1,679 matches
-
considere legislatori, ci să dea o mînă de ajutor pentru ca legile și dispozițiile Bisericii să fie aplicate, după voia Bisericii și nu altminteri. 203 Acest lucru nu s-a întîmplat dintr-odată. Otto I a fost un principe religios și pios, al treilea după Alfred sau Carol cel Mare. Despre el au rămas consemnate mai multe fapte care dovedesc respectul său față de Biserică și față de autoritatea acesteia. Unui conte care îi cerea bunurile unei anumite mănăstiri pentru a-și întreține soldații
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și mărinimoasă ca el. Se adăugă și o altă împrejurare care a pregătit totala ruină a libertății religioase ce a avut loc în prima jumătate a secolului al XI-lea și care a fost chiar rolul religios al celor mai pioși principi, ca Otto I și Otto al III-lea și al sfîntului împărat Henric, cei care s-au amestecat în Biserică din dorința sinceră de a o ajuta; Biserica, observînd avantajul de care s-ar putea bucura, nu s-a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de cuvinte. Și-au turnat în pahare și au băut. Mult timp, nici el nu mai știa cât. La un moment dat, aude pe Caraiman cum murmură cu ochii în ape de lacrimi: Isgadeil veiskadeiș șmei rabu83... Cu un gest pios, a pus o piatră 84 peste fotografia unei fete tinere, cu păr închis la culoare și zâmbet sfios, aflată lângă el, pe masă: Da, a murit. Of, Doamne, cum a murit! Capul începuse să i se clatine zvâcnit de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
verdeață, în loc de odihnă, de unde au fugit durerea, întristarea și suspinarea ..." murmură cântat tânărul preot militar lângă năsălia improvizată din câteva scânduri, unde se află întinși cei trei. Cineva înlăturase de pe fețele morților negreala cheagurilor uscate de sânge, apoi le încrucișase pios mâinile pe piept, cea dreaptă peste cea stângă. Înainte să-i coboare în groapă, patru soldați îi învelesc cu foile de cort. Cerul picură domol fulgi albi, maculați. Pare că plânge cu lacrimile înghețate ale părerii de rău. Tunetul artileriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu mirare că mobila nu fusese schimbată cu alta care ar fi trebuit să aparțină noii proprietărese, cum credeam că se Întîmplase Între timp. Dar ea nu voise să facă nici o schimbare În timpul acesta de patruzeci de zile. O deferență pioasă față de cei care trăiseră În odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese Înlocuită, nici un amănunt al așezării, pînă și tișlaifurile de pe noptiere și de pe cele două bufete, cel mare și cel mic, precum și fața de masă plușată În varii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
poartă spre Roma nu-i doar o replică la constatul unor pierderi ireparabile; dincolo de nostalgii, el invederează o vitalitate în care se împletesc uimitor nădejde și istorie subie, îndurată. E, în acest plin, al unei robuste trăiri, mai mult decît pioasă rememorare, decît obstinație cătînd înspre altare stinse. Preluînd cuplul de noțiuni din titulatura expoziției, Clipa, prezentul, iluminează curajos Mileniile, - și gustul artistului, capabil de austeritatea abstracției, nu-și refuză nici aspra bucurie a concretului, în multiplele lui manifestări, în pregnanța
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
o tensiune dramatică zguduitoare, un fel de Rex Tremendae Majestatis - fie ca recunoaștere a Sa ca instanță salvatoare, fie ca un reproș la adresa Celui care îngăduie și nedreptatea... Cu toate acestea, Octavian Nemescu revine, în final, la atmosfera inițială, interiorizată, pioasă, liturgică. El recurge acum la sonoritățile cristaline ale gongurilor indoneziene, roto- tom-urilor, trianglelor, clopotelor, bolurilor tibetane și altele asemenea, care însoțesc și facilitează ”înălțarea” (ascensio) și reintegrarea sufletului omenesc în spiritul christic. Cu maximă simplitate, Octavian Nemescu a creat
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
diplomă universitară. Angajamentul mai puternic al celor care merg la biserică față de politica democratică este demonstrat și de faptul că este mai probabil ca ei să respingă alternativele nedemocratice. Tosuși, religia nu este un înlocuitor al integrării într-un sat pios. Regimurile comuniste au reușit să-i aducă împreună pe cei de la orașe și cei de la sate. Nu există nici o asociere semnificativă din punct de vedere statistic între mărimea orașului și sprijinul unei persoane pentru noul regim sau respingerea alternativelor nedemocratice
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
