1,259 matches
-
pentru lumină“. Făceam aluzie la faimosul sloganul al lui Koch, sperând că astfel voi Înveseli atmosfera. Dar Dora Își ridică doar mâna și Începu s-o ia calm de-a lungul unei crăpături care Își croise drum printre pietrele de pavaj. — Măcar așa văd unde pun piciorul. Plasând un picior În fața celuilalt, ca și când ar fi făcut echilibristică pe o sfoară Întinsă, se deplasa cu grijă, dar eficient. Apucându-mă din nou de picior, mi-am frecat genunchiul. — Încearcă și tu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ultimă favoare. Acum e deja duminică noaptea, și Îmi termin irizația În câteva clipe. Mă tem că perspectiva mea va rămâne cam distorsionată, dar am Încredere că mințile limpezi Îmi vor Înțelege motivul. În dimineața aceasta, săltându-mi bicicleta pe pavaj, am simțit că aerul e Închis și umed. Jumătate de oră mai târziu, se auzi un tunet turfaș, Înfundat, și acum plouă cu găleata. După câteva săptămâni de vară „spectaculoasă“, până la urmă, cerul crăpă. La intervaluri regulate, scuarul se ilumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ăsta. Până și Zeliha. Și totuși, iat-o În prima vineri din iulie, mergând pe trotuarul ce Înainta pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbindu-se spre o Întâlnire la care Întârziase deja, Înjurând ca un birjar, afurisind pietrele sparte din pavaj, tocurile ei Înalte, bărbatul care o urmărea, șoferii care claxonau frenetic, deși faptul că larma nu avea nici un efect asupra deblocării traficului era deja o realitate urbană, Întreaga dinastie otomană care cucerise odinioară orașul Constantinopole și apoi persistase În greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oraș, să poarte fuste scurte În culori strălucitoare, bluze mulate care Îi scoteau În evidență sânii ampli, ciorapi de nailon satinați și, o, da, tocurile alea amețitor de Înalte. În clipa aia, pe când pășea pe o altă piatră desprinsă din pavaj și privea băltoaca de noroi de dedesubt Împroșcând pete negre pe fusta ei de culoarea lavandei, Zeliha dădu drumul unui alt șir interminabil de blesteme. Era singura femeie din Întreaga familie și una dintre puținele turcoaice care folosea un limbaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vrut să recupereze pentru toate celelalte. La fel se Întâmpla și acum. În timp ce alerga, Zeliha Înjura administrația municipală trecută și prezentă, fiindcă, de când era doar o copilă și până acum, nu prinsese nici o zi ploioasă În care pietrele alea de pavaj să fi fost fixate ca lumea. Totuși Înainte de a termina de Înjurat, se opri brusc, ridicând capul de parcă ar fi auzit pe cineva strigând-o pe nume, Însă, În loc să se uite În jur după vreo cunoștință, se strâmbă la cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înspăimânta, așa cum o făcuse Întotdeauna. Într-o clipită, a Închis gura și a cotit-o Într-o parte, Încercând să-și croiască drum prin mulțime. Însă, În graba sa, tocul pantofului drept s-a Înțepenit sub o piatră desprinsă din pavaj. Înfuriată la culme, și-a tras piciorul din băltoaca de sub piatră. Pe când Își scotea piciorul și pantoful din noroi, tocul s-a rupt, reamintindu-i astfel o regulă esențială pe care n-ar fi trebuit s-o uite din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ceasul din perete arăta că Întârziase patruzeci și șase de minute și, pe când privirea Îi stăruia asupra lui, a părut pentru o clipă că ar vrea să plece. — E din cauza ploii... Răspunsul nedreptățea oarecum ploaia, fiindcă traficul, pietrele crăpate din pavaj, municipalitatea, urmăritorul și taximetristul, ca să nu mai vorbim de oprirea pe care o făcuse În bazar pentru cumpărături, ar fi trebuit considerate și ele responsabile pentru Întârzierea ei, Însă Zeliha hotărâ să nu pomenească nimic despre ele. Poate că Încălcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aproape strălucitor. Încet, cu mare băgare de seamă, Înainta de-a lungul unui pod Înțesat de mașini și trecători, de pescari ce stăteau nemișcați În vreme ce viermii se legănau la celălalt capăt al undițelor. În timp ce trecea printre ei, fiecare piatră de pavaj pe care călca se dovedea a fi desprinsă și, spre groaza ei, sub fiecare se căsca vidul. Curând și-a dat seama Înspăimântată că ce era dedesubt era și deasupra și că din cerul albastru ploua cu pietre de pavaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pavaj pe care călca se dovedea a fi desprinsă