9,932 matches
-
nici un dedesubt, ar fi dea dreptul diabolic să existe vreun gând ascuns, nu, îl interesau oamenii și problemele lor, cine voia să gândească strâmb n-avea decât să o facă, el nu voia să se justifice odată ce se știa fără de pată... Îi era apropiat acel colectiv, în majoritate format din tineri, îi înțelegea, se afla la vârsta când îi privea cu detașare, nici aliindu-se cu ei, nici acceptând micile lor jonglerii, sau demersuri pe muchie de cuțit, dar nici judecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-ai bloca ușa asta nu te-aș mai deranja din somn cu soneria îi va spune el cu ton de reproș, Știi că-mi este frică de hoți, va mormăi ea cu același ton de reproș și ca o pată albă, mișcătoare, va străbate holul întunecat către dormitor, o va auzi cum se trântește în pat, cum își caută poziția și-și cuibărește obrazul în pernă... Deocamdată Ovidiu doarme împăcat, obosit și mulțumit după dragoste, îmbăiat, deocamdată e al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și ordine prin portmoneu, Ovidiu descoperi calendarul în care-și nota întâlnirile cu femeia. Era un om foarte ordonat, meticulos până la pedanterie. Știa bine că apariția unui copil ar fi complicat tare mult lucrurile, ar fi însemnat o catastrofă, o pată mare de tot la dosar. Privi la datele încercuite cu albastru: patru zile la rând. După aceea urma o cruciuliță făcută cu pasta verde. Însemna întâlnirea cu Carmina. Se repeta după două zile. Pe urmă, mici liniuțe albastre tăiau datele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
interviul pe care i l-am luat, mi-a vărsat intenționat un pahar cu vin roșu în decolteul rochiei de seară la recepția de după o premieră. Pe urma mi-a turnat și vin alb, sub pretextul că o să-mi scoată pată. — Păi, chiar e o soluție bună... o anunță Adrian. L-ați dat în judecată? — I-am trimis o notă de plată astronomica pentru o rochie nouă. Dar el le-a spus amicilor săi c-a meritat până la ultimul penny. — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
îl pofti ea, deși nu pe cel mai ospitalier ton cu putință. Îl conduse în camera de zi. — Tocmai m-am întors din L.A. cu o cursă de noapte, o lămuri el. Purta un costum de pânză sifonat, cu o pată de mâncare pe rever, si era nebărbierit. — Mi-am zis să trec să-mi iau vasul de ceramică dacă v-ați sculat. Și văd că v-ați sculat. — Ziceai c-o să stai acolo o lună, îi aminti Eleanor. — Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și numai în acest mod elevii pot fi obișnuiți să scrie corect, îngrijit. Nu toți elevii sunt talentați, nu toți au o scriere frumoasă, dar o scriere îngrijită pot avea toți, dacă cel care face evaluarea va pedepsi drastic ștersăturile, petele, tăieturile, lipsa alineatelor, absența titlului, absența liniei de margine și alte asemenea abateri care țin de formă în primul rând și apoi, de conținut. O formă frumoasă, impecabilă, va atrage după sine și un conținut acceptabil. Discutarea compozițiilor se va
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
grâu copt și gustul viitoarei pâini calde. Anemone de Ștefan Luchian (compoziție după tablou) Luchian, acest mare pictor român, folosește în acest tablou frumoase și numeroase culori care exprimă pentru fiecare dintre noi ceva interesant. Nenumărate variante de culoare, cu pete picturale care ne fac privirile mai sensibile, oferă un grad mare de interes. Așezarea în pagină, elementele îmbucurătoare sunt specifice doar acestui tablou. De la depărtare, pare ceva simplu, dar afundându-te în tainele lui, totul devine ceva complex. Întregul univers
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
caldă în case. Din februarie primăvara dă semne de venire. Din Făurar, firul de ghiocel plăpând cu clopoțelul alb și gingaș, s-a ivit de sub plapuma de nea. Vântul de primăvară adie ușor, iar pe dealurile râncezi încep să apară pete negre care răpesc tot mai mult din pânza albă a iernii, transformând-o într-o cămașă peticită. Soarele încălzește cu tot mai mult elan pământul din care se înalță abur moale. În livezi, pomii au înmugurit și în curând să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
