1,257 matches
-
să rânjească. Era mai suportabil. Când privea în gol, ochii lui deveneau reci, ca două bucăți de gheață tulbure. Odată a venit fără pălărie și fără perucă. Părul rărit nu mai văzuse foarfeca demult. Cădea în neorânduială. Individul nu se pieptăna, probabil, decât cu degetele. Atunci mi s-a părut și mai cunoscut, iar noaptea m-am lămurit. Semăna întocmai cu călăul pe care-l văzusem într-o stampă făcîndu-și meseria pe eșafod. Abia am așteptat a doua zi să vină
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ascult în chirpic cum crește grâul, cum se desfundă fântânile în vreme de ploaie, cum pasc oile miriștea arsă de soare. Noaptea, de sub streașină, luna lacrimă la rădăcina mușcatelor, stelele se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două cât două; dragostea frunzelor brumă se cheamă, sublimă dragoste. La început coboară domol, ca o adiere argintie printre ramuri, ca o mângâiere pe creștet. A doua zi, Dumnezeu își piaptănă barba peste livadă. Bătrânețea este ca o epidemie, se întâmplă dacă privești cerul în ochi. Copacii niciodată nu privesc în pământ. Dragostea frunzelor începe la tulpina pomului. Pe ram, nu am văzut niciodată două frunze sărutându-se. În țărână, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fetele, amestecate ca bobițe de tămâioasă, dădeau aromă toamnei. Genia, Antoaneta și încă două jucau cărți. Din zarzăr, le vedea de parcă ar fi fost lângă ele. Putea sta comod acolo în copac câteva ore, fetele se schimbau în pijamale, se pieptănau, se maimuțăreau în oglindă, iar după stingere, două scoteau de sub pernă câte o cărticică din care citeau la lumina nopții. Câteva raze de lună coborau peste cearșafuri. Rugăciunea se întâmpla în șoaptă, pereții aveau ochi și urechi. Auzi, dragă, notezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și patul de sfoară înclinat, părând absent din cauza întregii agitații cu maimuțele și pietricelele, cu fotograful care atârna undeva sub el, cu instrumentele sale cu aspect ciudat, militar și medical. — E o poză oribilă, spuse Pinky. Nici măcar nu s-a pieptănat. I se vede pe obraz semnul din naștere. Și nu are pe el decât chiloții. Cum poți să spui că e o fotografie reușită? O poză reușită era cea în care un bărbat avea părul uns cu ulei și aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
jos până la Shanghai fără să faci bătături. Căci se întâmplă ca berlinezilor să le placă să meargă pe jos, și din această cauză mulți dintre ei au câine: ceva urât dacă ești bărbat, ceva drăguț dacă ești altceva. Bărbații își piaptănă părul mai mult decât femeile și își mai lasă și mustăți în care ai putea să vânezi un mistreț. Turiștii cred că mulți dintre bărbații din Berlin se îmbracă în haine femeiești, dar de fapt nu sunt decât femeile urâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
supărată, înțeleg după cum își mișcă mâinile cu gesturi repezi, a căror singură intenție este aceea de a nu mă băga în seamă. De câtă vreme nu îi mai dăruiesc flori? Poate și ea se gândește la același lucru. Și-a pieptănat părul după urechi. Stă în fața ferestrei, prin care pătrunde o lumină vie, ușor filtrată de bumbacul perdelei. Îi privesc profilul, buzele decolorate sunt două bășici de carne ursuză. Există multe gânduri pentru mine în buzele acelea, poate împotriva mea. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ale mele. Nu simțeam nici o durere, mă gândeam la ce voi face. Îmi clătisem fața, îmi pusesem capul sub robinet, făcusem pipi, îmi vârâsem cămașa în pantaloni, totul cu mâinile care mă dureau, iar acum eram acolo cu părul ud, pieptănat pe spate. Îmi bandajau mâinile, o făcea o fată cu o șuviță de păr roșcat care îi atârna pe fața aplecată. Venise medicul legaist, completase un formular și plecase. Ea nu fusese încă îmbrăcată, trebuia s-o îmbrac, hainele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
