1,257 matches
-
larg de vedere, capta imaginile exterioare. Calculând parcursul pe care-l făcusem urcând, am Înțeles că periscopul Îmi permitea să văd exteriorul ca și cum aș fi privit prin vitraliile de sus ale corului de la Saint-Martin - ca și cum aș fi privit atârnat de Pendul, ultima viziune a unui spânzurat. Mi-am adaptat mai bine pupila la imaginea aceea albicioasă: acum puteam vedea rue Vaucanson, spre care dădea corul, și rue Conté, care prelungea ideal naosul. Rue Conté dădea În rue Montgolfier, spre stânga, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
al lui Jacopo Belbo. Mi-amintesc (și-mi aminteam), ca să dau un sens dezordinii creației noastre greșite. Acum, ca și alaltăieri seară În periscop, mă retrag Într-un punct Îndepărtat al minții ca să scot de acolo o istorisire. Ca și Pendulul. Diotallevi mi-o spusese, primul sefirot e Keter, Coroana, originea, golul primordial. El a creat mai Întâi un punct, care a devenit Gândul, unde a desenat toate figurile... Era și nu era, Închis În nume și scăpând numelui, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca să-și amintească cifrul. Bunăoară: Imelda, Hai Vendicato Hiram Empiamente Assassinato*. Și pe urmă, de ce trebuia Belbo să gândească În termenii cabalistici ai lui Diotallevi? El era obsedat de Plan, iar În Plan introduseserăm atâtea alte componente, rozacruceenii, Sinarhia, Homunculii, Pendulul, Turnul, Druizii, Ennoia... Ennoia... M-am gândit la Lorenza Pellegrini. Am Întins mâna și am Întors cu fața fotografia pe care o cenzurasem. Am Încercat să alung un gând nelalocul lui, amintirea acelei seri În Piemont... Am apropiat fotografia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ecuator? Poate că apa ar curge drept În jos, fără vârtej, sau n-ar curge deloc? Pe atunci n-am dat prea multă importanță problemei, dar sâmbătă seara mă gândeam că totul o fi depinzând de curenții telurici și că Pendulul o fi ascunzând acest secret. Amparo era de neclintit În credința ei. „Nu contează ce anume se Întâmplă În cazul empiric”, Îmi spunea, „e vorba de un principiu ideal, ce se verifică În condiții ideale, prin urmare niciodată. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
seama de caracterul erotic al universurilor automatice, de mașina ca metaforă a corpului cosmic și de jocul mecanic ca evocare talismanică. Începuse să se drogheze cu Abulafia și probabil că intrase deja În spiritul proiectului Hermes. Cu siguranță, văzuse deja Pendulul. Lorenza Pellegrini, nu știu prin ce soi de scurtcircuit, Îi promitea Pendulul. Primele dăți simțisem o greutate În a mă readapta la Pilade. Încet, Încet și nu În toate serile, În mijlocul mulțimii de chipuri străine, le redescopeream pe cele, familiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
corpului cosmic și de jocul mecanic ca evocare talismanică. Începuse să se drogheze cu Abulafia și probabil că intrase deja În spiritul proiectului Hermes. Cu siguranță, văzuse deja Pendulul. Lorenza Pellegrini, nu știu prin ce soi de scurtcircuit, Îi promitea Pendulul. Primele dăți simțisem o greutate În a mă readapta la Pilade. Încet, Încet și nu În toate serile, În mijlocul mulțimii de chipuri străine, le redescopeream pe cele, familiare ale supraviețuitorilor, chiar dacă erau Încețoșate de efortul recunoașterii: erau, care copywriter la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eu Însumi, dacă aș avea timp”. „E frumos?” „Tulburător. Triumful mașinii Într-o biserică gotică...” Ezită, mai puse În ordine niște hârtii de pe masă. Apoi, ca și cum s-ar fi temut să nu dea o importanță excesivă destăinuirii sale: „Acolo e Pendulul”, zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-am văzut sâmbătă - și poate că sâmbătă l-am văzut așa pentru că Belbo mă pregătise pentru această viziune. Atunci probabil că nu m-am arătat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aș avea timp”. „E frumos?” „Tulburător. Triumful mașinii Într-o biserică gotică...” Ezită, mai puse În ordine niște hârtii de pe masă. Apoi, ca și cum s-ar fi temut să nu dea o importanță excesivă destăinuirii sale: „Acolo e Pendulul”, zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-am văzut sâmbătă - și poate că sâmbătă l-am văzut așa pentru că Belbo mă pregătise pentru această viziune. Atunci probabil că nu m-am arătat prea entuziasmat, iar Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avea timp”. „E frumos?” „Tulburător. Triumful mașinii Într-o biserică gotică...” Ezită, mai puse În ordine niște hârtii de pe masă. Apoi, ca și cum s-ar fi temut să nu dea o importanță excesivă destăinuirii sale: „Acolo e Pendulul”, zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-am văzut sâmbătă - și poate că sâmbătă l-am văzut așa pentru că Belbo mă pregătise pentru această viziune. Atunci probabil că nu m-am arătat prea entuziasmat, iar Belbo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