peste oraș. Plouă peste întreg ținutul. Este primul semn că toamna se apropie și își trimite unul dintre slujitorii credincioși să-i anunțe sosirea: ploaia. Pășind încet prin pădure auzi foșnetul frunzelor lipite una de alta ca un covor de pete: argintii, gălbui, roșiatice și de un verde palid. Un pictor și-ar fi reușit la perfecție opera prin aceste minuni ale creației naturii. La marginea unui lan de grâu, o prepeliță și-a aliniat puișorii pentru a-i învăța pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
circuit continuu cu moartea. În această împărăție a apei, rumeneala asfințitului sau adierile amurgului nu înseamnă liniște și amorțeală. Aici, după ce undele de răcoare arată că marea înflăcărare a asfințitului se apropie de sfârșit, aeriene trenuri accelerate brăzdează cerul fără pată. Licăririle amurgului anunțau începutul unui concert, în timpul căruia parfumul amețitor al poeticelor lunci cu flori liliachii ademenea spre misterioasa baltă. Pelicanii și berzele înspumau cu albul lor ghiolurile bălții. Dar un cântec nemelodios străpunse profunzimile misterioase, cântecul lebedei, iar pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mângâiau frunzișul cenușiu, iar pe cer bâtlanii de diferite mărimi, egretele și lebedele dădeau ușor din aripi, străpungând liniștea cu strigătele lor și zburau lin spre marea înflăcărată a asfințitului. Treceau șiruri lungi, ca niște linii negre pe cerul fără pată. Și treceau multe, zburând cu o sârguință uimitoare, spre un loc foarte bine știut, de parcă ar fi fost timpul unor aeriene trenuri accelerate ce plecau spre necunoscut. Țânțarii își făcuseră apariția în roiuri mari, cu trompele însetate de sânge. O
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
s-a descălțat. În timp ce-și lega șireturile bocancilor, a văzut În zăpadă picăturile de sânge. Își zise că erau În legătură cu durerea care Îi străpunse la un moment dat glezna. Ridică manșeta pantalonului și descoperi conturul neregulat al unei pete roșii, stălucitoare. A intrat În casă ascunzându-și chipul În crengile Înflorite ale vâscului. L-au Înfipt Într-un morman de portocale și l-au Împodobit cu câteva globuri, apoi l-au privit În tăcere. Alături, televizorul cu obișnuita fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cum se formează imaginile, era pe deplin conștient de legătura dintre calitatea imaginii și starea farfuriei. Cu cât aceasta e mai curată, cu atât imaginea e mai clară. Privind-o cu atenție observa pe suprafața ei jocul neașteptat al unor pete de umbră și lumină. Alunecau unele pe lângă altele ca dansatorii pe parchetul lucios al Salonului de onoare din casa Lendvay. Nimeni nu valsa mai frumos decât perechea Marta Morar-Koblicska - Zador Levente Szász, doctor-úr. Doctorul dansa minunat, deși era Însurat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sângele porcilor lua În zăpadă felurite forme: de la crizanteme mari cât verzele la galițe ori capete de oameni, ba și de sfinți. Mai ales când intrau În combinație cu frunze aurii de meri, peri ori pruni. De cele mai multe ori Însă, pata de sânge privită de el pâlpâia În zăpadă, stingheră și tristă ca un ochi de mercur. Rareori ca un vulcan gata să erupă. Un ochi care nu dormea niciodată. Mai mult de atât, Îi lumina somnul cu lumina lui rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și rezolvarea sa picturală, atât În peisajele sale În plein air cât și În atelierul său cu lumină din vest. În această natură statică, recuzita este modestă: o cutie pentru tutun, o călimară, un cuțit, câteva obiecte mici rezolvate prin pete informe, un vas albastru predominant, cu contraste puternice de umbra și lumină, toate așezate pe pervazul unei ferestre. Putem citi ușor dialogul compozițional al ferestrei cu linia descendentă a pervazului. Prin fereastră pătrunde un fascicul puternic de lumină galbenă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a personajelor Într-o mulțime de triunghiuri suprapuse, oferind un exemplu convingător al inteligenței sale plastice. Din punct de vedere cromatic, asistăm la un dialog al celor patru registre orizontale cu dominantele de verde, galben și gri-albăstrui, cât și cu pata dominantă a calului roșu. Eugen Pascu face figura unui expresionist liric În pictura băimăreană. 12. Dacă s-ar fi dezbrăcat odată cu ea, de mult ar fi fost Întinși unul lângă altul. Întârzierea lui a creat Însă un handicap greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ungurește fără să-și dea seama, doar uitându-se la Marta, cam șase ore pe zi, timp de patru luni. O vară Întreagă. Au fost vremuri grele. Nopțile, mai ales, Îl chinuiau. Pentru că visa Întruna buzele Martei avea frisoane și pete roșii pe tot trunchiul. Urticarie sau insolație, i-a spus felcerul Kitzco, pensionar și mare băutor de coniac, și i-a dat o alifie. O să-i treacă În cinci zile, așa i-a spus. S-a vindecat numai după ce Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
