1,200 matches
-
Electrizați într-o dulce melancolie, genunchii mei vibrează ușor în ritmul muzicii: "Still my guitar gently weeps". Sfârșitul poveștii și morala ei De vină nu poate fi numai Aspida. Okurina Sicran. Numele străbunicului Okurina sta ascuns între două foi de pergament negru și-și lăsa umbra fulgurată de lumina obscură a veiozei să se întrevadă vag, ca un semn tainic și amenințător. Sicran mototolea absent cu vârfurile degetelor peticele de hârtie neagră, evitând să le privească, dar senzația lor tactilă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a avut măcar curajul să se uite la ele, nicidecum să le citească. Totuși, de atins le-a atins întruna, ba cu cotul în treacăt, ba le simțea în palmă foșnirea putredă și lipicioasă, ba adulmeca mirosul lor vetust de pergament și smirnă. Era ceva familiar în mirosul lor, ceva ce-i venea de foarte departe, din copilărie... Din patul străbunicului îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din el răzbătea acel miros. Își amintea agitația din jurul patului stătut, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de urină, săpun, de leșie, balsam și smirnă... și alte elixire cu care-l pomăda străbunica. De câteva zile, de când Okurina s-a instalat la birou, a simțit acel miros urcând din interiorul lui și amestecându-se cu cel al pergamentelor. Dar numai astăzi a înțeles de unde-i vine, că-l poartă în el de atâția ani. Figura străbunicului nu și-o putea reprezenta aproape deloc. Doar patul, revărsat de perne și dune, ce trona în mijlocul camerei, și-l amintea perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mult. Femeile ies. Se așază. Deranjat de priveliște, împinge cu coatele stivele de dosare și corespondență către marginile biroului. În fața lui, rămâne, singură și tot mai ferfenițită, Okurina. O fixează cu privirea ca și cum ar dori să penetreze suprafața neagră de pergament și să citească, pe furiș, prin transparența ei. O împinge și pe ea într-o parte, deopotrivă cu cutia de șervețele, stativul de creioane, carnetul de telefoane și fotografiile copiilor. Rămâne față în față doar cu suprafața lucie a cristalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
figura lui îi este deosebit de familiară. Îi urmărește liniile fine și subtile ale feței, nasul lung și subțire, mascate de borurile pălăriei. Un proces crescând de recunoaștere și bucurie îi acaparează întreaga ființă. Apoi își întoarce privirea cu teamă la pergamentele crâmpoțite pe care încă le mai atinge vag cu dosul palmei. Prin urmare nu mai e nicio soluție! îi spune distrat vizitatorului și dă să se scoale. Figura omului cu pălărie îl intrigă. Are nevoie de o confirmare. Se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai puțin de două luni, ei sunt gata să pornească pe cărarea mărilor. Primesc de la părinți hrana gata procesată, pe care o regurgitează, esențializată deja cu vitamine și nutrienți, asigurându-le o creștere grăbită. Oul inițiat, ce înscrie hieroglife pe pergamentul vulcanic al insulei, urmat de puiul ce crește miraculos, se adaugă la dimensiunea fabuloasă a acestei păsări măiestre. Prin comportamentul lor ritualic și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc, rătăciți în vâltoarea apelor. Albatroșii coboară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dacă ești înger sau pasăre. Mă uit semnificativ la mâinile ce-i freamătă pe punga de semințe... Nici măcar nu mi-e clar dacă ești îngerul meu sau unul oarecare. Se pare că nu sunt binevenit aici! spune îngerul, desfășurând un pergament pe care era scribăluit în hieroglife, probabil, numele meu. Îmi indică cu unul din degetele-gheară unde trebuie să semnez. Nu pot înțelege numele meu, de-acolo din cer, așa încât semnez indescifrabil. Rulează disciplinat pergamentul, face o plecăciune onctuoasă, rotindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
binevenit aici! spune îngerul, desfășurând un pergament pe care era scribăluit în hieroglife, probabil, numele meu. Îmi indică cu unul din degetele-gheară unde trebuie să semnez. Nu pot înțelege numele meu, de-acolo din cer, așa încât semnez indescifrabil. Rulează disciplinat pergamentul, face o plecăciune onctuoasă, rotindu-și o dată aripile deja deschise pentru zbor. Apoi îmi întinde mâna: Puțină nesinceritate nu strică nimănui, ăsta a fost în parte unul din scopurile vizitei mele. Mai gândește-te la asta, trișează puțin și-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu degeaba l-a cultivat pe lângă el. Dau mâna ceremonios cu îngerul meu și, în momentul acela, spațiul ferestrei este invadat de o camarilă albinoasă de îngeri, ce se îngrămădesc să pătrundă în cameră. Fiecare înger ține un sul de pergament sub braț. Nu-mi spune că va trebui să le semnez la toți? întreb îngerul meu ce pare deranjat de inconvenientul plecării. Dă din cap jenat, apoi adaugă: După cum vezi nu am fost nesincer întru totul, în lumea asta totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
