1,600 matches
-
rămâne șirul de orbi. Dominantă însă, de data aceasta, este înregistrarea reacției contemplatorului, respectiv a Ioanei. Structural, fragmentul ekphrastic se construiește prin balansul între prim-planul și backgroundul tabloului. În prim plan, coloana de orbi este elementul central al compoziției picturale care incită observația Ioanei. Personajul feminin, prezentat de același autor heterodiegetic, depășește frica și degustul de la prima întâlnire, pentru a privi cu interes tabloul. Întrebarea esențială nu mai este încotro merg, ci ce spun acești orbi (" Nimeni nu strigă, nu
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
există - "Mai crudă decât orbirea este mirarea lor tâmpă. Nu știu ce să strige. Și cine să te audă dacă nu strigi?" (vezi nota 12) -, cât dialogul pe care l-ar putea avea. Descrierea background-ului tabloului sesizează o schismă a spațiului pictural ce poate sugera chiar schisma din realitate. Ioana observă astfel că există un "spațiu sănătos" în proximitatea lacului ("iarba maronie", "spațiul întins") și că acesta e amenințat de ciori ("Privind cu atenție, Ioana avu senzația că puținele ciori au început
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
roșie, a cărei prezență îi insuflă optimism. În aparență, această a doua descriere ekphrastică a tabloului Parabola orbilor dublează primul fragment ekprastic și poate părea redundantă. Structural, amândouă mizează pe balansul între prim-plan și planul secund. Invetarul elementelor compoziției picturale care sunt transpuse în discurs verbal este aprope identic (lipsește biserica, element care nu mai este reluat în a doua descriere) - coloana de orbi, cerul, proximitatea lacului, persoana cu îmbrăcăminte vermillon. Ceea ce justifică prezența acestei reveniri a autorului - prin intermediul naratoului
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Cosma contemplarea picturii generează un brainstorming cultural: pictura îi amintește de poemul lui Baudelaire, poem care la origine are tot pânza lui Breugel (vezi nota 35). Pe de altă parte, un alt argument ce susține interesul scriitorului pentru receptarea operei picturale și nu prentru realizarea ei este faptul că descrierea ekphrastică este una "procedurală". Fragmentul ekphrastic oferă un mic "ghid" practici contemplative. Ioana Olaru nu descoperă dintr-odată tabloul, ci revine de mai multe ori asupra lui ("Până atunci figurile dizgrațioase
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
crud. Acum însă tabloul începuse să o intereseze (...)". Dar și atunci când revine și privește pânza compoziția ei nu i se revelează brusc, ci pas cu pas ("Involuntar, Ioana continua să descopere detalii noi (...)", vezi nota 11). Descoperirea treptată a scenografiei picturale o face să reevaluaze permanent semnificația ei, astfel încât de la repulsia inițială pe care i-o provocau siluetele oribilor, reacția Ioanei Olaru se transformă în final în "bucurie": persoana cu scufie vermillon devine simbolul speranței că nu au murit toți oamenii
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sau a amândurora. Așa cum am observat, referința ekphrastică se constituie prin combinarea câtorva mecanisme de citare a titlului tabloului, al numelui pictorului sau al amândurora deopotrivă (Lumea în două zile, Căderea în lume, Galeria cu viță sălbatică, Refugii.). În raport cu universul pictural evocat în roman și referința ekphrastică se poate clasa în două tipologii. Primul tip de referință este referința ekphrastică al cărei subiect pictural este comun cu cel al descrierii ekphrastice (cazul Galeriei cu viță sălbatică, al Lumii în două zile
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
al amândurora deopotrivă (Lumea în două zile, Căderea în lume, Galeria cu viță sălbatică, Refugii.). În raport cu universul pictural evocat în roman și referința ekphrastică se poate clasa în două tipologii. Primul tip de referință este referința ekphrastică al cărei subiect pictural este comun cu cel al descrierii ekphrastice (cazul Galeriei cu viță sălbatică, al Lumii în două zile, în care în afara descrierii ekphrastice, Plata dijmei este evocată în roman de două ori, iar Femeie cititnd de cinci ori). A doua tipologie
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în lume face apel de patru ori la Gioconda sau Mona Lisa, în timp ce referința ekphrastică la Țipătul lui Edward Munch din romanul Refugii apare de cinci ori. Rolul referinței ekphrastice din prima categorie este acela de a construi un intertext pictural care poate centra sistemul de simboluri al romanului în care apare. Universul pictural invocat prin trimiterile ekphrastice prevalează în construcția romanescă, subliniind anumite elemente esențiale ale compoziției operei de artă. La rândul ei, tipologia descrierii ekphrastice conturează câteva categorii, puse
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