la vale, pe care o reproducem și noi. Domnule Redactor Mai multe organe de publicitate, între cari stimabilul ziar ce redigiați mai cu deosebire, au avut bunavoință a vorbi de modesta mea persoană, anunțând venirea mea în țară și scopul pios și românesc ce m-a adus. Este foarte adevărat, domnule redactor, că unica mea țintă este să adun mijloace cu care să înavuțesc biserica română cu hramul Întâmpinarea Domnului, în schitul Cotlomușului de la Sântul Munte al Athosului, unde pronia cerească
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
personaj din piesă. [21 aprilie 1878] ["NU TRECE SESIUNE... Nu trece sesiune, fără ca să se grămădească noi nori grei asupra țării, fără ca incapacitatea cristalizată și neonestitatea politică din dealul Mitropoliei să nu amenințe țara cu nouă și grele loviri. Ctitorii piosului așezământ de canțonete Alcazarul-Ionescu, după ce s-au constituit odată în judecători de instrucție; după ce-au călcat hoțește casele oamenilor, ca să le fure scrisori și poate și lingurițele de argint; după ce-au dispus asupra țării întregi rechizițiuni, luând averea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
înțelegere pentru mine, suferință în adâncurile căreia ea contemplă păcatul și nu urmările lui, cum făcea tata. Această palmă care îi acoperea numai jumătate de gură, n-am uitat-o! Parcă se ruga, în acele clipe, pentru mine. Acest gest pios era adresat parcă sfintei fecioare, într-o implorare mută, să-i salveze copilul. Dar numai în amintire, în viața mea ulterioară, a început să tresară acest gest, în clipele acelea însă eu simțeam cum încep să jubilez, dîndu-mi seama cum
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vieti'a, cà nu e nimic'a mai nobile decatu a muri pentru patria" (Bărnuțiu, 1870, p. 183). Educația patriotică, în concepția lui Bărnuțiu, este imperativ să prăsească spiritul sacrificial în conștiința copiilor, devotamentul lor pentru patrie și venerația lor pioasă pentru pământul natal (Bărnuțiu, 1870, p. 180). Pedagogia românismului presupune necesarmente și educația militară a tineretului: "educatiunea are se cresca in fiacare alumnu seau invetiacelu si unu aperatoriu alu patriei pentru tempu de nevoia" (Bărnuțiu, 1870, p. 182), dispuși, desigur
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
d) sacralizarea trecutului momentul apoteotic al acestui crescendo al patosului național se împlinește în sanctificarea trecutului și canonizarea protagoniștilor săi umani. În mod tradițional, atitudinea generală a societăților față de propriul lor trecut se înscrie pe linia reverențiozității, a unei raportări pioase, plină de smerenie, față de un trecut memorializat într-un registru sacrosanct. Cazul românesc nu face excepție. Dimpotrivă, ilustrative în acest sens sunt exemplele lui Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu, ambii proslăviți ca sfinți de către Biserica Ortodoxă Română în 1992
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de un asemenea așezământ, ne vom mărgini deocamdată a constata că el a fost întemeiat - în mare parte {EminescuOpXII 192} cel puțin - din donațiunile acelora care credeau că țara are trebuință de dânsul și că desființându 'l se lovesc drepturile pioșilor donatori. Și ar fi foarte trist dacă nici chiar până astăzi nu ar fi străbătut la noi convingerea că o societate așezată pe temelii sănătoase nu poate să acorde nici unei puteri constituite dreptul de-a întrebuința fonduri pioase pentru alte
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lovesc drepturile pioșilor donatori. Și ar fi foarte trist dacă nici chiar până astăzi nu ar fi străbătut la noi convingerea că o societate așezată pe temelii sănătoase nu poate să acorde nici unei puteri constituite dreptul de-a întrebuința fonduri pioase pentru alte scopuri afară de cele hotărâte de donatori. Fără îndoială statul a contribuit și el pentru întemeiarea și întreținerea institutului de la Panteleimon; însă aceasta nu-i dă de loc dreptul nici de a desființa institutul, nici chiar de a cere
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de control, poate chiar să nu mai contribuie pentru întreținerea acelui institut, însă dreptul de a desființa institutul nu-l poate avea decât în cazul când fondurile din care s-a înființat și se întreține nu ar fi destinate de pioșii donatori pentru scopul urmărit de acel institut. Iară dacă fondurile ar fi prea mici, încît din ele nu s-ar putea întreține institutul, nu rămâne decât să așteptăm ca ele să crească ori să facem un nou apel la inimele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
conduce la o perfecționare sau la o desă‑ vârșire a credinței. Trebuie doar trebuie să ne deschidem lui Dumnezeu, să explorăm ceea ce ne‑ar putea transmite El prin experiența dureroasă prin care trecem. Să Învățăm să gândim pozitiv, creativ și pios față de ceea ce experiem sau trăim, iar nădejdea În Dumnezeu Proniatorul să nu fie zdruncinată de nimic. Suferința nu este un rău absolut, un rău care izolează, separă și Însingurează, ci dimpotrivă, ea poate naște solidaritate inter‑umană și comuniune cu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
