4,633 matches
-
între anii 1959 și 1963, coordonează pagina literar-artistică a revistei „Korunk” din Cluj. La mijlocul anilor ’60 se stabilește la Târgu Mureș, lucrând ca redactor, apoi, între 1969 și 1989, ca redactor principal adjunct la revista „Igaz Szó”. În 1992 se pensionează din redacția revistei „Látó”. Cunoscător al limbilor engleză, franceză, italiană, spaniolă, catalană și germană, traduce din mai toată poezia europeană, ca și din teatrul lui Shakespeare, Fernando de Rojas ș.a. De asemenea, transpune în limba maghiară din literatura română clasică
JÁNOSHÁZY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287665_a_288994]
-
al Moscovei a acordat Bisericii ortodoxe poloneze, la 22 iunie 1948, tomosul de autocefalie, schimbând totodată și planul spiritual de raportare al Bisericii poloneze la un nou centru de putere. Între timp mitropolitul Denis al comunității ortodoxe poloneze a fost pensionat, în locul său fiind numit, în 1951, un nou conducător în persoana episcopului rus Macarie 18. Aproape la fel s-a întâmplat și în Cehoslovacia unde, în 1945, după eliberarea de sub ocupația germană, patriarhul Alexei al Bisericii ruse l-a trimis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bihor, apoi, în urma unui examen susținut în fața unei comisii, va fi numit profesor. În 1821 obține Catedra de aritmetică și geografie la Școala Normală (Preparandia) din Arad. În 1848 este ales deputat în Consiliul orășenesc revoluționar. Până în 1876, când se pensionează, vreme de cincizeci și cinci de ani G. a fost profesor la Preparandie, iar din 1865 a fost director al școlii. A predat aritmetica, pedagogia, metodica, geografia, economia, istoria, limbile română și maghiară. A fost și inspector pentru școlile primare
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
studiile secundare la Brașov și Sfântu Gheorghe, iar pe cele universitare, la Universitatea din Cluj, unde susține și doctoratul. Devine cadru didactic universitar (1949-1953) și concomitent, din 1950, cercetător la secția clujeană a Institutului de Folclor al Academiei Române, de unde se pensionează în 1987. Este membru onorific al Academiei Ungare de Științe (1988). Colaborează la „Anuarul de folclor”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Erdélyi Múzeum”, „Forschungen zur Volks- und Landeskunde”, „Igaz Szó”, „Korunk”, „Limbă și literatură”, „Művelődés”, „Nyelv- és Irodalomtudományi Közlemények”, „Revista
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
la București, Facultatea de Filosofie, secția psihologie (1968-1972). Lucrează ca psiholog la Spitalul CFR din București (1973), asistentă medicală la Spitalul de Oncologie (1979-1981) și apoi ca redactor corespondent la revista „Vatra” (1990-1996). Suferind din copilărie de tuberculoză pulmonară, este pensionată medical în mai multe rânduri. Debutează în „Tribuna” (1965), iar editorial, cu volumul Sânge albastru (1969). A mai semnat și Basaraba Matei. În 1981 a refuzat premiul Asociației Scriitorilor din București. I s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor în 1996
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
general al învățământului din România (1862-1864), se ocupă îndeaproape de dezvoltarea învățământului sătesc. Revizor, apoi inspector școlar în mai multe județe, este chemat în 1867, când se organizează Școala Normală de Învățători din București, în fruntea instituției. În 1881 se pensionează și, retras la Roman, continuă să activeze ca profesor suplinitor la gimnaziu. Un frate, Grigore, profesor la Academia din Iași, a scris și el versuri. Preocupările lui M. sunt predominant didactice. El scoate, astfel, în mai multe ediții, o „carte
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
Din 1942 devine - în paralel - elev al Școlii Militare de Ofițeri și student la Facultatea de Drept a Universității din București, absolvită în 1946. Este încadrat ofițer la garnizoane din Corabia, Piatra Olt și Craiova, activând până în 1953, când se pensionează pe caz de invaliditate. Între 1959 și 1969 lucrează în domeniul turismului, la Sinaia, apoi se dedică scrisului. Debutează în 1945, când publică în revista „Humorul” schițe satirice. Colaborează la „Săptămâna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Cronica”, „Viața militară”, „Astra” ș.a. Prima carte
MIHAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
Facultatea de Litere și Filosofie din Iași. Drumul titularizării la Universitate fiindu-i barat - la concurs este preferat G. Ibrăileanu -, L. rămâne profesor la Liceul „Matei Basarab” și, din 1928, la Liceul „Mihai Viteazul” din București, de unde în 1938 se pensionează din motive de sănătate. Sporadic, îi suplinise pe Pompiliu Eliade (1912) și pe Charles Drouhet (1919) la Universitatea din București. După primul război mondial fondează „Lectura pentru toți”, magazin ilustrat (1918-1920), și „Sburătorul” (1919-1922, 1926-1927). Colaborează de-a lungul timpului