câtă durere aveam în mine. A făcut câțiva pași spre pat, haina i s-a deschis, avea o curea neagră cu o cataramă aurită, am rămas cu privirea țintuită pe catarama aceea. Bărbatul avea o figură sobră, impecabilă, părul pomădat pieptănat spre spate pe capul rotund, privirea înghițită de lentilele negre și gura, o tăietură imobilă pe chip. O privea pe Italia și o cântărea din ochi. Era frumoasă Italia. Perfect întinsă în moarte, prinsă într-o frumusețe de piatră, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o foaie de celofan, împiedicând mișcarea lucrurilor. Moartea Italiei domnea peste spațiul acela, până la orizont, acolo unde răsărise soarele. Adio, iubito, adio. Era în sicriu, cufundată în mătasea cu care acesta era căptușit. Îi aranjaseră bluza în fustă și îi pieptănaseră părul. Luxul aranjamentului aceluia ascundea originea ei umilă, îi dădea un aer de mireasă de țară, o țărancă sfântă, bună de dus în procesiune. Poate îi dăduseră cu ceva pe față, ceară sau cremă, obrajii Italiei luceau puțin și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să zâmbesc cu ochii în lacrimi. — A reacționat, spun, mi-a strâns un deget. — S-ar putea să fie doar un reflex de presiune forțată. — Nu, a deschis și ochii. Alfredo s-a schimbat. S-a spălat și s-a pieptănat. Pare un sportiv care a câștigat o întrecere. Are încă apărătoarele de plastic peste pantofii de oraș. — Tensiunea endocranică, anemia acută, stopul cardiac... într-adevăr, nu credeam că... — Știu. Am sperat. — Ai sperat bine. Se apleacă deasupra ta, te stimulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ducea noaptea să le caute, dincolo, în cealaltă curte..., spune Dona Jazmina, arătând spre locuințele indienilor. Jacinta izbucnește în râs, ascunzându-și gura cu mâinile; îmi dau seama în clipa aceea că e identică cu Amaranta, chiar dacă e îmbrăcată și pieptănată cu totul altfel. — Toți seamănă între ei, la Oquedal, spun eu. E un portret în cea de-a doua curte care ar putea fi portretul tuturor... Mă privesc, ușor tulburate. Mama spune: — Era Faustino Higueras... După sânge era numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ferm cum le place bărbaților — apoi se așeză pe scaunul din piele. — Te rog, chiar îți pasă? E plictisitor să te culci cu el, dar să mai și vorbești despre el. — Cineva e în toane bune azi. Stătea în spatele ei, pieptănându-i părul ondulat cu un pieptăne cu dinții rari și vorbind cu ea în oglindă. — Ca de obicei, presupun. Poate o idee mai deschis în față? Luă și ultima înghițitură de cafea, apoi își lăsă capul pe spate sprijinindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se așeză pe scaunul din piele. — Te rog, chiar îți pasă? E plictisitor să te culci cu el, dar să mai și vorbești despre el. — Cineva e în toane bune azi. Stătea în spatele ei, pieptănându-i părul ondulat cu un pieptăne cu dinții rari și vorbind cu ea în oglindă. — Ca de obicei, presupun. Poate o idee mai deschis în față? Luă și ultima înghițitură de cafea, apoi își lăsă capul pe spate sprijinindu-l de pieptul lui. Oftă. — Sunt plictisită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o pereche de pantofi cu tocul cui. În seara asta o singură privire în oglindă confirma că nimic nu se schimbase în săptămânile în care halatul așteptase nedesfăcut și ambalat până la ziua ei de naștere. Încă în fața oglinzii, Emmy își pieptănă părul ud într-un coc șic strâns la ceafă și își mușcă buzele să pară mai cărnoase. Își dădu cu un gloss de buze nou, de culoarea zmeurei din sertarul cu cosmeticale și își lovi ușor obrajii cu palmele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
noi și voi vorbiți de fotbal! Nu mai pot eu de grija lu’ Corpodean... Se aude din boxe La calu’ bălan, iar Sandu Își mai toarnă vin În pahar. Măcinăm vorbe ca proștii, iar țara se duce de râpă. Ne pieptănăm ca baba În fața oglinzii, iar țara e-n vâlvătăi. Să vină pompierii, inima să-mi stingă, fredonează Gore, În derâdere... Mai lasă, mă, țara, că nici să dormi nu mai poți, tu parlamentar trebuia să te faci. Dădeai Legea Șprițului
