18,182 matches
-
dezvoltat nostalgia unei arte care nu mai exista - arta grecească, arta creștină. El are nostalgia artei simbolice. Dar în legătură cu întrebarea dvs. există un alt pasaj în care am vorbit despre nostalgie și care se referă la Poussin. Poussin este un pictor nostalgic pentru că are sentimentul foarte puternic al unei antichități pierdute. Păstorii Arcadiei sau Aspirația poetului - două dintre celebrele sale pânze - poartă în ele nostalgia unei lumi fermecate și pierdute. Mă mai gândesc la Claude Lorraine de exemplu, care te reintroduce
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
țară îndepărtată, minunată, unde - după părerea mea - există mai puțină antichitate decât în lumea magică a Ierusalimului eliberat. Mai există un al treilea moment în care am vorbit despre nostalgie - mă refer la Friedrich... ...Kaspar Friedrich... ...da, Friedrich e un pictor al "patriei pierdute". Deci e un pictor oarecum gnostic, al unei lumi din care omul a căzut. Nu credeți că întreaga artă ar putea fi considerată ca un act nostalgic, prin care se recuperează mereu paradisuri pierdute? Mai persistă în
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
există mai puțină antichitate decât în lumea magică a Ierusalimului eliberat. Mai există un al treilea moment în care am vorbit despre nostalgie - mă refer la Friedrich... ...Kaspar Friedrich... ...da, Friedrich e un pictor al "patriei pierdute". Deci e un pictor oarecum gnostic, al unei lumi din care omul a căzut. Nu credeți că întreaga artă ar putea fi considerată ca un act nostalgic, prin care se recuperează mereu paradisuri pierdute? Mai persistă în timpurile noastre sintagma "imagine interzisă"? Ceea ce mi
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
iar autorul nu se ferește pe alocuri de sentimentalism, dar nu unul dulceag, ci unul autentic, așa cum apare el în viața de zi cu zi, neascuns, iar excentricitățile, atunci cînd apar, sînt rezultatul firesc al mediului artistic, cu scriitori și pictori, în care se desfășoară romanul. Nu există însă nimic de demostrat și finalul întărește această impresie. Aici rezidă poate "cea mai japoneză" trăsătură a acestei cărți, dacă trebuie să găsim așa ceva, senzația de nemotivat, petalele de cireș plutind pe o
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
Ceea ce supără este faptul că filmul lui Haneke e conceput ca "o panoplie de personaje simbolice"... Iar în această panoplie de personaje simbolice, România furnizează cerșetorii Europei! Din această Românie nu mai pot veni, să zicem, un intelectual sofisticat, un pictor extraordinar, un poet genial, un milionar adevărat - pentru că ar fi priviți ca niște girafe, și pentru că această Românie trebuie să corespundă, neapărat, unui "dicționar al ideilor primite". Ceea ce supără e ștergerea nuanțelor, identificarea României cu o imagine restrictivă, unilaterală, exclusivă
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
unei viziuni plastice acreditate, sînt elementele de bază ale acestei expoziții. Teo Boicescu, Ion Cornea, Emil Darie, Gheorghe Dican, Laurențiu Ene, Maria Gaghel Crișan, Ion Iosif, Constantin Neacșu, Sergiu Plop, Ecateriana Popa, Tudor Popescu și Petti Velici, cu excepția ultimilor doi, pictori cu toții, acoperă o plajă stilistică unitară și variată în același timp. Din perspectiva unei estetici generale, ei se hrănesc cu toții din experiențele modernității, din acea eliberare pe care limbajul plastic european și-a dobîndit-o la începutul secolului, iar cel românesc
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
a capta datul lumii și spre interior pentru a prelucra datele în chestiune, a le filtra prin alambicul unei percepții imaginative. Văzul, în complicitate cu memoria picturală: "greu de amintire ușor învinețită un tablou de Manet copiat/ stîngaci de un pictor care se inspiră în general din/ peisajul ferestrei deschise mereu același adăugînd de la el/ doar lumina în nopțile în care se entuziasmează de propria/ neputință artistică/ în imagine o femeie pămînt în care/ nu se sprijină nici o rădăcină culori foșnește
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
înstrăinare de sine. Alunecînd, prin vis și amintire, în vîrsta copilăriei sau a primei tinereți, femeia se rătăcește de sine, de cea care locuiește prezentul. Fără să vrea, eroina caută această alienare de sine aflată dincolo de utopia unei regăsiri absolute: pictorul de care se simte cel mai apropiată este Rembrandt, și cînd un alt personaj îi cere să justifice opțiunea, răspunsul ei se transformă într-o mini-filozofie impresionantă a timpului ca topos al vremelniciei, dar și al veșniciei: "...pictorul adună timp
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