referința ekphrastică la Țipătul lui Edward Munch din romanul Refugii apare de cinci ori. Rolul referinței ekphrastice din prima categorie este acela de a construi un intertext pictural care poate centra sistemul de simboluri al romanului în care apare. Universul pictural invocat prin trimiterile ekphrastice prevalează în construcția romanescă, subliniind anumite elemente esențiale ale compoziției operei de artă. La rândul ei, tipologia descrierii ekphrastice conturează câteva categorii, puse în evidență dintr-o perspectivă structurală. Din punctul de vedere implicării personajelor narațiunii
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
asumă rolul de descriptor într-un dialog cu alt personaj, el fiind autorul descrierii tabloului, dar și al descrierii reacției pe care acesta i-o provoacă. În descrierea ekphrastică tranzitivă descrierea tabloului este dublată de redarea "întâmplării" figurate de scenariul pictural, dezvoltarea unui detaliu - drumul orbilor și posibila lor destinație, dar și de explicitarea unor comparații cu alte opere literare inspirate de același tablou. Tipologia reflexiv/tranzitiv în clasificarea ekphrasis-ului demonstrează că problema centrală a descrierii ekphrastice în romanele analizate rămâne
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
literarității. Prin evocarea unei opere de artă, descrierea ekphrastică creează o dimensiune evazionistă a romanului, scoțându-l din actualitatea referinței istorice. Fragmentul ekphrastic caută și subliniază similitudini între "scenariul" romanesc (condiția personajului sau evenimentele la care participă) și cel vizual (pictural sau sculptural), reînscriind literatura în contextul artelor ce, alături de pictură și sculptură, particularizează condiția omului. Recursul la descrierea ekphrastică vorbește despre statutul literaturii ca artă similară picturii; mecanismul ekphrastic repune literatura în sistemul discursurilor artistice și autotelice despre lume. Pe
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
și două roluri ale referințelor ekphrastice în text: transferul de prestigiu prin care se obține adeziunea cititorului în legătură cu "celebritatea" personajului comparat cu una din figurile scenografiei plastice și, respectiv, funcția ilustrativă, prin care personajul literar odată comparat cu un stereotip pictural devine mai clar explicat cititorului 22. Din această observație referitoare la indicele canonic al operelor de artă citate în ekphrasis derivă și o altă posibilă explicație a preferințelor scriitorilor români pentru ele. Atunci când discută stereotipiile din descrierile ekphrastice Alexandra Vrânceanu
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sociologie du roman Lucien Goldmann - lectorul ar fi receptiv doar la creațiile literare care chestionează valorile contemporane lui), direcția stilistic-afectivă (Stanley Fish - cititorul informat). 1 O versiune a acestui studiu intitulată " Le monde dans une image - l'enjeu de la référence picturale dans "Le monde en deux jours" de George Bălăiță " a fost publicată în revista Synergie Roumanie, nr. 6/2011. 2 Se pare că George Bălăiță era destul de apropiat de arta desenului. Un coleg de redacție își amintește că manuscrisele lui
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Chateaubriand la Proust, ne-a dat multe descrieri care cel puțin sugerează efectele picturii și ne stimulează să vedem unele scene într-un mod care adesea amintește picturile contemporane. Deși ne îndoim că poetul ar putea sugera într-adevăr imagini picturale unor cititori ipotetici oare ar ignora total pictura, este clar că, în cadrul tradiției noastre culturale generale,, unii scriitori au izbutit să sugereze imagini emblematice, pictura peisagistică a secolului al XVIII-lea, efectele impresioniste ale unui Whistler și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
a putut influența evoluția muzicii în felul în care literatura a fost influențată de preceptele și practica antichității. De asemenea, în ciuda frecventelor referiri la teoriile clasice și la unii pictori greci cum ar fi Apelles și în ciuda unor vechi tradiții picturale care probabil că s-au transmis din antichitate trecând prin evul mediu, nu se poate spune că, înainte de descoperirea frescelor de la Pompei și Herculanum, pictura ar fi fost înrâurită de pictura clasică, în schimb, sculptura și arhitectura au fost determinate
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
elemente pur structurale, deosebirile dintre arta Renașterii și cea barocă. El a elaborat o schema de contrarii aplicabile oricărei picturi, sculpturi și oricărui specimen de arhitectură din perioada respectivă. Arta Renașterii, susținea el, este "liniară", în timp ce arta" bai oca este "picturală". "Liniar" înseamnă că și contururile figurilor și cele ale obiectelor sunt desenate olar, în vreme ce "pictural" înseamnă că lumina și culoarea, care estompează contururile obiectelor, sunt ele însele principiile compoziției. Pictura și sculptura Renașterii folosesc o formă "închisă", o grupare simetrică