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și firu-n gură, eu cred că prindeai mai multe posturi decât are dolce-n grilă! Și era și nevastă-ta mulțumită la ceas de seară... Gicu nu se mai poate abține și izbucnește În râs. Sandule, țara arde și baba se piaptănă. A plouat cu grindină cât oul de bibilică - să nu mă contrazici, că am ținut eu o cură cu ouă de bibilică și sunt uite-așa de mici, mici de tot -, ne-au afectat intemperiile agricultura aflată În fază incipientă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Așa era și la petrecerile lui Muffy. Coafura și machiajul îți adaugă un plus de prestanță. După un anumit timp ajungi să crezi că nu poți face față doar cu rimel Maybelline, care probabil va face cocoloașe. Stiliștii din Manhattan piaptănă, pur și simplu, fiecare geană după ce aplică fard de ochi. Aici, cocoloașele de rimel sunt considerate delict federal. Exact în clipa când Davide îmi aplica gloss pe buze, se auzi un țipăt ascuțit din dormitorul lui Julie. În aer plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
unul digital, care funcționează peste tot, chiar și în avionul tatălui său. 3. O nouă vizită la palat, très curând. În clipa când am pășit în restaurant, l-am văzut pe Eduardo la intrare, bronzat, cu părul dat cu briantină, pieptănat spre spate. Mi-a spus: —Carina mea, în seara asta ești bellissima. Mi-au zburat din cap toate condițiile. Nici nu-mi mai aminteam de ce sunt supărată. (Din fericire, îmi notasem toate condițiile în palmă: mi-am închipuit eu c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
spunând: — Mă scuzați că am întârziat. Ce nepoliticos din partea mea. Nici o problemă, am răspuns întorcând capul. M-am trezit față în față cu un bărbat într-un frac imaculat, cu o batistă impecabilă în buzunarul din față. Avea părul blond pieptănat spre spate și zâmbea. Omul ăsta era 100% demn de Școala Bunelor Maniere. Am discutat cu sponsorii noștri și ne-am lăsat duși de val. Dar cel mai important este să strângem cât mai mulți bani pentru această acțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trăiești!“ Se ridică din pat ca să-și ia micul dejun. — Cum e vremea, Domingo? — Ca totdeauna, domnișorule. — Vasăzică nici bună, nici rea. — Așa! Asta era teoria valetului, care și le-avea și el pe-ale lui. Augusto se spălă, se pieptănă, se îmbrăcă și se pregăti ca unul ce are deja un obiectiv în viață, debordând de un instinct intim al vieții. Deși melancolic. Ieși pe stradă și foarte curând inima îi sună alarma. „Ia taci - își spuse el -, parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
soare afară sau poate fiindcă tocmai încheiasem nu știu ce contract fenomenal, nu-mi mai amintesc - mi-a venit pe chelie s-o schimb cu una roșie. Nu știu nici acum dacă m-a iertat vreodată. Îmi scot elasticul din păr, mă pieptăn rapid, după care mi-l prind la loc. Nu m-am mândrit niciodată cu părul meu. E castaniu, de lungime medie, ușor ondulat. Cel puțin așa era ultima oară când m-am uitat. Cea mai mare parte a timpului stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru ce au făcut. Apoi, imediat ce voi avea vești de la Arnold, am să găsesc eu o scuză oarecare pentru a pleca. Iar soții Geiger nu vor ști niciodată că nu sunt menajeră. Îmi pun repede uniforma și-mi trec un pieptăn prin păr. Apoi mă uit în oglindă. — Bună dimineața, doamnă Geigger, îi spun imaginii mele. Și... ăă... cum ați dori să șterg de praf salonul ? OK. O să fie bine. Când cobor scările, îi găsesc pe cei doi Geigeri stând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și-o să încep să scriu peste tot „Samantha îl iubește pe Nathaniel” cu inimioare în loc de punctul pe i. Dar nu-mi pasă. N-a fost mare sfârâială nici când am fost o adultă cu mega-carieră și capul pe umeri. Mă pieptăn cu peria, uitându-mă la câmpurile verzi acoperite de ceață și mă simt inexplicabil de ușoară. N-am nici un motiv să fiu atât de fericită. Pe hârtie, totul continuă să fie catastrofal. Cariera mea de mare perspectivă s-a sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de profesionistă cât pot, având în vedere că nici acum n-am aflat ce e aia formă de savarină. În cele din urmă, îmi adun toate forțele și mă ridic din pat. Îmi schimb uniforma cu o rochie și mă pieptăn. Ca să știu o treabă, îmi dau chiar și cu puțin ruj. După care îmi iau mobilul și îi trimit un SMS lui Nathaniel : bună! ești acolo? sam Aștept un răspuns, dar nu primesc nici unul. Nu l-am văzut toată după-masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]