1,641 matches
-
e un tânăr dintre cei mai distinși... admirabil... - Este, mărturisi Sultana în modul cel mai simplu, însă mie îmi placi tu. Ioanide avu o tresărire pe fața sa în general imperturbabilă și aruncă o privire anxioasă spre ușă. Limbajul acesta pasional și direct, acum mai brutal ca oricând, îl surprindea. - Domnișoară Sultana, încercă el să dea convorbirii o ținută oficială, nu uita că sunt prietenul domnului Manigomian și ca atare unul care mă preocup de viitorul dumitale. Cum pot să-ți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reține impulsia de a controla forța sugestiei lui, și cu cât gestul era mai indiferent și pur experimental, cu atât efectul se dovedea mai infailibil. Cazul Sultanei era mult mai simplu și mai complex totodată. Fata lui Saferian era o pasională frenetică, asupra căreia moartea unui logodnic produsese o depresiune nervoasă, convertită după un an în exaltare erotică. Medicii prescriau călătoria sau, în lipsă, o discretă libertate a vieții sexuale. G. Călinescu Saferian nu mai avea motive obiective de a păzi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mereu de trecut și deschis spre viitor și se emoționează numai de marile fapte de construcție. Nu s-a petrecut nimic important, exageră Ioanide ca de obicei, de la Michel-Angelo până acum afară de inventarea betonului armat. Și ce te interesează: crimele pasionale, mica publicitate? Tudorel se arătă jignit. - Sunt și alte evenimente, mai importante. - Anume care? - Evenimente care vor schimba fața lumii. - Sper că soarele va apune mereu în același loc. - Nu-i vorba de soare. Europa se transformă. Ioanide nu putu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Dar dincolo de această surpriză plăcută din punct de vedere estetic, arhitectul nutrea o aprehensiune. Nu-i plăcea să fie târât în voia valurilor de o femeie, avea o latentă veleitate de a rămâne stăpân pe sine. Ioana era și ea pasională, în sensul că sugera pasiunile. Felul dramatic cu care lăsa pleoapele sau încovoia mâna spre a-i fi sărutată, cadența maiestuoasă a pașilor ei inspirau gândurile cele mai voluptoase. Adeseori Ioana punea în vorbă accente pline de patos și participa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
au găsit tineri care să încerce un atac brutal. Dezamăgirea era amară. Întâi Sultana avea un limbaj așa de cult și ponderat, încît după câteva fraze ale ei agresorul se demoraliza. Afară de asta, imprudentul găsea un obstacol în chiar orientarea pasională a Sultanei, care totdeauna era în altă parte. Sultana nu se supăra de temeritatea lui, îi mărturisea, cu spontaneitatea ei caracteristică și cu predilecția pentru vorbele mari: "Iubesc G. Călinescu pe altcineva". Ioanide își dădea seama perfect că, dacă Sultana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mare simț al libertății și se adapta, cu condiția unei decențe exterioare, celor mai extravagante situații. Aventura Ioanei nu atingea nici pe departe dimensiunile aventurilor ei juvenile. Existența lui Ioanide luă câtva timp forma unei căsnicii renovate în plină tensiune pasională. Arhitectul ieșea dintr-o îmbrățișare încleștată și viguroasă, era servit apoi cu cafea cu lapte încropită pe réchaud, trecea la lucrările lui, în care se absorbea, venea înapoi la masa imensă de stejar din sufragerie, pe marginea căreia la început
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la masă și apoi intrau în alcovul improvizat. Însăși regularitatea programului permitea lui Ioanide să se cufunde tot mai mult în gândurile lui, încît singurul element schimbat era o afecțiune veche și prietenoasă (aceea a doamnei Ioanide), cu un regim pasional violent, la ore fixe. Indolenta părea a fi foarte satisfăcută cu acest orar moderat și a nu da nici un semn de plictiseală. Când Ioanide o neglija din cauza ocupațiilor lui, se privea lung în uriașele oglinzi pe care le instalase arhitectul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conduse pe Sultana până în stradă. Ioanide, scrutând pe Sultana și Indolenta, puse una în fața alteia, nu putu evita o observație: între ele exista o analogie de contrast simetric ca între un corp convex și unul concav. Amândouă erau planturoase, atletice, pasionale, femei solicitând vigoarea bărbatului, niște flăcări în fine, însă Ioana era o văpaie rece și pasivă, Sultana - o flacără roșie. Una se lăsa învinsă cu voluptate, alta ataca focos. Curios, în ciuda aparențelor, cea mai castă părea a fi Sultana, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
