1,548 matches
-
scump pe care îl avusese vreodată. Să-i zică halat ar fi un deserviciu numai dacă te uitai la cașmirul de o finețe senzuală, la culoarea ciocolatie și la monograma E simplă și elegantă. Halatele erau ca să le îmbraci peste pijamale din flanel sau ca să păstrezi un pic de decență între vestiar și piscină. Dar acesta? Acesta era ca să se muleze sexy pe fiecare formă a corpului (sau, în cazul lui Emmy, să accentueze expert puținele forme pe care le avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
jos de-a lungul Bundului, Încît Jim Îi putu vedea pe piloți În cabinele lor. Mulțimi de chinezi se Împrăștiară peste liniile de tramvai, unii Îndreptîndu-se spre chei, alții adăpostindu-se pe treptele hotelurilor. — Jamie! Ce faci aolo? Încă În pijama, tatăl lui năvăli În dormitor, În picioarele goale. Privi buimac mobila, de parcă nu putea recunoaște camera din propriul său apartament. — Jamie, pleacă de lîngă fereastră! Îmbracă-te și fă ce-ți spune mama. Plecăm În trei minute. Păru să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dintre trompele ei probabil că se deblocase În mod spontan. Nu pot să mă obișnuiesc cu asta, spuse Fi. Ai să ai un frățior sau o surioară. La 32 de ani. E de necrezut! Atunci Ben năvăli În cameră. Purta pijamale cu Bob the Builder și pălăria și petecul de ochi din costumul de pirat primit de ziua lui de la Ruby. Mirosea un pic a scutec cu pipi. Fi nu reușise să-l schimbe În noaptea precedentă. —Blestema de flățior mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În sus. Steluțe electronice micuțe străluceau pe tavanul albastru Închis. Era destulă lumină cât să observe pictura murală făcută de Craig cu Winnie the Pooh. În pătuțul lui, Alfie se dezvelise și dormea pe spate Îmbrăcat Într-o salopetă de pijama cu un model cu iepurași. Sforăia foarte Încet. —Tot Încerc să mă pregătesc să-l pierd, dar mi-e așa de greu... Ruby o luă În brațe pe Chanel. —Of, scumpo... Sper să reușești să-l păstrezi, dar sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că... Un hohot de plâns îmi urcă în gât, dar nu vreau să plâng. Să sperăm, Elsa, să sperăm. Mă aplec afară pe fereastră... De ce nu cad? De ce nu cad acolo jos, unde se plimbă doi bolnavi cu paltoanele peste pijama? — Când pleci? — Peste zece minute cu British. — Te aștept. — Dar casca? Nu avea cască? — N-o legase. — Cum? Cum n-o legase? De ce n-ai respectat acordul, Angela? De ce tinerețea înseamnă atâta neatenție? Un zâmbet în vânt și la naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
treceam pe lângă ei căutând un pat gol. Da, mi-ar fi plăcut să mă vâr într-unul din așternuturile acelea albe și să rămân acolo așteptând să aibă cineva grijă de mine. Un termometru sub braț, un măr copt, o pijama care să mă scoată din lume. Vroiam să-i spun Italiei adevărul, dar am strâns-o în brațe și am închis ochii. Avea deja o față de pisică gravidă, pe care apărea deseori o expresie de greață, nu puteam să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pentru o ecografie, prima. Este soția mea, urcă alături de mine scările, strânsă în taiorul de culoarea antracitului. Manlio ne urmează, glumește, mă invidiază. Elsa este atât de frumoasă în cutia asta tristă de culoarea porumbelului, printre bolnavii care circulă în pijama, pare o actriță venită într-o vizită de binefacere. Palid, obosit, semănând atât de bine cu locul acesta în care îmi petrec existența, mă ascund în spatele ei, ca în spatele unei mame. Își ridică bluza, își lasă în jos fusta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și pe care l-ai pierdut. — Nu te culci? Mă întind lângă mama ta care a făcut duș și are încă părul ud. Șuvițe aspre îi înconjoară chipul, citește. Mă strâng în partea mea, îi simt mâna foșnind pe țesătura pijamalei mele. — Cine știe cum va fi? Mă întorc puțin. — Copilul. Nu reușesc să mi-l imaginez. Va fi ca tine, foarte frumos. — Poate e o fetiță, a aplecat cartea, urâtă ca tine. Se apropie, șuvițele ei ude mă ating. Ieri noapte am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se deslușea în oglinda laterală. Piciorul stâng coborî pe frână. Nu am oprit brusc, doar am încetinit puțin. Am întors capul ca să văd ce îmi atrăsese atenția. Scottie Wiener - cu fața spălată, cu părul ud dat pe spate, purtând niște pijamale în dungi albe și albastre cu câteva numere mai mari - stătea în curte. Era departe de alee. Șansele să dau peste el erau inexistente. I-am făcut cu mâna și Scottie mi-a răspuns: —Bună, domnule van Peth, susură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
