1,128 matches
-
a face cu faptul c-o înșeli pe nevastă-ta? Dulange scoase limba și o flutură ca o reptilă. — O fac în stil franțuzesc. Lu’ nevastă-mea nu-i place așa. Russ mă înghionti. — Domnule caporal, de ce ai mers în permisie în Los Angeles? Ce anume căutai? — Pizdă. O sticlă de Johnnie Walker Red Label. Distracție. — Ai fi putut să găsești toate astea dincolo de râu, în Manhattan. — Soare. Vedete de cinema. Palmieri. Russ râse. — Ei da, L.A.-ul e plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fi putut să găsești toate astea dincolo de râu, în Manhattan. — Soare. Vedete de cinema. Palmieri. Russ râse. — Ei da, L.A.-ul e plin de așa ceva. Se pare că soția ta nu te ține sub papuc, Joe. Știi, doar pleci în permisie de capul tău... — Știe că sunt francez. Când sunt acasă, i-o trag la meserie. Poziția misionarului și douăș’cinci de centimetri. N-are de ce să se plângă. — Și dacă s-ar plânge, Joe? Ce-ai face? Dulange răspunse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
toate în dezordine. Bănuiesc că a fost șutit de curând. Pe de altă parte, Fritzie a fost de serviciu la Birou chiar în zilele alea. Făcea ore suplimentare și se ocupe de niște cazuri mai vechi. Iar Johnny era în permisie, nu știu pe unde. Acum vrei să-mi explici despre ce-i vorba? Mă fulgeră o idee. — Nu chiar acum. Ne vedem aici diseară. Târziu. Dacă nu mă găsești aici, așteaptă-mă. — Bucky ... Pe curând, padre. • • • În după-amiaza respectivă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
strigă: — E deschis. Am intrat și l-am salutat ca un recrut idealist. Jastrow se ridică, îmi ignoră salutul și-și aranjă ochelarii cu ramă de baga, de parcă atunci m-ar fi văzut pentru prima oară. — Ai două săptămâni de permisie începând din clipa asta, Bleichert. Când te întorci la datorie, prezintă-te la comandantul Green. O să te repartizeze la altă divizie. Am vrut să scot tot ce se putea scoate de la el, așa că am întrebat: — De ce? — Fritz Vogel tocmai și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe Bobby. Concluzia la concluzie: Kay n-avea cum să știe. De Witt era un gunoi care a primit ce merita. Și concluzia finală: trebuia să-l aud pe Lee însuși confirmând sau infirmând totul. La patru zile după începutul „permisiei“ am plecat spre Mexic. La Tijuana am împărțit în stânga și-n dreapta pesos mexicani și cenți americani și am tot arătat lumii fotografia lui Lee, păstrând monedele de 25 de cenți pentru „información importante“. M-am ales cu un anturaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
povești. Cel mai bun prieten al unui polițist jefuitor de bănci, iar acum păstrătorul secretelor sale. „Renunță la tot.“ În săptămâna care a urmat m-am închis în apartamentul meu și mi-am omorât timpul ce-mi mai rămăsese din „permisie“. M-am antrenat la sacul de box, am sărit coarda și am ascultat muzică. Am stat pe scările din spate și m-am făcut că împușc cu degetul gaițele cocoțate pe frânghia de rufe a proprietăresei. L-am condamnat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nori și fâșii de cer senin. Buzunarele îmi erau doldora de bani - din conturile mele bancare, lichidate în întregime. Locotenentul Getchell înghițise gogoașa cu fostul coleg de liceu grav bolnav, care locuia la Boston, și mi-a semnat cererea de permisie pentru o săptămână. Pe genunchi aveam un teanc de notițe de la poliția din Boston, care investigase trecutul Daliei - le copiasem cu grijă din dosarul de la El Nido. Îmi stabilisem deja itinerarul de interogatorii cu ajutorul unui ghid al străzilor din Boston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Încasată În slujba Angliei - mai exact treizeci de răni mici, treizeci de schije de mortier german care i-au trebuit extrase dureros din cap, corp și picioare - și cu auzul irevocabil afectat de explozie; mulțumit că se află Într-o permisie de convalescență prelungită printr-o dispensă specială, astfel Încât Își poate ajuta distinsul stăpân (care are prieteni În poziții Înalte - până la prim-ministrul Însuși, dl Asquith) și cu speranța unei lăsări la vatră pe motive medicale, când va veni vremea. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de neagră depresie, deși nimeni n-ar fi putut spune ce o provocase. — Acum ce-a mai pățit? o Întrebă Burgess pe Minnie, ridicându-se de pe scaun și Încheindu-și grăbit tunica militară. Continua să poarte uniforma deși era În permisie de boală pe timp nedefinit - Îl scutea de Întrebări cu subînțeles și de priviri acuzatoare din partea celor dornici să Împartă lauri. Nu avea mai mult de un metru șaizeci, dar era musculos și bine proporționat, boxer amator care fusese cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de demobilizare, repetă acesta, ceva mai tare. Am primit scrisoarea azi-dimineață. M-am gândit că v-ar plăcea să știți (scriitorul Închide iar ochii). Și vreau să vă mulțumesc din toată inima, continuă Burgess. Mai Întâi că mi-ați prelungit permisia și acum asta. Dacă mă trimiteau Înapoi pe front, până acum eram mort. Mort sau schilod sau damblagiu. E adevărul adevărat. Nu e sigur că stăpânul l-a auzit, că l-a Înțeles sau măcar că este cu adevărat treaz, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bete, fiindcă li se plătise o noapte de chef. Tresări, scuturat de umăr: — Ți-a venit mașina, îi spuse vânzătorul de la bilete. Se urcase în autobuz cu ochii înroșiți, buimac, ca un rătăcit de pe altă lume. Dar era soldat în permisie. După câte luni ai scăpat? îl întrebă un bărbat. Mai mult faci pe drum decât stai acasă, așa e? O femeie îi întinse un fruct, ca să-i țină de sete. Era la amiază și umblă o jumătate de zi în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-mprejur ca în front și fuga spre locul indicat! Nu mai avea nevoie de explicații suplimentare. Abia acum a înțeles de ce nu a venit la întâlnire. Dacă ar fi bănuit măcar, alta ar fi fost situația! Ar fi cerut o permisie de câteva zile. Având în vedere prestigiul de care se bucură, nu ar fi fost refuzat. Într-adevăr, a ajuns în momentul când îi coborau sicriul în groapă. N-a mai avut când să-și ia rămas bun de la ea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la camerele vecine, deschisă larg. La masa acoperită cu ziare pe care se aflau și câteva cutii de conservă cazonă, jucau table cei doi subofițeri, vecinii săi. Jocul era pe sfârșite. Tocmai aruncase ultimul zar. Locotenentul Burlacu Victor era în permisie. Trebuia să se reîntoarcă pe 1 iulie. La mulți ani, Petrică! Salut tuturor și la mai mare! După ce a strâns mâna sărbătoritului, în timp ce puse capsulele și pachetul, învelit în ziare, pe masă; din care începu să se răspândească un miros
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ei cu propriile sale mâini! în anii săi de temniță, cei mai mulți îl trataseră cu respect, dar unii îl supuseseră la tot felul de umilințe, mai ales în ultima perioadă, după întoarcere. Pentru evadarea sa toată garnizoana primise aceeași pedeapsă: suspendarea permisiilor pe timp de un an, și mulți susțineau că era mai bine să provoace un „accident“ care să sfârșească cu el o dată pentru totdeauna și să-i scape de ceea ce se transformase într-o temniță comună. Acum îl înspăimânta ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ridice privirea, spuse: — Da. Dar asta o știe doar el - făcu o pauză. Și acum noi. — Ce vrei să spui? îl privi drept în ochi: — Nu fi tâmpit! Dacă-l ducem înapoi viu, or să ne dea o lună de permisie, dar când se va întrema, își va cere banii și comandantul o să-și dea seama într-o clipă cine i-a luat. Tăcu o clipă. — Dar ce s-ar întâmpla dacă am găsi cadavrul câteva ore mai târziu? — Ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cum era, și-a găsit o altă duduie către care căram și mai dihai parolele. Acum, Ucu, se vede treaba, mă lăsase șomer pe relația parolelor. Plecase de câteva luni în armată, dăduse de veste că va veni într-o permisie, îmbrăcat la patru ace verzi, să moară cartierul, nu alta, dar, deși era parolist de felul lui, s-a întors în coșciug. Venise însoțit de vreo zece soldați, la ceas de noapte. Deși sosirea îi fusese secretoasă, cei de pe scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spălător de vase din bucătăria lui mizerabilă. Când vorbi, o făcu stând cu spatele: — Nu mă pot căsători, spuse el, sunt deja însurat. — Nu mi-ai spus niciodată. Unde este? — Cine poate ști? M-am întors din Vietnam pentru o permisie de o lună și am găsit casa goală. Îmi pare rău. Se întoarse. Zâmbea: — Oh, nu! Datorită ei sunt aici, și nu omorând oameni în Vietnam... Plecarea ei a fost cel mai grozav lucru pe care l-a făcut vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
