4,234 matches
-
teatrale. Intră în gazetărie, semnând articole cu caracter naționalist în ,,Tribuna” (Arad) și ,,Lupta” (Budapesta), pentru care va fi întemnițat la Seghedin (1908-1909). La ieșirea din închisoare încearcă să își facă o carieră comercială, dar optează din nou pentru ziaristică. Persecuția autorităților îl obligă, în 1913, să treacă munții și să se stabilească un timp în Regat. Meseria și-o face, după cum mărturisește, la revista ,,Ovidiu” a lui Petru Vulcan din Constanța, ca redactor la ,,Foaia poporului” (Sibiu) și la ,,Vieața
STOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
resemnată a multora dintre colegii săi episcopi, care se adaptaseră situației, Augustin vrea să pună capăt schismei, fiindcă o divizare a credincioșilor creștini echivalează cu o divizare a lui Cristos. Orgolioasa pretenție a donatiștilor că ar îndura un martiriu în urma persecuțiilor este falsă, pentru că suferințele nu dovedesc nimic dacă sînt îndurate pentru o cauză greșită: numai prin mărturisirea adevăratei credințe se poate obține calitatea de martir (o afirmație pe care o făcuse deja Ciprian). „Acești oameni nu pot muri ca niște
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de martir (o afirmație pe care o făcuse deja Ciprian). „Acești oameni nu pot muri ca niște martiri pentru că nu au dus o viață de creștini. Nu devii martir datorită pedepselor, ci grație cauzei” (Epist. 204, 4). La acuzația de persecuție, lansată în urma aplicării legilor imperiale, Augustin răspunde că acestea nu-i condamnă la moarte pe eretici și nu-l obligă pe nici unul din ei să se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atît mai puțin se puteau plînge de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-l obligă pe nici unul din ei să se convertească, ci împiedică doar producerea răului. Cu atît mai puțin se puteau plînge de violență donatiștii, care o exercitaseră întotdeauna și chiar obținuseră sprijinul unui dușman al creștinismului cum era Iulian Apostatul. Persecuția al cărei obiect ar fi fost donatiștii nu este îndreptată împotriva creștinului, ci împotriva răului care există în sufletul său, adică împotriva ereziei; a nu o lua în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
devină anacronică, pentru că imperiul nu mai era cel din vremea lui Traian, de aceea s-au oferit diverse soluții pentru problema barbarilor. Uneori era necesar să fie asigurată doar supraviețuirea, așa încît, în Africa, s-a vorbit din nou de „persecuție”. în ce stadiu de creștinare erau barbarii în epoca în care invadau interiorul imperiului e o problemă dificilă și foarte discutată; știm ceva mai mult despre goți, care se stabiliseră în Moesia și erau cei mai romanizați dintre germani. în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că unele dintre aceste predici nu îi aparțin lui Quodvultdeus. Opera sa cea mai importantă este Cartea făgăduințelor și a prevestirilor lui Dumnezeu (Liber promissionum et praedictorum Dei), scrisă după 444, atunci cînd papa Leon a inițiat o campanie de persecuții contra maniheilor și a pelagienilor, însă înainte de conciliul de la Calcedon din 451, care nu e menționat în lucrare; autorul condamnă erezia nestoriană, dar nu pare s-o cunoască pe aceea a lui Eutihie. Opera a fost transmisă anonimă și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scriitori, care declarau limpede că sînt continuatorii învățăturii marelui episcop de Hippona, pe care au și popularizat-o, adesea chiar în opoziție cu alții, în regiunile din Imperiul Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și a început o perioadă de jafuri, masacre și persecuții, din cauza faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
regiunile din Imperiul Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și a început o perioadă de jafuri, masacre și persecuții, din cauza faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. Viața culturală din Africa ortodoxă stăpînită de vandali a fost afectată de persecuții pînă la începutul secolului al VI-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
început o perioadă de jafuri, masacre și persecuții, din cauza faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. Viața culturală din Africa ortodoxă stăpînită de vandali a fost afectată de persecuții pînă la începutul secolului al VI-lea și a decăzut mult; totodată, s-a impus din nou necesitatea de a combate arianismul, care părea să se fi stins încă de pe vremea lui Augustin. Africa s-a întors înapoi în timp
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