le semnez la toți? întreb îngerul meu ce pare deranjat de inconvenientul plecării. Dă din cap jenat, apoi adaugă: După cum vezi nu am fost nesincer întru totul, în lumea asta totul e o problemă de "timing". Îngerii își rulează meticulos pergamentele și pleacă ordonat, unul câte unul, într-o liniște deplină. Numai foșnetul de aripi se aude periodic, când izbesc marginile ferestrei înainte să decoleze. În urma lor, camera goală... nici măcar o pană, doar un aer înmiresmat, călduț, liniștitor, ca după ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de pe internet de Maurizio, prin intervenția unui înger. De câteva ori a luat laptopul și s-a angajat într-o conversație electronică cu iubitul ei prezumtiv, impostor și transoceanic. Pe celelalte laturi ale mesei, stau bărbații: sicraN, ce crâmpoțește nervos pergamentul unde stă înscris Okurina, bătrânul al cărui străbunic dispare printr-o fereastră desenată pe cer deasupra liniei orizontului, tânărul ce a fost îndrăgostit de o fotografie, bărbatul vizitat de îngeri, urmat de cel rătăcit în rezervația cu creaturi fabuloase, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ne vizitase trebuia să plece la Mantova. Meșterul i-a predat o scrisoare Închisă. — Și nu ai ideea despre ce era scris În ea? Călugărul ridică din umeri. Lângă scândură se afla un cufăr deschis, plin cu planșe și cu pergamente umplute cu planuri arhitectonice: detalii de arce și de șarpante din grinzi, scheme de decorațiuni mozaicate și proiecte pentru pardoseli aruncate laolaltă fără nici o socoteală. Nici un meșter din Artă nu și-ar fi ținut vreodată atât de rău instrumentele meseriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În detaliu. Dar nu exista absolut nimic despre lucrarea care constituise mobilul crimei. Poate că cel care cotrobăise prin lucrurile mortului găsise ceea ce căuta. Era pe punctul de a renunța când ridică spre lumina ferestruicii una dintre ultimele foi de pergament. Pe el era o minunată schemă pentru un vitraliu În policromie, care Îi atrăsese atenția. Dar mai era ceva, după cum descoperi Întorcând foaia. Lumina razantă ce provenea de la fereastră scosese În evidență o țesătură de semne subțiri. Pipăind cu delicatețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trebuie că ștersese ceva, răzuind suprafața foii. Mânat de curiozitate, se ridică și se apropie de cutia cu penele de scris. Așa cum sperase, se găsea acolo și o bucată de cărbune de desen. Se apucă să Îl treacă peste suprafața pergamentului, prin ușoare apăsări succesive. În spatele lui, părintele stareț Își lungea gâtul, Încercând să priceapă ce tot făcea acolo. Încetul cu Încetul, ca prin farmec, redeveni vizibilă urma primului desen. În mozaic nu era Înfățișat bătrânul pornit la drum, precum sperase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răzgândise. Vela apărea legată de chilă printr-o rețea de sarturi, ca și când Ambrogio ar fi voit să indice posibilitatea sa reală de manevră. Era absurd. O glumă. Dar pentru ce să se slujească de un material atât de prețios ca pergamentul? Și apoi, nu auzise niciodată că cetățenii orașului Como ar fi fost interesați de construcțiile navale. Erau arhitecți și meșteri pietrari de renume. Și Arnolfo di Cambio se folosise de ei, pentru toate construcțiile sale din Florența. Mai exista un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la San Piero. Pe cer, deasupra prorei, era vizibil un mic semn. O minusculă stea cu cinci colțuri și un cuvânt: Venus, steaua Venerei, planeta luminoasă care stăpânește cel de-a treilea dintre cele nouă ceruri cristaline. Împături la loc pergamentul cu grijă, Încercând să facă astfel Încât umbrirea cărbunelui de scris să nu se altereze. Se pregătea să părăsească Încăperea când privirea Îi poposi din nou asupra cutiei cu penele de scris. Lângă borcănașele din teracotă se găsea o fiolă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fiecare a scos-o din propriile studii. Suntem cu toții maeștri În artele noastre, ajunși la Florența pentru Studium-ul general. Dante Își menținu un aer indiferent. — Nu credeam că la Flrența există o universitate. — Și totuși ea există. Cel puțin În pergamente și În actele prin care regele Carol a instituit-o, cu mai bine de treizeci de ani În urmă. Dar, În curând, va apărea alcătuită din oameni și din lucruri, În toată splendoarea sa. Acum, lecțiile noastre se țin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
