1,183 matches
-
stabilit la Nürnberg, și Barbara (născută Holper) Dürer. Tatăl său era giuvaergiu, lucra în special cu aur, meserie pe care ar fi dorit să o transmită și fiului său. Tânărul "Albrecht" are însă mai degrabă înclinații spre desen, lucrează pe pergament și încearcă primele sale gravuri. Între anii 1486 și 1490 își face ucenicia în atelierul pictorului și gravorului Michael Wolgemut, fiind influențat de gravurile în lemn ale acestuia pentru ilustrarea cărții "„Weltchronik”" („Cronica lumii”, 1488-1493) de Hartmann Schedel, la care
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
tricesima" (a 30-a parte din valoarea transportului); este primul voievod al Țării Românești care bate monedă - "ducații de argint" plus o monedă secundară: "banii". Unul din cele mai vechi documente din Țara Românească (document original, în limba slavă, pe pergament) prin care Vladislav I dăruiește în anul 1374 ctitoriei sale (Mănăstirea Vodița) trei sate, venitul domnesc de la opt pescării de la Dunăre și alte bunuri, este păstrat la Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale din București. Printre alte realizări, Vladislav I este
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
avut o influență importantă asupra istoriei Scoției, inclusiv în încercările de restaurare a dinastiei Stuart în Regatul Unit. Organizația templieră din Portugalia doar și-a schimbat numele, din Ordinul Templului în Ordinul lui Cristos. În 2001, un document cunoscut ca "Pergamentul de la Chinon" a fost descoperit în Arhivele Vaticanului, după ce aparent a fost catalogat greșit în 1628. Este o înregistrare a procesului templierilor și arată că papa i-a absolvit inițial pe templieri de toate ereziile în 1308, înainte de a desființa
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
în 1628. Este o înregistrare a procesului templierilor și arată că papa i-a absolvit inițial pe templieri de toate ereziile în 1308, înainte de a desființa ordinul în 1312. În octombrie 2007, documentele secrete despre procesul templierilor, între care și pergamentul de la Chinon, au fost publicate de Vatican. În prezent, poziția Bisericii Romano-Catolice este că persecuția medievală a templierilor a fost nedreaptă; că nu era nimic rău legat de Ordin sau de membrii săi; și că papa Clement a fost obligat
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
arte, toate instrumentele precum cutia condeiului, călimara, cuțitul sau foarfeca, erau decorate sau făurite din materiale prețioase. Înainte ca hârtia să ajungă din China în lumea islamică, în jurul secolului al VIII-lea, materialul de bază al manuscriselor era papirusul sau pergamentul. Până la sfârșitul secolului al IX-lea, se puteau distinge douăzeci și una de caligrafii. Până în zilele noastre au supraviețuit doar câteva, respectiv șase: "thuluth, naskhi, muhaqqaq, rayhani, riqa" și "tawqi." Aceste șase stiluri sunt individualizate și supuse unor reguli riguroase stabilite de
Caligrafie arabă () [Corola-website/Science/297796_a_299125]
-
fost revelat, conform tradiției islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.: "Ğibrīl") în numeroase ocazii între anii 610 și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă. Schematic, versiunea tradiției a faptelor, spune că după moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bekr, primul calif, i-a poruncit lui "Zayd bin Thabit" să strângă și să înregistreze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
balustrade, scări, mobilier. Piatra de temelie a clădirii a fost pusă de regele Carol I al României personal, pe 7 octombrie 1890. Martorii evenimentului relatează că ceremonia s-a desfășurat după tipicul vremii: Regele a semnat actul de fundație pe pergament, l-a pecetluit cu pecetea regală, după care regele, care purta un șorț alb, cu ciucuri de aur, a depus pergamentul în fundație și a pus prima cărămidă. Clădirea a fost ridicată pe locul unde, pe vremea Regulamentului Organic, funcționa
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
1890. Martorii evenimentului relatează că ceremonia s-a desfășurat după tipicul vremii: Regele a semnat actul de fundație pe pergament, l-a pecetluit cu pecetea regală, după care regele, care purta un șorț alb, cu ciucuri de aur, a depus pergamentul în fundație și a pus prima cărămidă. Clădirea a fost ridicată pe locul unde, pe vremea Regulamentului Organic, funcționa "Curtea judecătorească", înălțată pe moșiile boierilor Crețulești și Golești, pe malul drept al Dâmboviței, mai precis pe terenul situat în grădina
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
