1,714 matches
-
unui tribunal nu mai rămăsese decât o jumătate de pas. Actul de acuzare era ca și întocmit. Acesta putea în orice clipă să fie condensat în doar două cuvinte: „Erezie, vrăjitorie”. Pierre Cauchon, care se dovedise deosebit de abil și de perfid pe tot parcursul măsluirii cazului, era și posesorul unor titluri care îi permiteau să obțină șefia acelui tribunal. Pe care să-l dirijeze în așa fel încât să obțină condamnarea. Licențiat în drept canonic, el era și doctor în teologie
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
mai departe. M-am hotărât să trec și de ea. În bălți nămolul era amestecat cu resturi vegetale. Dacă lunecam în el, cu siguranță n-aș fi reușit să mai ies. Nemișcarea calmă și puturoasă a smârcurilor era o capcană perfidă. Mi s-a părut că mătasea broaștei care acoperea o baltă avea o culoare nefirească, albicioasă și, aplecîndu-mă, am descoperit un strat de fluturi morți. Prin urmare, roiurile de fluturi pe care le vedeam din gară căzând secerate nu erau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în noroi florile sânt și mai strălucitoare uneori. Era înaltă, avea părul scurt, carnea arămie și contrasta violent cu aspectul sordid al îmblînzitorilor. Exista ceva exotic în toată ființa ei de floare echivocă a smârcurilor. O frumusețe tulbure, păcătoasă și perfidă ca locurile unde trăia, accentuată de mersul lasciv, de târfă care-și cunoaște farmecele. Dar fața ei frumoasă se schimonosi deodată îngrozitor. Parcă i se aplicase o mască terorizată. Au trecut câteva momente până m-am dumirit ce se întîmpla
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o mângâia, dar o mângâia obscen. Parcă îi simțeam mângâierile, iar dorința mușca și mai dureros din mine, în vreme ce ea își prelingea mâna pe tulpina florii fără nici un echivoc în nerușinarea gestului, privindu-mă fix cu ochii mari, rotunzi și perfizi. Mă smulgeam să-mi rup legăturile și nu puteam. Deodată am auzit pași și a apărut îmblînzitorul cu fruntea teșită. Ajungând lângă femeie, s-a oprit. În ochii ei dispăruse provocarea și a licărit spaima. Fără o vorbă, îmblînzitorul a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acum și va vrea să termine răfuiala cu Dumnezeu. Aici încă mă apără amintirile, dar în deșert voi fi singur cu această fiară, își va ridica botul umed și dezgustător de care mi-e greață. Iar deșertul o să-mi șoptească perfid că nu există altă cale. Ori victimă, ori îmblînzitor. Ori îmblînzesc cobra, ori o las să mă muște. El va pune în fiecare seară lângă mine un fluier. Și poate nu voi rezista până la capăt. Într-o seară, când cobra
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
planuri: pe planul conștient, căutând să întrețin Mihaelei regretul de a mă fi pierdut, și pe planul inconștient, urzind un vast complot care avea drept scop suprimarea ei. Cea dintâi faptă a fost dania casei (dacă ar fi bănuit scopul perfid al acestui mărinimos gest, cu câtă spaimă trebuia să-l fi respins!). Cum era însă cu putință să prindă așa ceva de veste când eu însumi n-am reușit să pricep decât abia acum semnificația mârșavei danii? Îmi amintesc ce bucurie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vreo întrebare despre cai și grajduri - vreo întrebare ce se răsfrângea asupra lui Lică. Plictiseala sau încurcătura femeii erau pentru el o desfătare. Le pândea, se bucura de încurcătură, inventa dificultăți; emitea pretenții, cuteza amenințări deghizate, înainta în strategia lui, perfid și fricos totodată, si visul lui era să poată într-o zi pune Adei o astfel de întrebare ineît s-o turbure cumplit, s-o . . . omoare! Căuta febril care ar putea fi acea întrebare, apoi se temea: ea odată moartă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Maxențiu, ce simțea că va mai zace, să fie iar vindecat, vindecat mereu . . . mereu! Smuls de la năravurile boalei, de la tovărășia fiolelor și chiuvetelor, Maxențiu se vedea acum fără ocupații, zadarnic, pustiu. Iar la moral, epopeea aceea de persecuții mărunte, gândurile perfide și ucigașe, existența aceea savuroasă, de om rău, de tiran, măreția crudă a bietului creier, se risipise la întîia poruncă a femeiei, ca baloanele de săpun pe care câte o jumătate de oră le făcea la spălat. 188 189 . . . Raglanul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