părului Pichii dintr-o parte într-alta. O seară întreagă soții Ioanide priviră emoționați imaginea postumă. În fine, Sultana își dezvoltă noua ipostază până la sfârșit, ceru consilii pentru propria ei viață doamnei Ioanide și indirect lui Ioanide însuși. În timp ce viața pasională se metamorfoza astfel, o altă latură psihologică își făcea apariția. După cum observase însuși G. Călinescu Saferian, Sultana avea vocația comerțului. În curând luă în mâinile ei toate firele magazinelor tatălui său, conduse totul mai departe cu un deplin succes. Se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ea. Nu ține socoteală de vârstă; mai tânăr, mai bătrân, nu importă, totdeauna de fapt un bărbat mai slab decât ea, fie prin tinereță, fie prin maturitate. E aprigă în dragoste, geloasă, tiranică, în stare de orice sacrificiu, pentru firile pasionale e foarte bună. Și-ar apăra bărbatul cu pușca în mână dacă ar fi cazul. N-a știut unde a plecat logodnicul al doilea, că mergea și ea după el. E de la munte, din familie haiducească. Eu mă întreb: dumneata
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
printre virtuți, și cum virtuțile sunt corespunzătoare claselor, dreptății îi rămăne să fie, cum spune autorul deja menționat, condiția suficientă a înțelepciunii, vitejiei și cumpătării. Ajungem la concluzia că omul drept este omul în care fiecare parte a sufletului (rațională, pasională și dezirabilă) își face funcția proprie. Dreptatea este deci o armonie sufletească. Cu toate că s-a ajuns prin multe șlefuiri și decantări la această definiție a dreptății pornind de la dreptatea factuală, tot nu este identică cu Forma dreptății. Forma este accesibilă
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
relevanță ar putea avea asupra vieții noastre toate cele afirmate mai sus? Poate ar fi important să ne reamintim cu Platon că valorile sunt imuabile, nu sunt contextuale. Valorile se construiesc mental, cer aderența întregii noastre ființe, care este și pasională, și volitivă dar și nobil rațională. Dacă ne lăsăm pradă pasiunilor, poftelor, cădem într-un factual pe termen lung se degradează, se golește de substanță. Aparența, identificată în goana noastră după imagine, fără să avem și preocuparea pentru conținut, aduce
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
absența dragostei", precizează autorul indian (2006, p. 87). Potrivit lui P. Ekman (Goleman, 2005), există mai multe feluri de iubire: iubirea părintească, prietenia iubitoare și iubirea romantică (cea mai scurtă dintre ele)72. Celebrul psiholog al emoțiilor apreciază că iubirea romantică/pasională nu supraviețuiește fără să se dezvolte prietenia iubitoare. "Prietenia iubitoare nu se dezvoltă întotdeuna și atunci iubirea romantică nu supraviețuiește. Iubirea romantică are două ingrediente suplimentare, notează P. Ekman. Unul este intimitatea sexuală, care nu există în prietenia iubitoare, iar
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
autohton; astfel hanul, ca loc al acțiunii, unde, aduși din toate părțile apar oameni de toate genurile, capabili a provoca surprize de neuitat, și personajul feminin al hangiței, care, prin farmecul ei ,,mitic’’, provoacă și polarizează stările afective, nu o dată pasionale, cărora călătorii le cad victimă cu voluptoasă uitare de sine. Toate amănuntele din care se construiește însuși planul acestor invocații presupus magice ale Mânjoalei sunt reproduse după gura lumii, reverberând ca un ecou. Un exemplu în acest sens este pățania
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nu este ușor de realizat. Obstinanta prezență a cotoroanței, răspunsul în doi peri dat de hangiță întrebării cu privire la absența din odaie a icoanelor, intempestivele apariții și dispariții ale cotoiului, inopinata răsturnare a lămpii și rămânerea în întuneric a eroilor, febrilul, pasionalul ,,joc’’ cu căciula al Mânjoalei și refuzul de a primi acum plata pentru găzduire, amânând totul pentru momentul când oaspetele se va întoarce (căci vrăjitoareanu e așa?, e sigură de acest lucru!) sunt tot atâtea incidente distribuite pe axul narativ