27700 m², având în plan forma unui patrulater neregulat, cu dimensiuni generale de 140 x 90 m. Inaugurarea Palatului, care a avut loc la data de 4 octombrie 1895, a fost marcată și ea de întocmirea unui document oficial, pe pergament, prin care Majestatea Sa lăsa „corpurilor judecătorești din Capitală" acest palat „ca să le fie lor adăpost întru îndeplinirea misiunii lor și urmașilor dovadă ce au păstrat acestei înalte instituțiuni a țării". Pergamentul a fost întocmit în 3 exemplare, primul fiind
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
și ea de întocmirea unui document oficial, pe pergament, prin care Majestatea Sa lăsa „corpurilor judecătorești din Capitală" acest palat „ca să le fie lor adăpost întru îndeplinirea misiunii lor și urmașilor dovadă ce au păstrat acestei înalte instituțiuni a țării". Pergamentul a fost întocmit în 3 exemplare, primul fiind zidit în Palat, cel de-al doilea fiind depus la Arhivele Statului, iar cel de-al treilea fiind păstrat de Ministerul Justiției. Cu ocazia inaugurării palatului de Justiție a fost emisă "Medalia
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
ori în cadrul acesteia. Meghilat Ester este citită în sinagogă în seara de Purim și, din nou, a doua zi dimineața. La cele două lecturi trebuie să participe toată comunitatea - bărbați, femei, tineri și bătrâni. Meghila este citită dinr-un sul de pergament și este important ca fiecare cuvânt să fie auzit. Fiecare comunitate citește Meghila folosind melodia sa tradițională. La rostirea numelui lui Haman, personajul negativ al poveștii, se face zgomot, utilizându-se graghere (ornăitoare) pentru a „șterge amintirea lui Haman” references
Estera (carte) () [Corola-website/Science/308659_a_309988]
-
care stă pe creanga de aur. Dar precum îi prezisese fata, este din nou provocat la duel simultan de doi cavaleri. Norocul este iar de partea lui, îi silește pe amândoi să se retragă și astfel poate lua șoimul și pergamentul fixat pe creanga de aur. Pe acesta erau scrise Regulile Dragostei 31 la număr, și britanicul e îndemnat să facă cunoscute aceste reguli acelora care doresc dragostea. Conversația aristocratică a epocii utiliza toate conceptele iubirii și toată paleta de simboluri
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
a și ridicat pumnalul. În finalul de tablou, Nabucco poruncește soldaților să dea foc templului. Ne aflăm acum la Babilon, unde au fost deportați în robie și prizonierat evreii rămași în viață. Ne sunt înfățișate grădinile Abigaillei. Ea găsește un pergament ce dovedește că nu e fiica lui Nabucco, ci doar o sclavă pe care el o adoptase. Îl regăsim pe profetul Zaccaria cufundat în rugăciune. Dumnezeu l-a inspirat să o convertească pe Fenena la credința iudaică. Între timp e
Nabucco () [Corola-website/Science/307613_a_308942]
-
absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului. Originea termenului Allah precede apariția islamului, acesta fiind un zeu al panteonului arab politeist, alături de consoartele lui feminine, anume Al-Lat, Al-Uza și Manat. Istoriografia islamică amintește de un manuscris pe pergament, al cărui autor este bunicul profetului Mahomed (anume Abd-al-Mutalib), care privește reglarea unei datorii, încheiată conform tradiției locului cu invocarea divinităților adorate pe post de martori, anume Alah și Al-Milkan. Acest fapt se înscrie în tiparul semit clasic (de ex.
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
Ioan Matei. Ea are o deosebită valoare istorică și artistică. În tabloul votiv de pe peretele de sud al naosului sunt pictați noii ctitori: Vasile Lupu, Ștefăniță Lupu și Doamna Ecaterina, îmbrăcați în costumele de ceremonie. Domnitorul ține în mână un pergament și o biserică în miniatură, Ștefăniță are în mâna dreaptă o fâșie de pergament cu o inscripție în limba greacă, iar în stânga o pungă, semn al ctitorului, ca și Doamna Ecaterina. Din pictura interioară se remarcă în mod deosebit figura
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
peretele de sud al naosului sunt pictați noii ctitori: Vasile Lupu, Ștefăniță Lupu și Doamna Ecaterina, îmbrăcați în costumele de ceremonie. Domnitorul ține în mână un pergament și o biserică în miniatură, Ștefăniță are în mâna dreaptă o fâșie de pergament cu o inscripție în limba greacă, iar în stânga o pungă, semn al ctitorului, ca și Doamna Ecaterina. Din pictura interioară se remarcă în mod deosebit figura arhanghelului Gavriil, precum și seria de sfinți militari: Mercurie, Nichita, Gheorghe, Dimitrie și Teodor, care
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
ca o tânără fecioară, o mamă și o persoană în vârstă. Urđ (trecutul) este foarte bătrână, și privește mereu în urmă, peste umăr. Verđandi (prezentul) este tânără, și privește mereu în prezent. (viitorul), poartă pălărie și are la ea un pergament închis cu peceți, care are înscrise secretele viitorului. Vechii germani se rugau zeiței Skuld pentru a le face preziceri. Nimeni nu poate modifica soarta hărăzită de norne. Prezicerile lor trebuie acceptate și trebuie să-ți trăiești viața în funcție de ele. Skuld