decăzut mult; totodată, s-a impus din nou necesitatea de a combate arianismul, care părea să se fi stins încă de pe vremea lui Augustin. Africa s-a întors înapoi în timp. Scriitorii creștini din acea epocă vorbesc despre o adevărată persecuție din partea vandalilor. Bibliografie. P. Courcelle, Histoire littéraire..., cit.; B. Luiselli, Storia culturale dei rapporti tra mondo romano e mondo germanico, Herder, Roma, 1992. 1. Scriitori minori Scriitorii din Africa vandalică trebuie să fi fost numeroși, dar nu avem informații în privința
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
despre provinciile și orașele din Africa, Notitia provinciarum et civitatum Africae). Aceste date nu se potrivesc însă cu cele pe care autorul le furnizează despre sine în opera sa; din scrierile lui rezultă că pe vremea aceea, adică pînă la persecuțiile din 484, el aparținea clerului din Cartagina; așadar, era probabil originar din Vita și fusese ales episcop ulterior. Ar putea fi acel episcop de Vita, primat al provinciei Bizacena, care în 507 l-a învestit pe Fulgențiu ca episcop de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unde a murit prin 510. Nu avem alte informații despre el: Ghenadie, care de obicei furnizează multe date prețioase despre literații din acest secol, nu-l amintește pe Victor, care era totuși contemporanul său. Victor de Vita a scris Istoria persecuțiilor din provincia Africa (Historia persecutionis Africanae provinciae), în trei cărți; în prima povestește cumplitele încercări prin care au trecut ortodocșii sub domnia lui Genseric (429-477); a doua și a treia sînt dedicate perioadei regelui Uneric (477-484), adică evenimentelor cu care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
furnizează documente precise, și de aceea opera sa e importantă ca izvor istoric și pentru cunoașterea dreptului romano-vandalic. Istoria a fost scrisă înainte de moartea regelui Uneric în decembrie 484, deaorece din ea rezultă că e vorba despre o perioadă de persecuții. Ultimul capitol al operei, care relatează moartea regelui Uneric, nu e autentic. în prolog, scriitorul se adresează unui destinatar bine cunoscut, prieten și discipol al lui Diadoh de Foticeea, și îi oferă, așa cum îi fusese comandat, istoria evenimentelor din Africa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
evenimentelor din Africa, pentru a fi reelaborată. Această persoană ar putea fi episcopul Eugeniu, care se dusese la Cartagina în urma intervenției împăratului Zenon pe lîngă regele vandal pentru a-i permite să ocupe scaunul epsicopal de acolo, rămas vacant. Istoria persecuțiilor din provincia Africa, deși povestește evenimentele cu obiectivitatea specifică unei narațiuni istorice, este totuși o istorie sui generis, întrucît în ea găsim și semne, minuni, miracole, adică toate elementele literaturii hagiografice. Viziunea de ansamblu e îngustă, focalizată în întregime asupra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Vigilius von Thapsus, Hinrichs, Leipzig, 1897; M. Simonetti, Letteratura antimonofisita d’Occidente, Aug. 18 (1978), pp. 505-522. 4. Draconțiu După cazul lui Quodvultdeus, examinat la timpul său, și cel al lui Victor de Vita, care a scris o Istorie a persecuțiilor din provincia Africa, Blossius Emilius Dracontius este un alt caz care dovedește condițiile grele în care ajunsese să trăiască populația civilă africană, mai ales cea ortodoxă, sub stăpînirea vandalilor. Literat și vir clarissimus, probabil judecător la Cartagina, Draconțiu, despre care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mănăstire din Betleem. în jurul anului 385 s-a dus la mănăstirile din Egipt, așa cum făcuseră și alți asceți* din acea epocă, și în Egipt a rămas mai mulți ani, pînă cînd a fost izgonit, se pare, în urma tulburărilor provocate de persecuțiile inițiate de Teofil, patriarhul Alexandriei, împotriva unor călugări, antropomorfiții (cf. p. 000). Apoi Cassian s-a la dus la Constantinopol, unde a fost făcut diacon de către patriarhul capitalei, Ioan Gură de Aur, pe care l-a admirat întotdeauna și căruia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
După o carieră în administrația statului, la maturitate trăiește și el o „convertire”, dacă e să-l credem pe biograful său: în urma lecturii unei omilii a lui Augustin dedicate Psalmului 36, a hotărît să se dedice vieții monastice. însă, cum persecuțiile regelui Trasamundus (496-523) l-au constrîns să fugă din mănăstirea sa, a trebuit să rătăcească apoi dintr-o localitate în alta. Mai tîrziu, Fulgențiu s-a gîndit să plece în Egipt ca să se dedice în liniște anahorezei. însă, ajuns la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în perioada scursă între primul și al doilea exil, sau, potrivit altora, după reîntoarcerea sa la Cagliari, în urma eșecului suferit în tentativa de a domoli încrîncenarea arienilor și de a obține revocarea exilului. într-adevăr, din Psalm rezultă clar că persecuțiile ariene continuă și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca model Psalmul contra adepților lui Donatus, scris de Augustin, și vrea să le explice credincioșilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să-i încurajeze să facă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