regăsiri absolute: pictorul de care se simte cel mai apropiată este Rembrandt, și cînd un alt personaj îi cere să justifice opțiunea, răspunsul ei se transformă într-o mini-filozofie impresionantă a timpului ca topos al vremelniciei, dar și al veșniciei: "...pictorul adună timp. El știe că timpul e trecător. Mai știe că distruge obiecte, dezagregă materie, ucide chipuri. Astfel, pictorul adună o bucată de eternitate. (...) Danezul Kierkegaard a exprimat într-un chip inspirat acest lucru: în timp, ai cărui prizonieri sîntem
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
să justifice opțiunea, răspunsul ei se transformă într-o mini-filozofie impresionantă a timpului ca topos al vremelniciei, dar și al veșniciei: "...pictorul adună timp. El știe că timpul e trecător. Mai știe că distruge obiecte, dezagregă materie, ucide chipuri. Astfel, pictorul adună o bucată de eternitate. (...) Danezul Kierkegaard a exprimat într-un chip inspirat acest lucru: în timp, ai cărui prizonieri sîntem, se află mici grăunțe de eternitate. Se întîmplă să trăim un asemenea moment de eternitate în unele clipe ale
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
al editorului privește amintirea omului - "L-am văzut pe G. Călinescu, pentru prima oară, la începutul lui 1945, când a venit de la Iași, ca profesor la Facultatea de Litere din București. Până atunci îl știusem numai dintr-un desen al pictorului Ștefan Dimitrescu, reprodus în Istoria literaturii române." Ideea unei antologii referitoare la opera și personalitatea călinesciane putuse fi cu atât mai atrăgătoare în cadrul lucrărilor la Institut, cu cât nu totdeauna tematica acestuia strălucea în originalitate și, de asemenea, pentru că personalitățile
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
Muntean: arhivist înzestrat, conferențiar public, organizator de cercetări științifice (de anvergură), îndrumător al tinerilor, deputat conștiincios 2), traducător din latină, italiană, spaniolă, franceză etc., autor de manuale școlare, de sclipitoare aforisme, cugetări, maxime, polemist redutabil, desenator cu talente de arhitect, pictor, urbanist, colecționar! Ar mai fi putut adăuga, croitor de mode, preparator în filosofie al soției - avea puseuri de soț bun - iubitor de animale. Și cu siguranță că mai sunt. Cercetat sectorial, literatorul ne apare uriaș, fie și exceptându-i din
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
Brâncuși, apărută și în românește în 1999 - Pe urmele lui Brâncuși. În ultimii ani, interesul său major a fost orientat, de altfel, spre critica de artă, domeniu în care are numeroase contribuții (precum Revoluția cubistă - 1982, Sculptura secolului XX - 1984, Pictorii revoluționari mexicani - 1985, Braque - 1987, Arp - 1988, Kupka - 1988, Malevitch - 1993). A organizat câteva mari expoziții la Centrul Pompidou din Paris, - Paris-Berlin, Paris-Moscova, Paris-New York, și e solicitat frecvent, în toată lumea, în calitate de comisar al unor importante manifestări de artă. În
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
Gheorghe Grigurcu Pictor și prozator, Val Gheorghiu își compune o existență artistică centrată pe începutul de veac XX. Tablourile d-sale sînt stăpînite de linia expresiv-dramatică și de cromatismul abrupt al expresionismului, dar într-o variantă îmblînzită, rodată prin studiu și aburită de
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
postexpresionism distilat, distins, ușor mixat cu Jugenstilul. Grăunțele dure, colțuroase, ale viziunii au fost reținute de o sită ce-a lăsat să se prefire doar nisipul. Care e situația prozatorului? Neîndoios, acesta e legat organic de natura artistului plastic. Ochiul pictorului este adesea cel ce dictează scriitorului ecuațiile sensibile ale realului consemnat: Totul merge bine, soarele rămîne multă vreme deasupra Teatrului, bucată udă de chihlimbar, palmele filodendronului, cana de pe măsuța neagră, șevaletul, decupate pe peretele gol, toate sînt portocalii. Se face
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
cît și în profunzime, societatea americană, o ofertă confortabilă pentru privitorul grăbit și pentru inteligențele mai puțin complicate. în realitate, însă, lucrurile nu sunt chiar atît de simple. Sasha Meret nu este nici pe departe un artist comercial și nici un pictor retinian. Lumea sa, cea lăuntrică și cea exterioară în aceeași măsură, este una necontingentă, transparentă, ambiguă și fundamental nonfigurativă. Semnele plastice pe care ea se sprijină, lesne de înscris într-un repertoriu formal destul de exact, au exclusiv o funcție de reprezentare
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
