1,060 matches
-
despre don Juan Tenorio. — Tipul ăsta nu reușește să mă convingă - spunea Mauricio -; nu-i decât teatru. — Tu spui asta, Mauricio, tu, care treci drept un Tenorio, un seducător! — Seducător? Eu, și seducător? Ce de născociri, Rogelio! Și povestea cu pianista? — Aiurea! Vrei să-ți spun adevărul, Rogelio? — Dă-i drumul! Ei bine: din fiecare o sută de legături, mai mult sau mai puțin onorabile, și cea la care te refereai e cum nu se poate mai onorabilă, ei, din fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
refereai e cum nu se poate mai onorabilă, ei, din fiecare o sută de legături între un bărbat și o femeie, în peste nouăzeci seducătoarea este ea și cel sedus el. — Cum adică, tăgăduiești că tu ai cucerit-o pe pianistă, pe Eugenia? — Da, tăgăduiesc: nu eu am cucerit-o pe ea, ci ea m-a cucerit pe mine. — Seducătorule! — Cum vrei... Ea, ea a fost. N-am putut rezista. — Aici e de fapt totuna. Mi se pare însă că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o femeie, dar cu demnitate, știi?, și dacă nu, nimic! Și ce numești tu demnitate? Se poate ști? — Domnule, așa ceva nu se-ntreabă! Sunt lucruri care nu se pot defini. — E adevărat! - răspunse profund convins Rogelio, și adăugă -: Și dacă pianista te lasă, ce-ai să faci? Păi rămân vacant. Și să vedem dacă nu mă cucerește alta. Am fost cucerit de-atâtea ori!... Dar asta, cu felul ei de-a nu ceda, de-a păstra totdeauna distanțele corecte, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
supusese că avea să facă o călătorie lungă și îndepărtată. O călătorie lungă și îndepărtată! De ce? La ce bun? Cum? Unde? Fu anunțat că dorea să-l vadă o domnișoară. — O domnișoară? — Da - zise Liduvina -; mi se pare că e... pianista! — Eugenia! — Chiar ea. Rămase perplex. Ca un fulger amețitor îi trecu prin minte ideea de a o expedia, de a porunci să i se spună că nu-i acasă. „Vine să mă cucerească, să se joace cu mine de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mortar și fiare, Tolea aprindea din când în când un chibrit, se auzeau voci de la toate apartamentele, lumea nu se mai culcase, speriată de cele întâmplate. Ajunseră, în cele din urmă, la ultimul etaj, etajul 10, tocmai acolo se cocoțase pianista. Un apartament elegant și mic. În jurul unei candele se rugau vreo șase-șapte personae. Totală reculegere, în timp ce radioul transmitea, în franceză, știri despre cutremurul de la București. Nu, postul de radio național nu anunțase încă știrea, dar străinătatea confirmase că, da, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
străinătatea confirmase că, da, într-adevăr, chiar se întâmplase ceea ce trăiseră cutoții cu doar câteva ore în urmă, stațiile seismice înregistraseră un grad mare pe scara Richter. Rămăsese în pragul ușii, refuzând invitația șoptită a figurinei de porțelan, numită Paulina, Pianista, să rămână cu ei. „Știți, se spune că mai urmează acum o serie de zguduituri mai mici, mai bine să fim împreună.“ Da, simțea el însuși frisonul, un fel de stranie inducție a primejdiei plutea în aer, o migrenă obsesivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am lucrat, și-i luam interviuri pentru ziarul Rulmentul, a apărut sub îngrijirea mea, spre a-i mai potoli supărările: bolnav la 80 de ani, se folosește de o cârjă, cu soția bolnavă și fata (fost lector universitar la Conservator, pianistă strălucită) ajunsă nebună, și-a dorit să lase, acum, la plecare, un semn pe pământ, o amintire despre sine.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93031]
-
casa lor erau un chin dorit, așteptat cu spaimă. În ora liberă dintre lecțiile cu Anton, care se plictisea repede, și cina unde eram invitat, intram tiptil În salonul unde Ana Maria exersa la pian. Tocmai Își Începuse cariera de pianistă... Voaleta neagră cu bobițe cochete te-ar Împiedica să vezi câte riduri a făcut Între timp, dar glasul muzical poate să Îi fi rămas același. După o despărțire atât de lungă ai fi preferat să fi stat amândoi de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