puțin nu m-au văzut ei. Acum câteva săptămâni l-am lăsat pe Scottie să mă ajute să montez balansoarul în curtea din spate. Mi-am întors privirea de la băiatul slăbuț și cu strungăreață, transformat într-un bătrânel sfrijit din cauza pijamalelor dungate ale fratelui său mai mare, și am băgat mașina în garaj, având grijă să nu ating dubița pe care soția mea o parcase aproape de perete pentru a-mi face mie loc. Mașina de tuns iarba, greble și lopeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fotografic al propriei persoane. Clipi în lumină și își frecă un ochi cu pumnul. —Apă, spuse ea, și cuvântul se transformă într-un căscat. M-am ridicat și ne-am dus împreună la baie, părul ei răvășit se lipi de pijamaua mea când se rezemă de mine. La chiuvetă, își înălță capul ca să bea din paharul de plastic cu model de margarete, și gâtul îi pulsă ca o bătaie de inimă. Se șterse la gură cu dosul palmei și ne întoarserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
probabil că le spusese să stea pe bancheta din spate. Stăteau la capătul treptelor dinspre peron; Abigail îl ținea pe David de mână, Betsy avea degetul în gură, deși o dezvățasem de obiceiul ăsta cu ani în urmă. Tremurau în pijamalele lor subțiri de vară. Voisem să îi apăr de mine. Nu puteam să îi protejez nici măcar de răcoarea unei dimineți de vară. „Biografia unui om este și povestea lui.“ „Povestea americană a Jurnalului Annei Frank“, de Judith E. Doneson, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În minte buturuga asta cu sprâncene ca sârma de frecat tigăile aducându-i Yaelei la pat un pahar cu suc de portocale sâmbăta dimineața, și pe ea, Încă somnoroasă, cu ochii abia mijiți, Întinzând o mână moale și mângâind deschizătura pijamalei lui care era fără-ndoială din mătase roșie. Tabloul trezi În Fima nu gelozie sau dorință sau mânie, ci, spre marea lui mirare, o milă adâncă pentru omul acesta corect, harnic, care te făcea să te gândești la un animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
moale și lichiorul pe care i-l adusese tatăl său nu avea nimic să-i ofere, Fima Îi scoase cu degete atente și delicate Îmbrăcămintea de deasupra. Ca un tată care Își pregătește fetița bolnavă pentru somn. Îi Întinse o pijama de flanelă roasă: o scoase din dulap, o mirosi și ezită, dar alta nu avea. O acoperi cu plapuma lui și Îngenunche lângă ea pe podeaua rece, se scuză pentru caloriferul care nu prea Încălzea și pentru salteaua care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să aștepte ca apa să umple din nou bazinul, așa că se retrase și stinse lumina când ieși. Trebuie să Încerc să câștig timp, Își zise. Apoi adăugă: Dacă Înțelegi la ce mă refer. Puțin Înainte de miezul nopții se Îmbrăcă În pijamaua de flanelă pe care Annette o aruncase pe covor, se băgă În pat, se Întinse cu plăcere În așternutul curat și Începu să citească În ziarul Haaretz articolul lui Țvi Kropotkin. I se păru pedant și fără haz, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima, Încercând să imite severitatea rece a lui Ted și chiar accentul lui. Plec. În regulă. Dar până atunci ai exact patru minute să te bagi În pat. Și fără nici un fel de obiecții. Spălatul pe dinți, paharul cu lapte, pijamaua, valiumul, totul. Ajunge cu scenele astea. Tu ești cel care face scene, spuse Dimi. Fima ieși din cameră și se Îndreptă spre biroul lui Ted. Firește că nu intenționase nici o clipă cu adevărat să plece și să lase copilul bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Cum mi-ai povestit tu odată? Fima Își zise: Uite că o luăm de la capăt, cu dorul de partea ariană. Sau de Karla. Îl ridică pe Dimi În brațe și Îl duse În camera lui. Îl dezbrăcă și Îi puse pijamaua. În insulele Galápagos nu există iarnă. Primăvara domnește acolo mereu. Și broaștele țestoase trăiesc o mie de ani și ajung mari cât masa asta, pentru că nu vânează, nu