r) Gheorghiță Savel, cu cartea reportajelor de război în mâna sufletului, îl confirmă deplin pe sensibilul autor, Virgil Gheorghiu, întrebându-se cum este posibil ca unii cetățeni ai unuia din vechile popoare ale lumii să se manifeste atât de cinic, perfid, răzbunător, laș, ingrat, de neînțeles, a cărui vitejie crede că se naște mai degrabă din frică decât din dragostea de moarte probată de înaintașii noștri și de japonezii care îl au de principiu în existența lor întru demnitate. A întâlnit
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de anchete ale satrapilor securiști, ale securității partidului, nelegiuiri fără număr... Pe patul de moarte, un tiran predă puterea altui tiran, care faraonic avea să-l neantizeze făcându-și loc sieși cât mai sigur. Acesta, cu aceleași deprinderi, dar mai perfid, la început se arată a fi de-al poporului, disimulându-și intențiile, proiectele, cruzimea. Apoi, prin schimbări ferme, în cascadă, promovând în articulațiile statului un întreg clan familial incult, rapace, bâlbâit (ca Moromete directorul criminal al Jilavei comuniste), care au
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
teleobiectivul pe titlul acestui subcapitol. Și au urmat căderile teritoriale din trupul țării, din inima noastră. Au urmat războiul cu toate implicațiile și consecințele dramatice știute și neștiute, dar suportate atât de dureros de învinși. Numai noi știm și istoria perfidă care ne-a adus pe cap un dușman de profesie, operând adânci schimbări, antinomice, în ființa Neamului Românesc și în spațiul său ancestral. Sistemul comunist, caracterizat prin teroarea continuă, torturi draconice, ateism activ, frontiere închise, ignorarea inițiativei, inaccesul la civilizație
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
practicată, trăită, în cerințele ei. Orice ajungere în funcții se dublează de responsabilitate, contrar celor prezenți care se grăbesc spre scaune comode, cât mai înalte, mai bine remunerate și mai deschise afacerilor (corupției!); unii pe dedesubt, alții pe deasupra, toți bătăioși, perfizi, tenace, orgolioși, antrenând un întreg sistem de relații. Rămâi uluit când vezi cum se burică în fața viitorului, ca și cum ei i-ar fi croit sensul înaintării și nu martirii atâtor decenii de schingiuiri, de asasinați, înaintemergători ai tineretului din Decembrie 1989
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
multe despre unii oameni din trecut, iar unele întâmplări din viața interlocutorului meu sunt mult asemănătoare cu cele ce mi s-au întâmplat, autori aceiași N.S., C.B. și M.B. M-a șocat pățania înv. Filiche, mutat disciplinar în urma unui gest perfid din partea înv. Georg, omul fiind complet nevinovat. Am înțeles machiavelâcul acuzator pentru că și mie la Bârlad mi s-a fabricat un scenariu identic - semn că acest aspect se manifesta ca o adevărată boală. Am abordat apoi și o altă problemă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
să uit cât de rău mă simt. M-a cuprins o silă generală, o scârbă ce mi pornește tocmai din viscere... Sunt ca o treapă. În loc să spun ce mă doare acolo unde trebuie, mă ascund ca o cârtiță și... Laș, perfid, neom, jigodie, parșiv și încă multe altele, asta sunt! Dar, dacă n aș fi fost așa, ce rezolvam? Că am încercat și altfel. Și, mamă-mamă! Numai eu știu ce-a urmat! Iar lucrurile au continuat să arate ca-nainte și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mic efort de detașare ar fi fatal, în primul rând, tabloului, dar efectul ar fi același și pentru propria-mi persoană ...-tac,... Căci abia acum înțeleg: eu sunt totul pentru el, viața aflată într-o luptă continuă cu acea culoare perfidă și atotpătrunzătoare, negrul cel plin de cutezanță care inundă și-ncearcă să analizeze totul... ...tic-... Însă, mai presus de toate, sunt convins că eu sunt cel care aduce întunericul culorii pe pânză, eu sunt, cu sau fără voie, autorul acestui
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
liniștea în aer cu greu s´așază. E mare foamea lor de țărmuri noi Și freamătă din zori nerăbdătoare Să plece, să se-ntoarcă apoi Spre´aceleași luturi primitoare. Încerc s-ajung la primele catarge; Îngrămădesc speranțe în desagii goi, Perfidul val ușor îi sparge Și´ ajung de fiecare dată înapoi. Parâme și otgoane se desprind de cheu Corăbiile se duc acum spre orizonturi depărtate, Mă prind de ultimul otgon, dar foarte greu Mă deslipesc de ziduri de cetate. Sfâșietor, prelungul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
vedere, prietenia, ce putere! Mă proteja de-orice pustiu. Un rău ce-ncurcă inocența și-n viața omului apare când lenea și cu somnolența - s un trai fără piper și sare. Sunt nori care pătează cerul, ne-ntunecă în mod perfid și ușa vieții ne-o închid ca florilor, spre iarnă, gerul. Umblam prin gânduri și în vis; în simțuri soare, și ce bine-i în spații de candoare pline când parcă ești în Paradis În țara-n care August este