asaltau noaptea. Încetară să se mai simtă soldați. Într-o dimineață, într-un cătun pierdut, s-au întâlnit cu compania „Charlie“ și au fost gata-gata să se înfrunte cu focuri de armă. A doua zi, i s-a acordat o permisie de o lună în Japonia. Binecuvântată permisie care i-a dat ocazia să scape din infern! Și acum, era aici, privind pe coperta unei reviste vechi fotografia enormă a unui ofițeraș spân. „Un asasinat la My-Lai.“ Bine. Măcar de s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
soldați. Într-o dimineață, într-un cătun pierdut, s-au întâlnit cu compania „Charlie“ și au fost gata-gata să se înfrunte cu focuri de armă. A doua zi, i s-a acordat o permisie de o lună în Japonia. Binecuvântată permisie care i-a dat ocazia să scape din infern! Și acum, era aici, privind pe coperta unei reviste vechi fotografia enormă a unui ofițeraș spân. „Un asasinat la My-Lai.“ Bine. Măcar de s-ar face dreptate. Deși cam târziu, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ci ar fi urît-o pe maică-sa. E o lucrare uriașă, În sute de volume, dar mai toate au apărut și În ediții ieftine, cu titluri ca: Moarte În Piccadilly; Diamantele ambasadorului; Furt În arhiva amiralității; Diplomația; Șapte zile În permisie; Cei patru justițiari... Rowe Își dirijase pînă acum visul, dar simți că-și pierde controlul asupra lui. Iată, nu se mai afla pe pajiște, ci În spatele casei, pe un cîmp unde păștea iarbă măgarul pe care obișnuiau să-l trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
liceul, făcuse armata și se mutase la oraș. Nu mai venea prin sat să-i povestească. Doar de vreo două ori mai trecuse prin sat, ieșiseră tot la fumat pozderii, iar vărul Îi povestise din filmele porno văzute În alte permisii. Era vremea primelor videocasetofoane și a vizionărilor la comun. În minte cu poveștile vărului, Leac simțea chinul unei duble abstinențe. Așa că, Însetat de literatură și sex, Leac a Început să scrie. Să-și scrie. Literatură erotică. Mai curajoasă decât istoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
s-o Întrebe pe ea despre sensul acestui cuvânt și mi-a spus că nu există un asemenea termen În limba turcă pe care o vorbește frumoasa Zeineb. De fapt, În ziua când mi-a spus asta se Întorsese din permisie cu un ochi vânăt și Îmi imaginez că nu reușise să-și vadă iubita pentru că o Încasase pe cocoașă de la niște derbedei din Constanța asmuțiți Împotriva lui de către părinții fetei. Sau dacă se Întâlnise totuși cu ea, numai de discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
E poate prematur să spunem, dar iată că spunem, că Zare Întreține o vastă corespondență pe tot timpul serviciului militar cu trei persoane, veți vedea de ce persoane e vorba, iar Grințu nu trimite și nu primește nici un fel de scrisori. Permisiile, cele câteva de care beneficiază amândoi În perioada septembrie 1973 - martie 1974, și le petrec Împreună. Dacă vi s-a Întâmplat ca În vremea respectivă să vedeți În vreun restaurant doi soldați stând la masă cu câte un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cântând romanțe bănățene și privindu-se cu jale drept În ochi, v-aș ruga să nu vă grăbiți să credeți că cei doi erau chiar sus-numiții Zare Popescu și Radu A. Grințu. Ei Își petreceau În cu totul alt fel permisiile, dar despre acest lucru voi reveni cu amănunte Într-o vreme mai potrivită. Tot În septembrie 1973 se mai Împlinea un an și de când Zare reușise s-o găsească Într-un sat din apropierea orașului Sfântu Gheorghe pe unguroaica Ana, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spate lângă cel mort. O auziseși pe femeie strigând mai devreme: Da, Niculae, Niculae! Ți-ai Închipuit imediat că bărbatul din căruță nu putea fi decât fiul bătrânului Învățător, fiul mai mic, cel cu mințile risipite, cel născut după prima permisie pe care o avusese bătrânul. Dar cine era femeia și, mai ales, cine murise, pe cine boceați voi În acel cortegiu grăbit? Caii mergeau În continuare la trap, voi toți erați desculți și fugeați după căruță, totul avea același ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]