten, ca și cu Valentina Massini. Cu Irinel am dansat ultimele sale spectacole de retragere, în 1968, când Vasile Marcu a vrut să-i ofere o partitură specială pe muzica lui Tiberiu Olah - „Coloana infinitului” și „Poarta sărutului”. Eram în alb amândoi; noi, de fapt, ne-am creat singuri coregrafia, Marcu a fost de acord cu ideile noastre. Se realizase o magie între noi doi. A fost
Sergiu Ștefanschi la 70 de ani by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5337_a_6662]
-
dar Nureev era capul de afiș și el era așteptat acolo. Am dansat Siegfried în paralel cu el. Primeam flori chiar de la admiratorii lui Rudi care mă rugau să nu-l urăsc. Toate acestea mă amuzau. Rudi mi-a cedat partitura sa din „Chopiniana”. A doua zi, după apariția mea pe scenă, Clyde Burns scria în „New York Times”: „Să nu-l pierdeți pe Ștefanschi, este tot atât de bun ca și Nureev”. Am avut o carieră superbă să fiu alături de acești monștri sacri
Sergiu Ștefanschi la 70 de ani by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5337_a_6662]
-
înainte cu muzica lui. Pe cont propriu, a fost varză pentru o bună bucată de timp. Alături de Herrera a avut nevoie de trei ani ca să reconstituie trupa The Traumatics, împreună cu blonda cea drăguță și țăcănită, Molly Tremain, cu care împărțea partiturile de voce, și să-și scoată primul LP, Salutări din adâncul puțului de mină, la cea mai neînsemnată casă de discuri. Walter s-a dus să asculte formația cântând la Entry, când au ajuns în Minneapolis, dar înainte să se
Jonathan Franzen - Libertate () [Corola-journal/Journalistic/5372_a_6697]
-
Paul devenise pianist de concert, căruia Ravel și Strauss i-au scris concerte pentru mâna stângă, după ce pierduse în război dreapta; Ludwig însuși cânta la clarinet, era vestit pentru memoria sa muzicală și pentru ciudățenia de a fluiera pe dinafară partituri întregi). Cunoașterea esenței logicii urmă- rește, de fapt, cunoașterea esenței lumii.„ Marea problemă în jurul căreia gravitează tot ce scriu este aceasta: există o ordine a priori a lumii, iar dacă da, în ce constă ea?”. În 1916 notează (fiecare propoziție
Jurnalele filozofului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5191_a_6516]
-
care avea să moară mai tîrziu Schubert, astăzi opera celui de-al doilea ar fi eclipsat-o pe a primului. Cum însă istoria a fost indulgentă cu Beethoven și nemiloasă cu Schubert, posteritatea i-a cules acestuia toate fragmentele și partiturile muzicale pe care el însuși, sub imperiul gustului personal, le-ar fi repudiat cu totul. Un alt compozitor draconic de autocritic, e vorba de Johannes Brahms, și-a distrus toate lucrările de tinerețe spre a nu lăsa în spate relicve
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
să-și exprime prin ele propria lor personalitate, dincolo de compoziția coregrafică pe care au preluat-o. Știu bine că acest lucru se poate, pentru că am în imagine, de exemplu, pe Margot Fonteyn și ce a reușit ea să imprime celebrei partituri din Lacul lebedelor - o senzualitate și o poezie care au trecut ca un freamăt prin întreaga sală a Operei. Dacă execuți doar o compoziție învățată și nu o interpretezi, rămâi captivul ei. Cu o singură excepție, același lucru se poate
Viața e frumoasă la Operetă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6652_a_7977]
-
toți buni clasicieni și atât. Excepția a fost însă copleșitoare. Mai întâi în La Sylphide, pe muzica lui Hermann Lóvenskjold și în coregrafia lui August Bournonvile, alături de Iana Salenko, Dinu Tamazlacaru, de la Staatsoper Berlin, a reînviat întreaga delicatețe fluidă a partiturii de la mijlocul secolului al XIX-lea, pentru ca mai apoi, singur, acest român de peste Prut să ne facă să gândim că dansul lui a echivalat valoric cu o întreagă seară de spectacol. Urmărindu-l în piesa Les Bourgeois, concepută de coregraful
Viața e frumoasă la Operetă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6652_a_7977]
-
pe concentrarea unui grup de artiști de o calitate incontestabilă, autohtoni în marea lor majoritate. Programul a fost alcătuit într-o manieră ciclică aș spune. Corul și Orchestra Filarmonicii clujene au deschis și au închis festivalul, fiecare cu câte o partitură, mai puțin sau deloc cântată, din creația lui Joseph Haydn: Nelson Messe în re minor, Hob. XXII:11, în concertul inaugural, din 2 octombrie și Harmonienmesse, Hob. XXII:14 în ultimul concert, din 23 octombrie. În interior, s-au succedat
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]