supune Consiliului: „Preanobila cetate a Florenței, mult dragă inimii noastre, pupilă a ochilor noștri și perlă a domniei noastre...“ Pe Dante Îl deranja modul În care ceilalți Își treceau bula dintr-o mână Într-alta, parcă temându-se să atingă pergamentul ce fusese În mâna papei. Își impusese să se folosească mai mult de persuasiune decât de invectivă, dar atitudinea aceea timorată și gata deja să cedeze Îi aprinse mânia. Când documentul ajunse la bărbatul așezat lângă el, i-l smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răvășit, judecând după sângele care Îi bătea cu furie În tâmple. Încetul cu Încetul, Începu să se destindă, păstrându-și ochii ațintiți asupra lui Lapo. — Da... poate că e mai bine să ne Întoarcem la datoria noastră, zise el Înșfăcând pergamentul cu degetele care Încă Îi tremurau de emoție. Ați spus că e vorba de numai o sută de arbaletieri. Însă compania de arbaletieri e singurul corp militar prezent la Florența În acest moment. Să Îi oferim lui Bonifaciu ar Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ridicându-se din scaun, Înclină din cap În semn de salut. — Nu-i nimic ce nu poate fi lăsat pe mai târziu, zise el indicându-i vizitatorului o bancă pe care se grăbise să o elibereze de o grămadă de pergamente. — De altminteri, exigențele justiției Comunei impun uneori niște purtări suburbane pentru care sper că mă vei ierta, continuă poetul instalându-se comod. — Dimpotrivă, mă bucur să te văd, messer Durante. Faima domniei tale a ajuns până la Roma, iar versurile dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
grăbite câteva secvențe numerice al căror sens nu izbutea să Îl Înțeleagă. Poate că asasinul sustrăsese partea deja scrisă a prețioasei lucrări cu care spițerul se Îndeletnicea, odată cu recipientul cu lichid verde. Pe jos se găsea doar un fragment de pergament ros de vreme, cu urme de culoare ce Își pierduse strălucirea. Restul unui desen sau al unei hărți. Era sigur că ar fi fost cu totul inutil să perchiziționeze minuțios prăvălia. Se reapucă să examineze singura foaie scrisă. — Ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mare cu antetul Comunei trecuse de mai multe ori din mână În mână. — E un număr... mare, zise unul dintre cei șase, un bărbat scund și descărnat ce mai că părea să dispară În jilț. Poate... Mâna În care ținea pergamentul avu un ușor tremur. Omul Își dădu seama, Întrucât se grăbi să apuce foaia și cu cealaltă, de parcă ar fi vrut să se asigure că nu va cădea. — Trebuie să fim gata pentru orice. — Dar atât de mulți... Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unuia din ochi, Începuse să Îl Împungă În creier cu lama ei Încinsă. Căldura după-amiezii redeșteptase șarpele care Își făcuse cuibul În capul său. Urmă o pauză de tăcere, În timp ce toți cei de față Își treceau din nou, cu Încetineală, pergamentul, oprindu-se când peste un nume, când peste altul. Și pe rând, după ce terminau de citit, Îl fixau pe poet. Căutau un semn de Îndoială, umbra unei nehotărâri pe chipul său ascuțit. Însă el rămăsese impasibil, susținând privirea celorlalți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nostru expiră la idele lui august. Intenționez să plec În pelerinaj la Roma pentru marele Jubileu. Vreau să mă Îndepărtez de orașul acesta. E ceva diabolic, aici, În preajmă. Domnia ta ce vei face, după aceea, messer Durante? Dante smulse nervos pergamentul din mâinile vecinului și se grăbi să Își aplice sigiliul, ridicând din umeri. Nu știu. Nu cunosc viitorul. Dar asupra unui lucru sunt de acord cu domnia ta. Se pare că diavolul umblă, Într-adevăr, pe străzile Florenței, de când... De când, messer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sfârșitul zilei de lucru. Însă, cu toată aglomerația, ajunse repede la locuința juristului. Avea senzația că, la trecerea sa, oamenii se dădeau la o parte intimidați. Omul era În chilia lui, lucrând printre codice deschise pe masă și foi de pergament, scriind la fel ca prima oară când Dante Îl vizitase. Când Îl auzi intrând, Își ridică ochii. — Ce pot face pentru domnia ta, messer Alighieri? — Poți să Îmi dezvălui ceva mai mult din ceea ce știi. În legătură cu bula papală? Te-ai convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]