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Epopee”, cum îl numea. Publică în „Flacăra” din 1916 fragmente ale scrierii și rondeluri. În ultima serie a „Literatorului” (1918-1919) se pronunță pentru alianța cu germanii. Ovid Densusianu, care tocmai propusese candidatura lui M. la Academie, își retrage propunerea. Este pensionat de la Comisia Monumentelor Istorice, unde fusese numit în 1906; pensia fiind una de mizerie, va face apel la caritatea publică. Îi atacă pe Ovid Densusianu, E. Lovinescu, O. Tăslăuanu în pamfletul Zacherlina în continuare (1918). Este prezent în presa literară
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
poate angaja nicăieri până în 1959, când este primită că muncitor calificat la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentului și Cercetării Farmaceutice. Va rămâne aici până în 1970, devenind traducător tehnic, apoi documentarist. Din 1971 și până în 1987, când se va pensiona, va lucra că redactor principal la Bibliotecă Centrală Pedagogica din București. După 1990, ca membră fondatoare a Fundației Culturale Memoria, face parte din colegiul de redacție al publicației „Memoria. Revista gândirii arestate”, iar din 2003 este redactor-șef al acesteia
GHIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287272_a_288601]
-
unde va colabora la lucrarea colectivă Dicționar de termeni literari (1976). În 1975, fiind trecut printre cei care urmau să fie scoși din institut din motive de dosar, deși i se propune transferarea la Institutul de Lingvistică, preferă să se pensioneze. Traducător neobosit din latină și greacă, H. debutează în 1945 la „Revista Fundațiilor Regale”, cu o traducere în metru original a Elegiei I. Pentru pace a lui Tibul. De-a lungul anilor ’50-’60 se va face cunoscut prin contribuțiile
HANCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287406_a_288735]
-
din 1 noiembrie 1923, al Catedrei de procedură civilă, spre sfârșitul anului 1929 se transferă la Facultatea de Drept a Universității din București, de unde, profesor unanim apreciat și avocat mereu solicitat ca specialist în spețe dintre cele mai dificile, se pensionează în anul 1939. Primele încercări literare și publicistice ale lui H. sunt adăpostite în paginile unor reviste centigrafiate pe care, împreună cu B. Brănișteanu, colegul său de la gimnaziul din Roman, le scoate prin anii 1891-1892. Simpatia pentru ideile profesate de socialiștii
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
corespondent În 1970, membru cu drepturi depline În 1980) și membru al CC (supleant În 1976 și titular din 1981 până În 1989). A publicat lucrări În domeniul materialismului istoric și al sociologiei, a fost coautor de manuale În acest domeniu. Pensionat din 1990, este membru al societății Leibniz (succesoare a fostei Academii de Stiinte a RDG). La momentul interviului (1995), scria o carte despre dezbaterile pe care academia le organizase În 1987, cu SPD-ul din Vest. Karl-Heinz Thieme a fost
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
decât o pierdere; chiar în cazul activităților cu înalt prestigiu și motivație intrinsecă, indivizii în preajma pensionării elaborează strategii de desprindere afectivă de profesie și locul de muncă; mulți lucrează și după pensionare, uneori în profesia și instituția de unde s-au pensionat; pensionarea poate fi fructificată ca o organizare mai plăcută a vieții, cultivând hobby-uri sau activități comunitare și umanitare și, desigur, mai frecvent și cu mai mari beneficii psihoemoționale, ocupându-se de nepoți. Apoi, în SUA cel puțin, datorită programelor
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
1956-1957), cercetător la Institutul de Lingvistică (1957-1963), ulterior conferențiar la Institutul Pedagogic din Constanța (1963-1974), în acest răstimp luându-și și doctoratul cu o teză despre Ion Agârbiceanu, și din nou redactor, acum la revista „Viața românească” (1974-1979), de unde se pensionează. Debutează în 1941, la revista studențească „Curțile dorului”, cu câteva note critice. Semnificativ va fi, totuși, studiul Ion Pillat, poet al tradiției, apărut în „Revista Fundațiilor Regale”, în septembrie 1942. Va colabora la „Revista Cercului Literar” din Sibiu, „Revista Fundațiilor
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
Trece prin mai multe slujbe: profesor la Românești (1955-1957), profesor și director de cămin cultural la Voinești (1961-1962), corector la revista „Ateneu” (1965-1969), inspector la Casa Județeană de Creație Iași (1970-1972), redactor la revista „Convorbiri literare” (din 1972). S-a pensionat pe motive medicale în 1981. Debutează cu versuri la „Iașul literar”, în 1961, colaborând ulterior la „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Prima carte, Singurătatea în doi, îi apare în 1966. În intervalul a trei decenii poeziile
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
limba și literatura română, pe care a absolvit-o în 1952. Din motive politice, lucrează multă vreme ca funcționară la Centrul de Librării București. Din 1968 devine redactor la Editura pentru Literatură, iar din 1970 la Editura Minerva, de unde se pensionează în 1985. A fost distinsă cu Premiul „Perpessicius” (împreună cu Al. Piru) pentru ediția G. Ibrăileanu, Opere (I-X, 1974-1981). Editoare experimentată, cu o excelentă pregătire filologică, a îngrijit, singură sau în colaborare, ediții din opera lui Constantin Stamati, Barbu Paris
ROTARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289387_a_290716]
-
bacalaureat în 1946. Până în 1950 frecventează cursurile Facultății de Litere a Universității din București, unde în ultimul an școlar a funcționat și ca preparator la Catedra de istoria limbii române, condusă de Al. Rosetti. Din 1950 până în 1987, când se pensionează, se dedică activității de editare a clasicilor literaturii române, ca redactor și șef de redacție, succesiv, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, Editura pentru Literatură și, din 1969, la Editura Minerva. Reprezentant al școlii de editare a textelor
RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
susține doctoratul în 1964, cu teza Eminescu și poezia populară, tipărită în anul următor. Cooptat în 1953 la Catedra de literatură română a Facultății de Filologie de la Universitatea din București, trece prin toate gradele didactice până la cel de profesor; se pensionează în 2001. Între 1968 și 1971 predă ca lector la Facultatea de Litere a Universității din Lyon și la sucursala acesteia din Saint-Étienne (Franța), iar după 1995 este profesor la instituții de învățământ particular: Universitatea „Spiru Haret”, Colegiul de Birotică
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
, Vasile (1.I.1862, Drăgănești, j. Bihor - 6.VIII.1942, Vașcău), folclorist. Face gimnaziul la Beiuș, studii „preparandale” la Arad, un curs „complementar” la București (1906) și va fi învățător în câteva localități bihorene; este pensionat în 1928. Colaborează la „Almanahul învățătorilor români”, „Banatul literar”, „Biserica și școala”, „Bunul econom”, „Calendarul diecezan”, „Calicul”, „Cele trei Crișuri”, „Familia”, „Foaia literară”, „Foaia poporului”, „Gazeta de Vest”, „Gazeta poporului”, „Izvorașul”, „Luceafărul literar”, „Poporul român”, „Revista critică-literară”, „Rânduri”, „Sibiul umoristic
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
cu E. Lovinescu, frecventează cenaclul Sburătorul și este recenzent (1924-1931) la ziarul „Adevărul” (în care va susține rubrica permanentă „Buletinul cărții”), la „Adevărul literar și artistic” (unde este prezent la rubrica „Mișcarea culturală”), ca și la „Salonul literar” (Arad). Se pensionează în 1934. Mai colaborează, adesea pe teme referitoare la învățământul sau comunitatea evreiască, la „Conservatorul”, „Epoca”, „Voința națională”, „Tinerimea română” (Târgu Jiu), „Noua revistă română”, „Rampa” ș.a. Ține conferințe la București și în țară, elaborează (uneori în colaborare) manuale de
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]
-
cercetător la Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei Române, împărtășind aceleași condiții ca și colegul și prietenul său Lucian Blaga, și la Institutul de Lingvistică din Cluj. În 1961 este reintegrat în învățământ, ca profesor de literatură universală și comparată; se pensionează în 1971. În 1980 i se acordă Premiul special al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate. Primul articol îi apare în 1923, în „Lumea universitară”. Ulterior colaborează la numeroase publicații, printre care „Națiunea”, „Societatea de mâine”, „Revista de psihologie”, „Revista de
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
și e condamnat la șase ani de temnița grea, cu confiscarea averii. Ieșit din închisoare, se angajează secretar-șef și bibliograf la Facultatea de Agronomie din Timișoara, apoi consilier juridic la Uniunea Județeană a Cooperativelor de Consum Banat, de unde se pensionează. Face parte dintre fondatorii asociației Astra Română pentru Banat, Porțile de Fier și Românii de Pretutindeni, devenind secretar general coordonator. S.-Ț. debutează în 1936 în revistă „Izvorașul”, publicând în aceeași vreme în ziarul „Nădejdea” din Vârșeț. A colaborat la
SANDU-TIMOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]
-
de tineri au ieșit În strada la Paris pentru a protesta Împotriva a ceea ce ei consideră a fi beneficii mult prea generoase pentru persoanele din generația părinților lor30. În 2006, În Franța vor exista mai multe persoane care se vor pensiona, decât cele care vor intra În forța de muncă. Numărul de lucrători fiind mai mic, veniturile din taxe destinate finanțării programelor de pensie descresc și ele, așa că guvernul francez, ca și alte guverne europene, sugerează schimbări radicăle În programul de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pensionarilor cu 10% și a trecut la o creștere graduală a vârstei de pensionare de la șaizeci la șaizeci și cinci de ani35. Mai puțini lucrători tineri plătind pentru pensiile unui număr În creștere de lucrători mai În vârstă - dintre care mulți se pensionează la cinzeci și cinci de ani și trăiesc din pensie pentru mai mulți ani decât au lucrat - este clar că nu este o situație sustenabilă. Economiștii atenționează că piedica adusă economiei, reprezentată de numărul din ce În ce mai mare de pensionari, poate să
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]