visează și nu fac nici un zgomot. Ca și cum totul ar fi limpede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o să ne fie. Cu toate consolările, amândoi erau gata să izbucnească În lacrimi. Nu puteau să se dezlipească unul de altul, de parcă se făcuse și mai frig. În loc să-l culce În patul său, Fima ridică pe umeri copilul Îmbrăcat În pijamaua verde de flanelă, Îl duse În dormitorul părinților săi și se culcă lângă el În patul dublu, Îi scoase cu atenție ochelarii cu lentile groase, se ghemuiră amândoi sub o singură pătură și Fima Îi spuse poveste după poveste, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Ted și Yael s-au Întors de la Tel Aviv și l-au găsit pe Fima dormind Îmbrăcat, ghemuit În poziție fetală În patul dublu, Înfășurat În pătura Yaelei, cu capul pe cămașa ei de noapte, și pe Dimi Îmbrăcat În pijamaua lui verde și cu ochelarii la ochi la calculatorul tatălui său, concentrat, plin de seriozitate, pe punctul să Învingă singur o bandă de pirați, Într-un joc complicat și plin de capcane. 16 Fima ajunge la concluzia că a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bărbierit și m-am dus la serviciu și am vorbit cu prietenii noștri. Dacă aș fi știut că vei folosi acest lucru ca pretext pentru a te culca cu primul bărbat ieșit în cale, aș fi umblat pe străzi în pijamale cu o sticlă de cidru la subsuoară, strigând la oameni necunoscuți, jelindu-te cum se cuvine. Nu asta am vrut să spun. Ba sigur că asta am vrut să spun. Ei bine, felicitări, spuse Mark într-un final. Ne-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dau de Alfie. Era într-o rezervă de la cardiologie și părea bătrân și obosit. L-am sărutat pe frunte. —Alfie! De ce nu ai pus pe cineva să mă sune? Se ridică în fund cu greu și-și strânse bluza de pijama ponosită pe lângă trup. — Ce surpriză plăcută! Te-a dat soțul afară din casă? M-am încruntat la el în glumă. Nu schimba subiectul. Sâmbătă ți-am lăsat toate numerele mele de telefon și ți-am spus să mă suni dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și lumina zilei, caldă și binefăcătoare, inunda încăperea. Venea și pleca mută, deranjându-mă de fiecare dată, ca să măture de sub scaun și masă, cocoloașele de hârtie și mucurile de țigări. În fiecare dimineață, Albertina se apleca peste fereastră, să--mi scuture pijamaua. Erau momentele cele mai periculoase. Se declanșa o luptă îndârjită între demnitatea mea și carnea ei văzută din spate, de la gleznele goale și subțiri, la mușchii pătrați ai gambelor ce ieșeau la lumina de sub rochița de batist. Stătea câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
adevărat impresionantă. Este vorba de un pistol automat, care la o apăsare pe trăgaci, scuipă ca o mitralieră, douăzeci de gloanțe. Ioșca mi-a făgăduit un asemenea exemplar, dar minte... A mințit din leagăn... De altfel, de când mi-a furat pijamaua de postav cărămiziu cu lampasurile și brandenburgurile de mătase, nu mai are cutezanța să mă viziteze. Trebuie să mă înțelegi: Nu cred în nimeni și ceea ce este cu mult mai grav nu cred nici în dumneata. Singura mea dorință e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
halatul și papucii și să lipăie pe culoar până la WC, pe urmă Înapoi În dormitor, să se bărbierească, și iar până la baie, să se spele. Își scoase scufia de mătase neagră pe care o purta În pat și bluza de pijama, tremurând un pic, căci focul Încă nu Încălzise aerul din Încăpere. Turnă apă În lighean, se spălă și se șterse pe față, după care, cu o bucățică de săpun de ras, cu un brici proaspăt ascuțit și o foarfecă bărbătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trăite pe întuneric, se impregnează deosebit de adânc. Copil fiind, am recepționat vânzoleala aceea apropiată cu o curiozitate multă vreme nevinovată. De acum înainte, însă, pentru ajutorul de la Luftwaffe care, pe timpul zilei, purta uniformă, avea să fie insuportabil tot ceea ce, în pijama, auzea atunci când tatăl, de îndată ce fiul era acasă pentru scurtul său concediu, se arunca asupra mamei. În fond, nu era sigur dacă ei chiar asta făceau, atunci când fiul stătea întins, treaz, pe canapea la o distanță de la care îi putea auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]