continuă și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca model Psalmul contra adepților lui Donatus, scris de Augustin, și vrea să le explice credincioșilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să-i încurajeze să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare, ce trebuia cîntată, după cum dovedesc structura ritmică (de-acum nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice, datorită cărora Psalmul trebuia să le fie accesibil chiar și celor neinstruiți și să poată fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poate vedea că textul păcătuiește prin vacuitate și superficialitate pînă și în fragmentele în care Ennodius crede că abordează teme mai profunde, cum se întîmplă atunci cînd îi consolează (dacă se poate spune așa) pe africanii care suferă din cauza reluării persecuțiilor din ordinul regelui Trasamundus. între operele în proză figurează și două vieți de sfinți: Viața Sfîntului Epifanie, episcop de Pavia (Vita Sancti Epiphanii episcopi Ticinensis), scrisă în 502-503, și Viața Sfîntului Antonie, călugăr la Lerin (Vita Sancti Antonii monachi Lerinensis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și greci, în urma căruia Italia intră sub opresiva și nemiloasa stăpînire bizantină, între 535-555. în 568, după mai puțin de douăzeci de ani, are loc invazia longobardă, care distruge unitatea politică a Italiei, sporește și extinde sărăcia prin jafuri și persecuții violente (longobarzii erau păgîni, nu erau nici măcar arieni precum ostrogoții). După renașterea teodoriciană vine, în mai puțin de cincizeci de ani, o epocă de barbarie și de mizerie, care duce la depopularea satelor și a orașelor și la distrugerea culturii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
VIZIGOT în raport cu celelalte regiuni ale Occidentului roman, Peninsula Iberică s-a bucurat de o relativă prosperitate în secolul al VI-lea; invazia goților în secolul al V-lea fusese fără îndoială opresivă și devastatoare, dar nu se asociase cu o persecuție propriu-zisă, așa cum se întîmplase în Africa, unde creștinii înduraseră prigoana vandalilor. Ca atare, treptat, consecințele ei fuseseră depășite și, dacă în secolul al V-lea și în prima jumătate a secolului următor în regatul vizigoților n-au apărut scriitori importanți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o istorie a crizei nestoriene care conținea un bogat material de arhivă; Nestorie era descris ca un apărător al adevăratei credințe, persecutat pe nedrept. Citată de siriacul Ebed Jesu (mort în 1318) cu titlul Cinci cărți de istorie ecleziastică despre persecuția Sfîntului Nestorie, opera este menționată în Synodicon (cf. infra) ca Tragedia, așadar cu același titlu ca și autoapologia scrisă de Nestorie (cf. p. 000) și folosită de Irineu. Era compusă din trei părți, ultima consacrată tratativelor de pace dintre orientali
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
semnatarii scrisorii trimise de episcopii din Vechiul Epir împăratului Leon I în urma asasinării lui Proterios de Alexandria (cf. pp. 000-000). Diodoh trebuie să se fi născut așadar prin 400; murise în 486, cînd Victor din Vita îl laudă în Istoria persecuțiilor vandalilor. Cum opera sa principală se adresează călugărilor, e posibil să fi fost el însuși monah, poate chiar responsabil al unei comunități. S-a spus că Diadoh ar fi putut fi dus la Cartagina de flota lui Genseric, împreună cu persoanele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Maas a descoperit în imnul Despre cutremur și pîrjolire referiri la unele evenimente din vremea lui Iustinian, cum sînt cutremurele devastatoare, pîrjolul de la Constantinopol, răscoala Nika împotriva împăraților Iustinian și Teodora; ostilitatea poetului față de „elini” ar fi un ecou al persecuției inițiate de Iustinian contra ultimelor școli de filozofi păgîni, încă active în epoca sa. în imnurile sale se mai găsesc referiri la cutremurele din 551 și 554. Ar fi imposibil să ne întoarcem pe firul timpului, pentru că nu există la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]