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
atâtea intemperii când aleasa ta, mireasa, va fi mamă la copii. 2012 În Jilava Sunt pe targă, Dumnezeu știe de mai scap de aici; aș zbura în lumea largă de pe targă, de sub prici, de sub malul cât de greu al istoriei perfide care ne-a trădat mereu și-acum lent, ne și ucide. Reci mai sunt și umede zidurile-acestei uri! Fac efort să nu mă-ncrunt la vânăta lume de stele roșii, lovituri, de centuri și-njurături... Deseori rămân pe gânduri, pe
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și-un mers de miriapod, contra firii; lașii se-ncălzesc la ea... ce iluzii! Nu mă mint! Doar minunile iubirii îi mută pe altă stea, a încrederii în forța care le aprinde torța mersului în labirint. Jilava 1956 Spre certitudini Perfide îndoieli, zadarnic, îmi ieșiți din părți în cale! Omul care este darnic dă mereu din ale sale cărți lipsite de sminteli. Dac-aduci din librării la trei zile trei volume, simți că ești și poți să fii cum ai fost
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
lor mânați pe calea robilor... Jilava, 1956 Mamă Țară verișoarei mele, Margareta Dumitriu Locuri natale, păstrate-n suflet vii, o nesfârșit de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu lacrimi și cu sânge-ncep s-o scrie... Moment fatal! Istoria perfidă, la capătul unui pierdut război s-a-ntors cu spatele la noi și tot perfidă ar vrea să ne ucidă... Copilăria, numai cânt și-avânt s-a frânt în centrul unui secol luciferic, românii, fără dreptul la cuvânt, împinși sub talpa iadului, în întuneric
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Margareta Dumitriu Locuri natale, păstrate-n suflet vii, o nesfârșit de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu lacrimi și cu sânge-ncep s-o scrie... Moment fatal! Istoria perfidă, la capătul unui pierdut război s-a-ntors cu spatele la noi și tot perfidă ar vrea să ne ucidă... Copilăria, numai cânt și-avânt s-a frânt în centrul unui secol luciferic, românii, fără dreptul la cuvânt, împinși sub talpa iadului, în întuneric!.. împrăștiați de fiare și furtuni n-am mai știut unii de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și eu când am intrat în casă cu Eric, dar am amânat să-l deschid, pentru că bănuiam ce conține. Și am fost fericită ca fiul de împărat care nu a intrat în Valea Plângerii, până când, de fapt, pachețelul a început, perfid, să se deschidă singur-singurel și să emane niște miasme suspecte. Și-așa a trebuit să observ că în patru ani n-am scris literatură, și tot așa am fost nevoită ca, de vreo doi ani încoace, să tot ruminez vizavi
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
Biserica este atât de decisiv, încât a dat naștere unui termen capabil să-l evoce cu tărie: acest termen este „ecleziastic”, un cuvânt care a căpătat un sens oarecum negativ, pentru că indică un om de biserică puțin ipocrit, in-sinuant, chiar perfid. Însăși expresia „perfect ecleziastic” de-seori este murdărită de o ironie răutăcioasă. Oare nu ar fi posibil, să se schimbe această expresie, încât ea să exprime personalitatea deplină și credibilă a unui om al Bisericii? Dincolo de deprecierea care i s-a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
se trezea din somn, dar distanța fiind atît de superficială, nu observa niciodată acest lucru. Alteori dormea atît de profund, că trezirea era dificilă, pentru că-i venea greu să recunoască formele și sunetele din salon, iar respirația devenea o știință perfidă care trebuia reînvățată după multe sufocări. într-o noapte, tîrziu, asistenta de serviciu veni însoțită o soră pe care n-o mai văzuse. Se opriră la patul domnului McDade. Acesta dormea cu ochelarii de oxigen, cu gura care înghițea flămîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
PRIVINȚĂ, DEOARECE... Răsună o trosnitură și un scrâșnet metalic. Urmă o perioadă de tăcere, apoi o voce rosti cu un ton ferm: ― Doamnelor și domnilor, acum câteva momente Mașina jocurilor a fost distrusă printr-o lovitură în plin. Atacul său perfid și sălbatic îndreptat împotriva Palatului a fost... Clic! De mult voia el să închidă radioul... Îl plictisea... Îi tot vorbea despre ceva... Despre ce? Întins în pat, continuă să-și pună aceeași întrebare. Ceva în legătură cu... ce?... cu cine?... Ce obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]