Skuld () [Corola-website/Science/302300_a_303629]
-
Vișina este o comună în județul Olt, Oltenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Privind atestarea istorică a comunei Vișina, Arhivele Naționale păstrează un document în limba slavă, scris pe pergament și cu pecete, datat 1 iunie 1545. Documentul, întocmit de un anume Mircea Ciobanul, atestă donarea satelor Vișina și Siliștoara mănăstirii Bistrița. Într-un alt document, datat 13 mai 1573, satul Vișina era menționat alături de Potelu, Vădastra, Izbiceni, Gârcov, ca
Comuna Vișina, Olt () [Corola-website/Science/302031_a_303360]
-
câțiva zeci de metri de centrul comunei. În apropiere se află și pârâul Pesceana, cu care se unește, la ieșirea din comuna, spre orașul Drăgășani. Prima mențiune a comunei o reprezintă Hrisovul lui Neagoe Basarab Voievod, din 3 august 1514. Pergamentul este deteriorat și are lacune. Pentru claritate, se utilizează o traducere aflată la Arhivele Naționale ale României din București (Condica Mănăstirii Strehaia, ms.326, f.27). Prin acest act, voievodul întărește moșii la mulți moșneni, între care și lui Diicu
Comuna Sutești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302044_a_303373]
-
de Neemia a fost printr-un miracol care a avut loc pe 25 a lunii Kislev, și care pare să ne de-a motivația alegerii aceleiași date pentru rededicarea Altarului de Iuda Macabeul. O altă sursă este Antioh Megillat, sau Pergamentul lui Antioh. Această lucrare (cunoscută și ca "Megillat haHasmonaim", "Megillat Hanukkah" ori "Megillat Yevanit") este în ambele arameică cât și în ebraică; versiunea în ebraică este o traducere literară din arameica originală. Date recente de scribistică în datază undeva între
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
prima referire sigură despre formulă este dată de Heron din Alexandria în secolul 1 d.Hr.. Principalul document care conține operele lui Arhimeste este Manuscrisul lui Arhimede. În anul 1906, profesorul danez Johan Ludvig Heiberg vizitând Constantinopolul, a examinat un pergament din piele de capră, pe care erau scrise 174 de pagini de rugăciuni, din secolul al 13-lea. El a descoperit că era un pergament pe care textul fusese scris peste un text mai vechi, care fusese șters. Acest tip
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
lui Arhimede. În anul 1906, profesorul danez Johan Ludvig Heiberg vizitând Constantinopolul, a examinat un pergament din piele de capră, pe care erau scrise 174 de pagini de rugăciuni, din secolul al 13-lea. El a descoperit că era un pergament pe care textul fusese scris peste un text mai vechi, care fusese șters. Acest tip de pergament, numit în greacă "palimpsestus", a fost creat prin ștergerea textului inițial și refolosirea lui. Această practică era comună în Evul Mediu, deoarece pergamentul
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
piele de capră, pe care erau scrise 174 de pagini de rugăciuni, din secolul al 13-lea. El a descoperit că era un pergament pe care textul fusese scris peste un text mai vechi, care fusese șters. Acest tip de pergament, numit în greacă "palimpsestus", a fost creat prin ștergerea textului inițial și refolosirea lui. Această practică era comună în Evul Mediu, deoarece pergamentul era scump. Scrierea mai veche de pe pergament a fost identificată ca fiind o copie din secolul al
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
pergament pe care textul fusese scris peste un text mai vechi, care fusese șters. Acest tip de pergament, numit în greacă "palimpsestus", a fost creat prin ștergerea textului inițial și refolosirea lui. Această practică era comună în Evul Mediu, deoarece pergamentul era scump. Scrierea mai veche de pe pergament a fost identificată ca fiind o copie din secolul al 10-lea d.Hr. a unui tratat necunoscut al lui Arhimede. Pergamentul a stat sute de ani în librăria mânăstirii din Conspantinopol înainte de
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
un text mai vechi, care fusese șters. Acest tip de pergament, numit în greacă "palimpsestus", a fost creat prin ștergerea textului inițial și refolosirea lui. Această practică era comună în Evul Mediu, deoarece pergamentul era scump. Scrierea mai veche de pe pergament a fost identificată ca fiind o copie din secolul al 10-lea d.Hr. a unui tratat necunoscut al lui Arhimede. Pergamentul a stat sute de ani în librăria mânăstirii din Conspantinopol înainte de a fi vândut unui colecționar privat în
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]