ale reflectoarelor de la Băneasa". De cele mai multe ori avem a face cu un amestec specific de notificări de lecturi, impresii fugare, intens estetizate, confruntări ale artelor cu viața și viceversa, cu o predilecție aparte arătată artelor plastice (Radu Petrescu e un pictor refulat). Sub condeiul său, sevele realității se evaporă, lăsînd un reziduu cristalin, caligrafia vieții înseși sacrificată în actul scriptic: "Joi. Dau lui Paul Lăzărescu traducerea din italienește pe care m-a rugat acum cîteva zile să i-o fac, apoi
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
în monturi de aur, apoi întîlnesc în hol pe Timotei - și pe Creția, pe care îl părăsesc îndată pentru Oana. După masă, cu Timotei și Țoncu la Zambaccian unde era și doamna Z. într-o lungă rochie roșie. Trei tineri pictori răsfoiau un album Picasso exclamînd la fiecare planșă: "Ce frumos! Inimitabil! Ăsta e foarte frumos! Uite!". Am revăzut baigneusele lui Renoir, cea verzuie ca ceara veche și cele două roșii, monstruoase, centrul unei spirale vegetale; portret de fată cu pălărie
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
în obiectivități". Care sînt procedeele obiectivității? Unul e consemnarea scurtă, din care imaginea germinează natural, integrîndu-se stilului "telegrafic": "Mihai cîntă la biserica luterană cu doamna Stadelmann. Petru Creția, Camilia, Remus Niculescu, Oana, A. S., Valentina, M. T., Dina cu tatăl ei pictorul, Ulpa, Mihai, măreț. Solemnitate. Orga, aștepți să se desprindă din balcon și să zboare ca o corabie cu pînzele umflate". Extrovertirea se săvîrșește și prin ținuta prozastică, prin pura descriere a personajului care poate să nu aparțină lumii interne a
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
motiv suficient". Piesajele sînt innumerabile, toate strălucitoare de substanță plastică: "Frumoasa și insistenta ploaie s-a terminat, căci, vai, toate lucrurile se termină fiind totuși eterne, și azi universul e de un albastru cenușiu, perlat, luminos cu distincție". Percepem ochiul pictorului care alcătuiește compoziția, aranjează nuanțele, sprijinindu-și opera de ceea ce găsește în natură. E un compromis între descripție și viziune: "Printre șine cresc smocuri de iarbă lucioasă, lumina strecurată pe sub castani le aprinde odată cu micul halo de praf dansînd calm
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
prin interpretări nepermis de libere. Nu se știe nimic despre lucrările din această perioadă, fie pierdute cu totul, fie rătăcite anonim prin vreo colecție particulară sau chiar păstrate cu discreție în familie. Că faptele stăteau chiar așa, cum o spune pictorul, că dobîndise adică o ,,faimă de portretist", este un adevăr incontestabil. Primul argument ar fi acela că, înzestrat cu o îndemînare ieșită din comun pentru desen, Baba nu putea să nu-și folosească această calitate pentru a face cu precădere
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
lungul întregii sale cariere, Corneliu Baba a avut o permanentă fascinație a portretului, o adevărată mistică a acestuia, și este în logica firii ca un asemenea interes obsesiv pentru fizionomie și pentru chipul interior să se fi așezat în conștiința pictorului de foarte devreme, chiar o dată cu formarea personalității sale. Și, în sfîrșit, în al treilea rînd, cele mai timpurii lucrări cunoscute sînt chiar două portrete; un Autoportret și un Portret al mamei, ambele aflate în colecția artistului. Primul este datat 1922
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
al mamei, ambele aflate în colecția artistului. Primul este datat 1922, cînd autorul nu avea decît șaisprezece ani, și a fost realizat, probabil, la Caransebeș, iar cel de-al doilea, lucrat în cărbune, este datat 1927, în perioada în care pictorul își făcea studiile la București. Această încercare de a sprijini, a posteriori, o mărturisire a artistului în legătură cu propria sa formare nu înseamnă nicidecum că mărturisirea ar fi îndoielnică sau că ar mai avea nevoie și de alte argumente. Dimpotrivă, ea
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
galerie a portretelor individuale care se întinde și ea pînă în deceniul nouă. Vreme de șaptezeci de ani, această portretistică va înregistra constant ritmurile unei istorii exterioare dezlănțuite, cu personajele, caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice. Primul Autoportret reprezintă un personaj aproape ireal, în care o grație rafaelită se învecinează cu uimirea inocentă a descoperirii de sine
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. în colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu o culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a notat anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul umbrei colorate
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]