frumos?” „Tulburător. Triumful mașinii Într-o biserică gotică...” Ezită, mai puse În ordine niște hârtii de pe masă. Apoi, ca și cum s-ar fi temut să nu dea o importanță excesivă destăinuirii sale: „Acolo e Pendulul”, zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-am văzut sâmbătă - și poate că sâmbătă l-am văzut așa pentru că Belbo mă pregătise pentru această viziune. Atunci probabil că nu m-am arătat prea entuziasmat, iar Belbo s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o biserică gotică...” Ezită, mai puse În ordine niște hârtii de pe masă. Apoi, ca și cum s-ar fi temut să nu dea o importanță excesivă destăinuirii sale: „Acolo e Pendulul”, zise. „Care pendul?” „Pendulul. Se numește pendulul lui Foucault”. Îmi explică Pendulul, așa cum l-am văzut sâmbătă - și poate că sâmbătă l-am văzut așa pentru că Belbo mă pregătise pentru această viziune. Atunci probabil că nu m-am arătat prea entuziasmat, iar Belbo s-a uitat la mine ca la unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ai fugit În loc să dai cu pietre, ți-ai luat licența, n-ai tras. Și totuși, acum câțiva ani eu mă simțeam șantajat până și de dumneata. Bagă de seamă, nu-i nimic personal aici. Cicluri generaționale. Iar când am văzut Pendulul, anul trecut, am Înțeles totul”. „Totul, ce?” „Aproape tot. Vezi, Casaubon, până și Pendulul e un fals profet. Dumneata Îl privești, crezi că-i unicul punct fix În cosmos, dar, dacă-l desprinzi de pe bolta Conservatoire-ului și te duci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
totuși, acum câțiva ani eu mă simțeam șantajat până și de dumneata. Bagă de seamă, nu-i nimic personal aici. Cicluri generaționale. Iar când am văzut Pendulul, anul trecut, am Înțeles totul”. „Totul, ce?” „Aproape tot. Vezi, Casaubon, până și Pendulul e un fals profet. Dumneata Îl privești, crezi că-i unicul punct fix În cosmos, dar, dacă-l desprinzi de pe bolta Conservatoire-ului și te duci și-l agăți Într-un bordel, funcționează la fel. Mai sunt și alte penduluri, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
desprinzi de pe bolta Conservatoire-ului și te duci și-l agăți Într-un bordel, funcționează la fel. Mai sunt și alte penduluri, unul e la New York, la palatul ONU, un altul la San Francisco, la muzeul științei, și cine știe câte mai sunt. Pendulul lui Foucault stă neclintit În timp ce pământul se rotește pe dedesubtul lui, În orice loc s-ar afla. Orice punct al universului e un punct fix, e suficient să atârni de el Pendulul”. „Dumnezeu e peste tot?” Într-un anume sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Francisco, la muzeul științei, și cine știe câte mai sunt. Pendulul lui Foucault stă neclintit În timp ce pământul se rotește pe dedesubtul lui, În orice loc s-ar afla. Orice punct al universului e un punct fix, e suficient să atârni de el Pendulul”. „Dumnezeu e peste tot?” Într-un anume sens, da. De aceea mă tulbură Pendulul. Îmi făgăduiește infinitul, dar Îmi lasă mie răspunderea de a decide unde doresc să-l am. Așa Încât nu-i de-ajuns să adori Pendulul acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pământul se rotește pe dedesubtul lui, În orice loc s-ar afla. Orice punct al universului e un punct fix, e suficient să atârni de el Pendulul”. „Dumnezeu e peste tot?” Într-un anume sens, da. De aceea mă tulbură Pendulul. Îmi făgăduiește infinitul, dar Îmi lasă mie răspunderea de a decide unde doresc să-l am. Așa Încât nu-i de-ajuns să adori Pendulul acolo unde e, trebuie să iei mereu o hotărâre și să cauți punctul cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de el Pendulul”. „Dumnezeu e peste tot?” Într-un anume sens, da. De aceea mă tulbură Pendulul. Îmi făgăduiește infinitul, dar Îmi lasă mie răspunderea de a decide unde doresc să-l am. Așa