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de contrarii aplicabile oricărei picturi, sculpturi și oricărui specimen de arhitectură din perioada respectivă. Arta Renașterii, susținea el, este "liniară", în timp ce arta" bai oca este "picturală". "Liniar" înseamnă că și contururile figurilor și cele ale obiectelor sunt desenate olar, în vreme ce "pictural" înseamnă că lumina și culoarea, care estompează contururile obiectelor, sunt ele însele principiile compoziției. Pictura și sculptura Renașterii folosesc o formă "închisă", o grupare simetrică, echilibrată a figurilor sau suprafețelor, în timp ce barocul preferă o formă "deschisă", o compoziție asimetrică în
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
în termeni strict literari, nu ne ajută decât să clasăm operele de artă în două categorii care, analizate în detaliu, se reduc la vechea distincție dintre clasic și romantic, dintre structura rigidă și cea liberă, dintre arta plastică și cea picturală : la un dualism cunoscut fraților Schlegel, lui Schelling și lui Coleridge, care au ajuns la el prin argumente ideologice și literare. Unica pereche de contrarii a lui Wölfflin izbutește să grupeze la un loc întreaga artă clasică și pseudoclasică, pe
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
aspect aparent luxuriant, nu înseamnă că eu vreau să creez ce în aparență nu a creat Dumnezeu. Pentru că aceste plante, flori, etc. există, dar noi în graba noastră nu le observăm și le călcăm în picioare. Ori tocmai hiperbolizarea motivelor picturale, exacerbarea dimensiunilor, a coloritului - uneori convențional - susțin ideea relatată anterior. De altminteri se poate spune că NAIVUL este un copil mare, iar fiece tablou pictat înseamnă o călătorie înapoi în timpurile fericite ale copilăriei.” Născut la 21 aprilie 1950 în
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
grafică: Vasile Savonea, Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 44, 48, 121. Arta plastică de amatori, Ed. Meridiane, București, 1980. „El se dovedește un fin analist, un artist dotat cu simțul umorului, atent totodată la calitatea materiei picturale, așa cum rezultă și din altă lucrare...” (Vasile Savonea, Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 44) Balan Ion 1966 Sculptor Născut la 13 august 1966, în comuna Ciortești, județul Iași. Studii: Liceul Racoviță, Iași, urmează Universitatea de Arte
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
progres chiar și la o vârstă înaintată, dovadă excelenta pânză intitulată Trecerea Dunării.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 24) „Revenind la Pictura lui Ghiță Mitrăchiță trebuie spus că arta lui este profund socială. Imaginea picturală are în primul rând o funcționalitate impusă de o colectivitate socială care în virtutea tradiției îi abrogă dreptul de a interveni activ în viața, în manifestările oamenilor, de a-i educa în spiritul legilor nescrise, în vederea ilustrării unor comportamente civice exemplare
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
pe scara trăirii. Creează o lume ancestrală am zice, îmbrăcată în port național, o lume surprinsă în zi de sărbătoare, duminica, după Sfânta Liturghie. Lumea satului. apa, fântâna cu ciutură, dealul și grădina, cerul înstelat sunt elemente nelipsite din universul pictural al micuței artiste.” (Valentin Enache - Revista „Satul Natal” nr. 13/2004) „Adina Mocanu are stil, simte frumosul prin culoare, este echilibrată pictează viu și luminos, creează fecund, puțin abstract, puțin clasic, modern. Are imaginație, creativitate, originalitate, sensibilitate și puritate, stăpânește
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
portrete sau icoane, au un aspect îngrijit, trădând atenția pe care o acordă fiecărui detaliu, până și celei mai mici pete de culoare. În special florile pe care le pictează Gabriela Păunescu au personalitatea și frumusețea lor. Floarea, ca motiv pictural, îi oferă resurse nebănuite pentru compoziții cromatice cu profunde semnificații. Am întâlnit în compozițiile sale multe peisaje, predomină însă cele hibernale. Se autodepășește în mânuirea albului, dându-i o expresivitate aparte. În pictura românească sunt puțini artiștii care au reușit
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
dialogul cu opera unora precum Andreescu, Luchian, Iser, Palady, Gheață, Țuculescu. Mai apoi, când împrejurările i-au fost prielnice, s-a încumetat să-și încropească o colecție cuprinzând câteva din aceste celebre semnături... Predoiași trăiește mai puțin sub imperiul dramei picturale ca act, cât sub nevoia dozajului temperat al suprafețelor în care subiectul își reclamă partea lui. Tablourile sale, de economie expresivă, uneori sumară, descoperă mereu lumea unei experiențe directe, cu chipuri de oameni simpli, cu ploi și colțuri de natură
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 67, 69, 126; Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 154, 155, 221. „Eugenia Stănescu a reușit totuși să adauge spațiului edulcorat al subiectelor despre copilărie și adolescență o materialitate picturală mai susținută, un plus de plasticitate ce articulează mai robust o viziune personală. Lirismul, gingășia, sunt dublate de ea de profunzime ale emoției pe care le obține printr-o insistentă revenire asupra aspectului de suprafață al motivului. Ea știe să
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]