urmă s-a adăugat un alt imbold și mă simțeam jenat când trebuia să Încasez mica remunerație a efortului meu. — Dar primeai totuși banii lui, nu? râde Christa. Iar imboldul Îl bănuiesc... Ai Început să-i faci curte verișoarei lui, pianista. — Ai ghicit, draga mea. Probabil este o schemă univesală a adolescenței. Verișoara băieților, Ana Maria, era mai mare cu câțiva ani decât noi, nepoată din partea mamei, cred, rămasă orfană din primul război și crescută Împreună cu ei. Avea o foarte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acestei societăți, pe timpul mandatului său de primar (1877-1909). Ion Procopie Dumitrescu s-a căsătorit cu Ecaterina Iliescu și a avut cinci copii: Florian (tatăl Ioanei și al lui Suzanne), Justinian (poet), Eugen (muzician, stabilit ulterior în Germania), Juliette (mama Manuelei, pianistă și gravoare) și Marie (pictoriță, bunica mea paternă). În timp ce își făcea studiile la Paris, Florian a cunoscut-o pe Ecaterina Procopiu, fiica unui profesor din Brăila, o frumusețe de femeie, după spusele Manuelei. Au avut două fete, pe Suzanne și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
un îndreptar în analizarea operelor scriitorilor. Când Pan a conferențiat la Teatrul Național despre Delavrancea, și Papadima despre Lucian Blaga, amândoi încununați de succes, directorul Liviu Rebreanu a putut să rostească entuziast în loja unde erau și filosoful Ion Petrovici, pianista Cella Delavrancea: “putem fi liniștiți că are cine să ne continue”. Și i-a felicitat pe conferențiarii care, mai apoi, au fost onorați cu decretul și medalia Meritul cultural. Martirizatul atâția ani, Pan M. Vizirescu precizează: “Ovidiu Papadima a fost
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în serial a piesei Zail Sturm: dramă cu tentă social-expresionistă despre o familie evreiască evoluînd în decor revoluționar rus. Soția sa - tragediana Dida Solomon, fostă soție a lui Ion Vinea - va fi găzduită la Contimporanul și în calitate de artistă plastică, iar pianista Corina Sfetea acompaniază manifestările literar-artistice ale grupării. După ce „etapa constructivistă”, strict artistică, se încheie, iar Ion Barbu își retrage colaborarea, paginile Contimporanului încep să găzduiască „barbieni”, tineri hermetizanți de varii calibre, de la orficul Dan Botta la Andrei Tudor, Simion Stolnicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
după expoziția Art Nouveau organizată de pictorul Iser la București în 1910. După cîteva cuvinte introductive ale lui Marcel Iancu despre arhitectura și plastica modernă, vocalista Martha Serdaru a interpretat piese muzicale de Eric Satie, Darius Milhaud, Auric și Poulenc. Pianista Corina Sfetea a interpretat, la rîndul ei, compoziții jazz de Cyril Scott și Darius Milhaud. Tragediana Dida Solomon a „performat” poezii de Ion Barbu. O altă actriță de succes, Lily Popovici, a pus în scenă versuri ale poeților germani Herwarth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spune,ceva, erau identice. Pisicuța, ca să ne delimităm de ea, de-aici încolo, mieuna, pe când, copila, vorbea mieunat. Simpatică, totuși, și simpatizată, de toată lumea. După ce a mai prins la experiență, Zânaîși mișca degetele, pe claviatura mașinii de scris, precum o pianistă, pe aceea a pianului: a unui pian fermecat, din urma izbirii literelor, pe tambur, ieșind o înfloritură de basm, pe care, știutorii de carte, o descifrau cu bucurie, cu entuziasm și încântare. La numai câteva luni după prima așezare pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de luptă. A căzut în misiune și post-mortem i s-a acordat Medalia „Bărbăție și credință“ cu spade. Menuetul de Händel a fost mai târziu transpus pentru pian și de Wilhelm Kempff și reluat în diverse interpretări, Idil Biret fiind pianista care i-a dat catifelarea cea mai stranie. Cu o pauză de doi ani în timpul Războiului celui Mare, Universul a dăinuit până în 1953. A fost desființat de comuniști, ca toate simbolurile vechii lumi. Romanul lui Pavel Mirto, Viitorul începe luni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Așadar stăteam cu Mona sorbind liniștiți cafeaua, într-o lumină cât mai difuză, obținută prin camuflarea becului veiozei cu un ziar îngălbenit, aproape maroniu de atâta căldură, și gândul mă ducea la chipul Iozefinei și la degetele ei delicate, de pianistă. Avea degete mult mai fine decât Mona. Mi se părea, pe parcursul întâlnirilor cu Mona, că Iozefina stătea în permanență lângă noi, ca un abur, ofta și murmura: Sunt sigură că într-o altă viață am fost o pianistă renumită. De
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