Încât nu-i de-ajuns să adori Pendulul acolo unde e, trebuie să iei mereu o hotărâre și să cauți punctul cel mai bun. Și totuși...” „Și totuși?” „Și totuși - doar nu mă iei În serios, nu-i așa, Casaubon? Nu, pot fi liniștit, suntem amândoi oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Și totuși?” „Și totuși - doar nu mă iei În serios, nu-i așa, Casaubon? Nu, pot fi liniștit, suntem amândoi oameni care nu iau nimic În serios... Și totuși, ziceam, senzația e aceea că cineva, În viața lui, a agățat Pendulul În multe locuri, și n-a funcționat niciodată, și că acolo, la Conservatoire, funcționează așa de bine... Oare În univers or fi puncte privilegiate? Aici, pe tavanul camerei ăsteia? Nu, nu ne-ar crede nimeni. E nevoie de atmosferă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nu știu, poate că suntem mereu În căutarea punctului potrivit, poate că-i lângă noi, dar nu-l recunoaștem, iar pentru a-l recunoaște ar trebui să credem În el... În fine, hai să mergem la domnul Garamond”. „Să atârnăm Pendulul?” „Vai, ce prostie. Ne ducem pentru lucruri serioase. Ca să te plătesc, am nevoie ca patronul să te vadă, să pună mâna pe dumneata, să te miroasă și să spună că e de acord. Hai să te atingă patronul, atingerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o execuție hieratică, ca și cum s-ar fi desfășurat cu Încetinitorul, pe care regele o accepta cu o bucurie dureroasă, plecându-și docil capul. Apoi cel cu glugă izbi cu o secure, cu un tăiș care seceră aerul ca mișcarea unui pendul, impactul lamei se multiplică În fiecare suprafață reflectorizantă, mii de capete se rostogoliră, și din acel moment imaginile se succedară una după alta fără ca eu să mai pot urmări acțiunea. Cred că, treptat, toate personajele, inclusiv regele cu pielea Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-ul era o pușcă-mitralieră englezească, cu Încărcătorul lateral și cu patul cu montură de metal, În timp ce pușca-mitralieră avea Încărcătorul vertical (n.tr.). Condiționalele contrafactuale sînt o expresie tehnică (counterfactural conditionals). O condițională contrafactuală este: „Dacă Eco n-ar fi scris Pendulul lui Foucault, traducătorul său ar traduce acum altă carte. SÎnt Întotdeauna adevărate În ceea ce privește tablele de adevăr, deoarece Fals + Fals dă Adevărat, iar Fals + Adevărat dă Adevărat.” (n.a.) * Dante Alighieri, Divina Comedie, Editura pentru literatură universală (E.P.L.U.), București, 1965, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În ceea ce privește tablele de adevăr, deoarece Fals + Fals dă Adevărat, iar Fals + Adevărat dă Adevărat.” (n.a.) * Dante Alighieri, Divina Comedie, Editura pentru literatură universală (E.P.L.U.), București, 1965, În românește de Eta Boeriu, p. 342 (n.tr.). FILENAME \p D:\carti\Pendulul\ddddd\Pendulul lui Foucault vol.I.doc PAGE 193 PAGE \# "'Pagina:
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de adevăr, deoarece Fals + Fals dă Adevărat, iar Fals + Adevărat dă Adevărat.” (n.a.) * Dante Alighieri, Divina Comedie, Editura pentru literatură universală (E.P.L.U.), București, 1965, În românește de Eta Boeriu, p. 342 (n.tr.). FILENAME \p D:\carti\Pendulul\ddddd\Pendulul lui Foucault vol.I.doc PAGE 193 PAGE \# "'Pagina:
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
farfuriile. Viv stătea Încordată, urmărindu-i cum duc resturile, apoi se duseră În bucătărie și o lăsară singură. Ușile casei erau masive și Înăbușeau orice sunet; camera părea liniștită și groaznic de lipsită de aer; lămpile de gaz șuierau, iar pendulul străvechi, aflat Într-un colț, ticăia. Se părea că sunetul ieșea cu un mare efort, se gîndi ea - de parcă mecanismul i se Înțepenise la domnul Mundy; parcă era și el apăsat de atmosfera de modă veche la fel ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
blestemat asupra lui, dizolvând tot ce-i european în el în arșiță și umezeală, transformându-l pe acest slujbaș al Domnului, într-un lucru senzual, un trup gol cu pârâiașe de sudoare ce se termină în față, într-un proeminent pendul încordat, un penis. Se tăvălește pe podea, gemând. Are 24 de ani. În nopți ca aceasta a cedat, mâinile sale muncind vinovate până la capătul puterilor. În seara asta, aude zgomot în afara colibei și simte că este urmărit. Apucă o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]