simțit o fericire copleșitoare În inimă. A judecat că tot ceea ce a auzit este adevărat și drept. El și‑a dorit să Îndepărteze eroarea de necredință a tatălui său și să accepte cuvintele credincioa‑ sei sale mame, ale cărei Învățături pioase le onora și le iubea. A răspuns astfel : „Ceea ce ai spus, Înțeleptule, am auzit de multe ori de la mama mea În trecut. O priveam, de asemenea, În timp ce Își făcea rugăciunile către Dumnezeu, pe care nu numai că Îl numea Domn
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În lume nu numai că putea face bine, dar ar putea să se descurce mai bine el Însuși, departe de privațiunile asociate vieții monahale. Faptul că doctorul avea o profesie profitabilă și o sumă semnificativă de bani, deja făcea amăgirile pioase ale diavolului și mai atrăgătoare. Apoi, doctorul a declarat că intenția sa de a deveni călugăr nu era fondată. În suflet, Își dorea să trăiască În lume În așa fel Încât să Îl bucure și pe Dumnezeu și să nu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pelerinaje spre locurile unde se aflau, prilej cu care Biserica celebra serviciile liturgice, În timpul cărora se săvârșea Jertfa euharistică și se cântau imnuri. De aceea, s‑a procedat și la transportarea moaștelor din loc În loc, pentru a se Înlesni credincioșilor pioși posibilitatea de a le cinsti după cuviință. Atunci când se reușea să fie recuperate din mâinile persecutorilor, osemintele martirilor erau așezate la un loc cuviincios, unde creștinii se adunau să serbeze acolo ziua martiriului și unde, fără Îndoială, săvâr‑ șeau Sfânta
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pe p]mânt în ciuda bun]ț]ții sale și a respectului fâț] de Lege, el va fi r]spl]țiț în viața de apoi. Dac] oamenii r]i se bucur] de prosperitate, cap]ț] putere, bog]ții și autoritate, cei pioși știu c] aceștia vor fi pedepsiți în cealalt] viat] în raport cu faptele s]vârșite, c]ci toat] puterea, bog]ția și autoritatea câștigate în aceast] viat] nu însemn] nimic în lumea care va veni. Cei drepți știu c] sfârșitul este iminent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ce a debutat în secolul trecut și se caracterizeaz] prin accente moderne remarcabile, așa-numita „mișcare musar” (vezi Goldberg, 1982), este perceput] că o versiune a eticii rabinice medievale. Literatura etic] pietist] este asociat] cu un grup de mistici și pioși evrei, care poart] numele de Hasidei Ashkenaz; ei au activat în Germania secolelor al XII-lea și al XIII-lea. Aceast] literatur] se ocup] cu probleme specifice și situații concrete și nu se afl] în c]utarea unor principii cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nespecifice elitelor religioase, și pune accentul pe efortul necesar îndeplinirii unui act religios sau moral: cu cat aceast] dificultate este mai mare, cu atat actul respectiv devine mai demn de laud]. Aceast] concepție, cât și aceea potrivit c]reia omul pios (hasid) se deosebește prin îndeplinirea „legii Raiului”, care este mai strict] și mai exigent] decât „legea Torei”, pe care o îndeplinesc toți ceilalți, nu reprezint] o noutate pentru iudaism, ins] a c]p]țâț, în mod sigur, noi interpret]ri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Kernbach), Smara, Maria Cunțan, Maria Baiulescu, Adela Xenopol ș.a. Se mai publică însemnări de călătorie (Lacul celor Patru Cantoane, sub genericul „Scrisori din Elveția”), articole despre opere muzicale, proză (Adela Xenopol, Nocturnă), amintiri (Amintiri despre Eminescu și Marelui Mihail Kogălniceanu. Pioase amintiri de Maria Gavrilescu), traduceri (Maxim Gorki, Hanul și fiul său, Henrik Ibsen, Ella Rentheim, Heinrich Heine, Don Ramiro), articole diverse (de T.V. Ștefanelli, Mișcarea feministă în Bucovina, Neli Cornea, Maria Negre, Clotilda Averescu, Elena Niculiță-Voronca), piese de teatru (Strigoiul
VIITORUL ROMANCELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290564_a_291893]
-
scrise de oameni, despre oameni și pentru oameni. Ca urmare, este o istorie cu suflu scurt, pe termen scurt, la fel ca Însăși viața la care se raportează. Ea refuză modelul istoriei cu morgă impersonală, redactată cu gândul la posteritatea pioasă, de către academicieni și savanți siguri de adevărul științei lor precum un computer de hardul pe care Îl poartă În măruntaie. Scriu, În primul rând, pentru mine și despre mine - și cred că poate tocmai acest lucru mă va face mai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]