și, spre groaza ei, sub fiecare se căsca vidul. Curând și-a dat seama Înspăimântată că ce era dedesubt era și deasupra și că din cerul albastru ploua cu pietre de pavaj. De ficare dată când cădea o piatră din cer, dispărea o piatră din trotuarul de dedesubt. Dincolo de cer și dincolo de pământul de sub picioarele ei era același lucru: V-I-D. Pe măsură ce pietrele curgeau de deasupra, mărind gaura de dedesubt, Începu să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un far vechi și Încețoșat care o Îndruma pe un drum greșit printre apele furtunose ale Alzheimerului. Pe o canapea dintr-un apartament renovat ce dădea spre Turnul Galata, un cartier În care străzile nu dormeau niciodată, iar pietrele de pavaj cunoșteau multe secrete, sub razele soarelui reflectate de ferestrele clădirilor dărăpănate și printre țipetele pescărușilor, Asya Kazanci stătea goală și nemișcată, ca o statuetă ce sorbea talentul artistului care o sculpta dintr-un bloc de marmură. Așa cum mintea ei bântuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care i-l dădeau fustele mini; amintiri apăsătoare, spinoase pe care și-ar fi dorit să le poată arunca peste bord o dată pentru totdeauna; imaginea surorii lui mai mici, Zeliha, căreia Îi plăcuseră Întotdeauna fustele alea, pășind pe pietrele de pavaj din Istanbul cu pași dureros de grăbiți, de parcă ar fi vrut să scape de propria umbră. Pe când Înainta Împleticindu-se, Mustafa a Întors rapid privirea În partea cealaltă de parcă ar fi vrut să evite să vadă ceva ce nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
alegerilor libere. La fel, putea să facă un avort pe cont propriu, dacă avea nevoie de așa ceva. Zeliha a avut același vis de prea multe ori. Se vedea mergând pe o stradă sub o ploaie de pietre. Pe când pietrele de pavaj cădeau una câte una de sus, săpând o groapă dedesubt, adâncind-o tot mai mult, a Început să intre În panică, temându-se că o să i se-ntâmple același lucru, temându-se că o să fie Înghițită fără urmă de abisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Tse și parabola orbilor lui Breughel, poșeta Veronicăi Micle și Cezar, istorii, hîrtii, manuscrise, incunabule, lume, monade." Ioan Holban, Convorbiri literare, martie 2002 ATLAS LIRIC STANLEY H. BARKAN POVESTE DE IARNĂ (2 Februarie, 2011) Zăpada acoperă casele lui Wyeth─ verande, pavajul, acoperișuri, peluze și curțile din spate, tot drumul care duce spre Rail Trail─ doar peria aspră și copacii veșnic verzi sunt neninși. Cerul e o ceața ninsă, soarele stă pitit îndărăt. Lumina tăcută străpunge întunericul nopții acum destrămat odată cu zorile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o expresie uscată pe zilele fără oameni ...pădurea aleargă un zgomot viu: îl ademenește să-i simtă ai nimicului colți de fiară: acum, chiar acum, vorbește omul ruginit: în ploaie cântece de sete, zum face viața, zum ...latră câinii din pavaj fanfarele trecând pe biciclete și-un interior rezemat de alt interior, luna bătrână și oarbă doarme beată pe cerul de vizavi, fericirea e o armă caldă, îți tremură în mână ...preamilostivul târziu de scris, preacuratul frig de citit: schijele soarelui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
băut cei doi pe când evocau aventuri rocambolești și inepuizabile ca un patio fără fund, În care răsună, deși niciodată evocate explicit, ispititoare și ticăloase melodrame În ritm de tangou. Nu cred că le-a venit ușor să scrie În limba pavajului din marginea reședințelor elegante unde locuiau. Poate că tocmai de aceea au simțit nevoia să o facă „În doi“. După George Astaloș, argoul nu este nici limbaj secret, nici semn social, nici frazeologie particulară, ci „o emanație a creației poetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