delicate, de pianistă. Avea degete mult mai fine decât Mona. Mi se părea, pe parcursul întâlnirilor cu Mona, că Iozefina stătea în permanență lângă noi, ca un abur, ofta și murmura: Sunt sigură că într-o altă viață am fost o pianistă renumită. De multe ori mă visez cântând la pian, un Chopin. Și totuși, tu nu mă iubești, Gerard - îmi întrerupea Mona fluxul gândului, intrigată de stările mele de aparentă indiferență - Simt că tu nu pe mine mă săruți, când săruți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
toate vârstele și mărimile. Pot fi recunoscuți bătrâni combatanți, pictori uitați, actrițe, „foști“ boieri, reporteri, romancieri. Noii critici bățoși zâmbesc subțire unor pensionari ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
carte apărută la București la finele anului 2013. Despre această carte, Din memoria inimii de Daniela Mocioc, vreau să vă spun câteva vorbe. Eram la Cenaclul Eminescu în seara zilei de 16 ianuarie 2014, când a intrat în sală cunoscuta pianistă Daniela Mociac, venită de la București în vizită la Montreal la fiica ei, nu mai puțin cunoscuta pianistă Iulia Mocioc. Cu modestie ne-a oferit două discuri și o carte, pe care am pus-o acasă lângă bibliotecă, pentru „cine știe
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
vreau să vă spun câteva vorbe. Eram la Cenaclul Eminescu în seara zilei de 16 ianuarie 2014, când a intrat în sală cunoscuta pianistă Daniela Mociac, venită de la București în vizită la Montreal la fiica ei, nu mai puțin cunoscuta pianistă Iulia Mocioc. Cu modestie ne-a oferit două discuri și o carte, pe care am pus-o acasă lângă bibliotecă, pentru „cine știe când o să-i vină rândul”. Dar către miezul nopții, vrând să-i găsesc un loc unde să
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
August Strindberg, Vrăjitoarea. Răzbunarea. Insula Fericiților, București, 1979; Abraham Peter, Vântul și sticlele de limonadă, Berlin-București, 1982; Knut Hamsun, Ultimul capitol, București, 1983 (în colaborare cu George Almosnino); Barbara Bronnen, Povara, București, 1987 (în colaborare cu George Almosnino); Elfriede Jelinek, Pianista, București, 1994; Herta Müller, Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, București, 1995, Animalul inimii, București, 1997; Dieter Weller Schoff, Câștigătorul ia tot, București, 1995 (în colaborare cu George Almosnino); Gershom Scholem, Cabala și simbolistica ei, București, 1996; Günter Grass, Toba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
POPA, Dumitru Radu (26.X.1949, București), prozator și eseist. Este fiul Mariei-Magdalena Popa (n. Levandowsky), medic, pianistă, traducătoare, autoare de cărți pentru copii, și al lui Grigore Gr. Popa, medic. Urmează școala elementară și începe liceul la Craiova (1956-1962), fiind absolvent al Liceului „I.L.Caragiale” din București (1967) și al Facultății de Limba și Literatura Română, secția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
jale”. Ele rafinează anumite percepții, dar subțiază fondul gîndirii. Mondenul e, fatalmente, superficial, plezirist, convențional. Ca să fie agreabil, ajunge de se neagă uneori pe sine. Marginalul rămîne fidel senzațiilor și ideilor sale și mai larg comprehensiv. Următoarea mărturisire făcută de pianista Héllène Grimaud într-un recent interviu cuprinde un adevăr pe care și eu l-am trăit nu o dată: „Te îngrozești cînd descoperi lucruri noi după atîta timp de citire”(a unei partituri - n. m.). Ea se referea în special la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bani în alt buzunar, ca să li se piardă urmă, pînă ce, văzîndu-se strîmtorat cu adrese oficiale, i-a eliberat tocmai la 9 februarie! La 16 ianuarie Eminescu a mai primit 400 de franci, rezultați din concertul de la Iași dat de pianista Mania Harhas în folosul poetului 298, iar la 10 februarie, 200 franci, de la d-ra Weitzecker 299. Încă din ianuarie 1888, Comitetul de ajutorare din Iași voia să-i cumpere poetului o căsuță, în Botoșani, ca să fie aproape de dr. Iszac 300
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Gireadă, Dumitru, Gh., 122, 134, 175, 235 Giurescu, N. D., 10, 11, 18 Goethe, Johann Wolfgang, 5 Goilav, Grigore, 27, 131 Goilav, Teodor, 27 Goilav, Ioan, 28 Gorovei, Artur, 73 Groholschi, Chirilă, 34, 35 Grosu, Corin, 272 H Harhas, Maria, pianistă, 255 Hasnaș, Gheorghe, 255 Haynal, Arpad, Dr., 242 Hudeșteanu, Vasile, preot, 18, 127, 133 Humpel, Emilia, 241, 243, 250, 273 Wilhelm, 250 Hurmuzache, Constantin, 20, 99, 100, 103, 108 Hyneck, Artur, Dr., 108, 110, 112, 122, 242 I Iași, 12
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]