îmbibate de apă. Era mai grav decât crezusem: scrisorile erau toate compromise. Din fiecare buzunar am scos câte un pumn de hârtie muiată, legată cu bandă elastică, fiecare pe punctul de-a se rupe ca un aluat și brăzdat de petele negre ale literelor, de venele albastre ale cernelii. Nu stătusem în ploaie foarte mult, dar la ce cantitate de apă cădea fusese evident destul. Mult prea mult. Camuflajul meu exterior, vesta mea antiglonț conceptuală era de nefolosit. Rahat. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
umeri ridicați de o parte și de cealaltă a gâtului. În această poziție, cămașa albastră, care păruse să-l prindă bine, era acum puțin lălâie, atârnându-i în dezordine peste piept. Acolo unde materialul se întinsese, la subsuori se zăreau pete de transpirație. — Vă simțiți bine? Da, da. Se îndreptă în scaun, dar nu fu deloc convingător. Cumva, nu părea să-și mai umple întregul corp, ca înainte. Amintiri neplăcute, zise. E... ei bine, nu-i nevoie să vă spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o mare de idei, lăsând în urmă cărămizile și piatra casei. Nu sunt mulți oameni pe lume care să ajungă atât de departe ca mine, care să se poată ține la suprafața unor profunzimi atât de mari. Transpira din ce în ce mai tare. Petele de umezeală de la subsuori se lățiseră și altele noi i se formaseră în jurul gâtului. — Geniile nu înnebunesc, zise el. Asta nu înțeleg oamenii. Ajung atât de departe în larg, încât apa devine ca sticla și pot să vadă la kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
foarte departe în urma noastră... o explozie. — Pot să vă ajut? Bărbatul de la tejgheaua magazinului de electrice purta costum cenușiu, pantofi negri, foarte bine lustruiți și-o cravată portocaliu-deschis. Părea un loc scump. Jeanșii mei erau uzi și întăriți de noroi. Pete lungi, maronii mi se întindeau pe brațe și pe față și pe cămașa udă leoarcă. Bocancii îmi erau plini de apă și lipăiau. — Bună, am spus. Mă întrebam dacă vindeți dictafoane. 17 O adiere invizibilă de vânt Stăteam pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
surpriză, și se înstăpâni asupra atenției mele. Piciorul îmi era ud pe-o parte. M-am uitat în jur, încă puțin amețit, încă puțin șocat de vis. Am văzut un pahar răsturnat și apa vărsată îmbibându-mi jeanșii, formând o pată întunecată, înainte să formeze un lac lung și subțire pe podeaua de ciment. Piciorul îmi era ud pe o parte. Ca o explozie derulată invers, ultimele câteva ore se restrânseră rapid într-un singur punct distinct. Am luat paharul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
undița și firul pregătite să fie aruncate în apă. Barca avea acum un catarg adevărat, un vinci adevărat, o ancoră adevărată. Continuându-ne traseul, am observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui Orpheus: un mănunchi de pete pe punte care încă mai semănau vag cu numerele de alamă care fuseseră odinioară lipite pe fațada unei uși; urmele aproape șterse de pe pereții cabinei formau pe alocuri fragmente din textul pe care-l văzusem prima dată imprimat pe cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu se vedeau. O ridică pe umeri și ea, micuța, Îi béga degetele În urechi și Îl trégea de pér, céci barbé nu avea, el nu avea nici un fir și era spin. Obrazul séu era neted și foarte uscat, cu pete cafenii de la soare și un fel de praf alb, ca niște șolzi, care apéreau dacé Îl scérpina puțin. Dar solzii și praful alb dispéreau atunci cînd Sophie, dupé ce-l scérpina cu degetul, béga degetul În guré și dédea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe care Începu sé-l ronțéie. Ieri, cînd Își pregéti geantă, Îl puse acolo. L-a ales pe cel mai frumos, ca sé nu se facé de rușine dacé-l vede cineva cînd Îl ménîncé. Era un mér mare și roșu cu pete galbene pe el, care mirosea frumos. S-a gîndit cé dacé s-ar Întîlni cu ea și-ar merge amîndoi aléturi mai mulți pași, ar fi putut sé i-l dea ei, dacé l-ar fi vrut. Dar cred cé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]