erau atît de mari și de lipite de țeastă, în piept a urcat un ghem viu care îi întretăia respirația. S-a întors în fugă, l-a prins de piept, chiar era un năpîrstoc, aproape că l-a ridicat de pe pavaj, "ar fi mai bine să-ți ții gura, nenorocitule, ai băut trei zile, să-ți fie de bine. Îți dau un sfat, mai bea trei zile pe banii tăi ca să uiți că ai băut trei zile pe gratis. E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am trezit târziu cu o senzație apăsătoare de chin. Nu știam unde sunt și am luat-o spre fereastră, pe care am deschis-o și am sărit jos în stradă. Am căzut pe brânci și mi-a clănțănit bărbia de pavaj. Asta parcă m-a mai răcorit. Am intrat îndărăt pe poartă și m-am întors în pat. Dimineața m-am uitat să văd de la ce distanță sărisem. Mi s-a părut că am visat, deși aveam bărbia vânătă și mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aerul anilor adăugați unul peste altul, aceste trăsături o fac și acum pe Madelaine o ființă plăcută, cu priviri senine, zâmbet cald și vorbă în-țeleaptă. O văd adese, de la punctul meu de observație, muncind alături de Henri, mai ales la spălatul pavajului. - Te-am văzut spălând pavajul cu detergent, Madelaine - i-am spus într-o zi. - Da, mai ales către poartă s-a depus un strat unsuros, care nu se poate înlătura decât cu detergent - mi-a explicat ea. Într-una din
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
altul, aceste trăsături o fac și acum pe Madelaine o ființă plăcută, cu priviri senine, zâmbet cald și vorbă în-țeleaptă. O văd adese, de la punctul meu de observație, muncind alături de Henri, mai ales la spălatul pavajului. - Te-am văzut spălând pavajul cu detergent, Madelaine - i-am spus într-o zi. - Da, mai ales către poartă s-a depus un strat unsuros, care nu se poate înlătura decât cu detergent - mi-a explicat ea. Într-una din zile, cei doi vecini au
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
zi a fost cea mai grea. Pisica stătea cuminte, întinsă pe trotuar, în fața unei porți de fier forjat. De data asta a fost o femeie, care aproape a țipat de groază. Pisica o privea cu un ochi care atârna pe pavajul rece. Când m-a văzut, a început să scoată niște icnete, și un potop de vorbe i-au ieșit din gură. Da, știam, voia să iau mâța și să mă car de acolo. Mi-a dat mulți bani. Am colindat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ciocnire în care mai intervenise și armata, cu morți și răniți, cum se burzuluise deci toată acea mulțime, probabil exact aceeași mulțime ce se îngrămădea, acum calmă, în nava catedralei, în piațeta cu doi sau trei arbori bătrâni crescuți în pavajul de granit și pe străduțele din apropiere - mulțime de femei cu invariabile pălăriuțe albe sau în culori deschise, cu bandă lată și boruri largi, sau pălăriuțe cu voaletă sau bascuri simple, cu pămătuf sau pene, toate în rochii coborând două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îl privi, fără resentimente. El și cu Basie colaboraseră la centrul de detenție ca să rămînă În viață, dar Basie, pe bună dreptate, se descotorosise de Jim, de Îndată ce reușise să plece spre lagăre. Camionul se izbi de o groapă adîncă din pavaj, alunecă pe șosea și se opri În malul cu iarbă. Părăsiseră marginea de nord a Shanghai-ului și intrau Într-o regiune de cîmpuri și orezării nelucrate. Dincolo de un șir de movile funerare, la vreo două sute de metri depărtare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Dar o dată mai văzuse Jim lumea atît de viu ca acum. Oare avioanele americane aveau să vină iar? Cu o Încrucișare exagerată a ochilor, menită să-l indispună pe doctorul Ransome, cercetă cerul. Voia să vadă totul, fiecare piatră de pavaj de pe străzile din Chapei, grădinile sălbăticite din Amherst Avenue, pe tatăl și pe mama sa, Împreună În lumina argintie a avionului american. Fără să se gîndească, Jim se ridică În picioare și scoase un strigăt. Dar paznicul japonez Îl Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pămînt Încărcătura de piatră și pietriș. Soldați Înarmați și polițiști de la aviație, cu uniformele albite de praf, păzeau valea cu puștile În mînă. Urmăriți de santinelele japoneze, sute de soldați chinezi capturați, cu tunici zdrențuite, cărau țiglele și pietrele de pavaj din locul de descărcare și puneau bazele unei piste de beton. Deși era seară și În ciuda tuturor privațiunilor din ultimele luni, Jim putu să vadă În ce stare jalnică se găseau acești prizonieri chinezi. Atît de slabi că erau aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
debarcaderul funerar de la Nantao. Ținîndu-se de umărul lui Jim, el se tîrÎ pe podeaua umedă a camionului. Coborîră și rămaseră Împreună În norul de praf alb, lîngă basculantă. Doamna Hug stătea lîngă tatăl ei pe o grămadă de pietre de pavaj, ținîndu-i de mînă pe băieții englezi. Soldații chinezi Își umpleau coșurile și scuipau pe pietre. Așa cum se cățărau pe terenul accidentat spre pistă, chipurile lor ca de cretă păreau că iluminează aerul serii. În jurul lor, santinelele japoneze priveau fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]