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de o înclinație "perversă" pentru corpul dumneavoastră. Pervers nu era cuvântul potrivit; scharf, "extrem de clar", am vrut să spun. Intensitatea stării mele cerea o expresie ne-naturală." (19 aprilie 1981) Cert este că din clipa aceasta Cioran își trăiește iubirea pasional, iar intensitatea ei o resimte mai întîi negativ, în planul frustrării sexuale și al unei sfîșie-toare gelozii. Tot ce se întîmplă între prima întîlnire (în aprilie, la Paris) și cea de a doua (în mai, când Cioran petrece două zile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Jela (Drumul Damascului), iar Marie-France îl ajută, cu acea vocație a devotamentului orb pe care a avut-o și o are pentru câțiva oameni. Este în ea un filon "primar", desprins din lumea Baltagului (ceva dedicat și delicat, crâncen și pasional, cu rădăcini într-o lume arhaică), rătăcind și șerpuind subțire într-un zăcământ de inteligență, cultură, rafinament și sensibilitate șlefuite franțuzește; o soră mai mică a Vitoriei Lipan care se îmbracă la Sonya Rikiel. marți, 26 martie E 11 dimineața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de mai multă vreme, îmi promit s-o fac zi de zi de-acum înainte ș.a.m.d. Apoi ciclul se repetă. Pe cât de greu este să ajung la masa de scris, pe atât de mult, apoi, îmi place. Sânt pasional, sălbatic și nesățios și de aceea orice plăcere tinde la mine să se perpetueze. Pot "lucra" atunci (dar de fapt este o transă, mutarea festivă în altă lume, din care nu mai pot ieși, o concentrare extremă și continuă), săptămâni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unei politici de prevenire de către municipalitatea din Săo Paulo, Brazilia, bazată pe următoarea constatare: dacă 10% din morțile cauzate de arme de foc sunt opera "bandiților" (multe, de altfel, fiind reglări de conturi), iar 10% a poliției, 80% sunt crime pasionale, adesea intrafamiliale. De unde remarca plină de bun-simț care stă la originea unei importane campanii de dezarmare: pentru a diminua numărul morților cauzate de arme de foc, dezarmarea trebuie să aibă ca țintă oamenii simpli. 3 Menționarea acestei cărți și a
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o „salvare a vieții de zi cu zi”, o recunoaștere a avantajelor și problemelor pe care acestea le presupune și a rolului său fundamental în procesul de devenire a persoanelor (Elshtain, 1993, p. 335). A fost contestat caracterul instinctual și pasional care fusese atribuit maternității în paradigma „naturalistă”: Maternitatea umană modelează limbajul și cultura, formează o persoană socială, dezvoltă moralitatea. Maternitatea umană diferă de simpla propagare a speciei. Maternitatea umană este creativă, căci a crea persoane noi sau noi tipuri de
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
soți, i-a acuzat pe nedrept, nu și-a îndeplinit datoriile conjugale până ce nu a intrat în posesia bunurilor materiale de care dispuneau bărbații din viața ei, i-a înșelat și a conspirat împotriva lor, a fost lacomă și necruțătoare, pasională și vicleană, 357 Ibidem, pp. 212-213. (trad. n.) 358 Ibidem, p. 214. (trad. n.) 359 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim . 360 S. H. Rigby, op. cit., p. 127. (trad. n.) 361 Ibidem, p. 128. 110 infidelă și incapabilă de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lui Boccaccio 594 : prezența unui loc mirific, locus amoenus, a femeii misterioase și a nimfelor pe care le conduce, dar mai ales tema, dialectica Diana - Venus, opoziția între ceea ce am numi donna angelicata, castă, pură, eterică, și donna demonicata, carnală, pasională, nesupusă, senzuală, precum și impactul pe care femeile îl au asupra personajelor masculine. Inspirația vine și din literatura antică, mai ales de la Ovidiu, ale cărui metamorfoze sunt valorificate în acest poem, dar și de la Dante (poemul este scris în terține, portretizează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele două tipologii feminine pe care le abordăm: donna angelicata și donna demonicata, adepte ale unei zeițe pure, Diana, sau ale unei Venus carnale, urmașe ale Mariei sau ale Evei: „Concepțiile medievale despre dragoste
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
secolului al XII lea: iubirea era percepută ca fiind spirituală și cu un rol nobil de înălțare a ființei umane pe o treaptă superioară a existenței, de aceea devenea compatibilă mai ales cu spiritele aristocratice, dar avea și o latură pasională, carnală și mai ales nu era legată cu nimic de instituția căsătoriei, pe care o ignora. Abia începând cu școala Dulcelui Stil Nou și cu Dante relația dintre l’amour curtois și dragostea divină se vor unifica într-un mod
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este total soluționată în operele lui Boccaccio.”606 Fiammetta distinsese trei tipuri de iubire: „iubirea onestă, cea care se regăsește între divinitate și creaturile sale, stăpânind cerul și pământul, și prin care accedem la celest; iubirea pentru plăcere, care este pasională sau senzuală; și dragostea pentru ceva util sau dragostea 605 Acesta se pare că este un anacronism voit din partea autorului, având în vedere că romanul îi este dedicat tot ei. Boccaccio vădește o preferință pentru anumite tipologii umane, dar mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]