1,180 matches
-
constata că grijuliii polițiști mă tot caută, spune-le să meargă în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie, din Milano, unde mă vor găsi chircită în colțul din dreapta, jos chiar acolo aș vrea să mă pitesc al celebrei picturi murale. Dar să nu mă deranjeze, nenorociții. Să constate dispariția mea în lumea interogației eterne și atât... Sunt invidioasă, Z, sunt foarte invidioasă din cauză că nu mi-a trecut mie prin tărtăcuță întrebarea aceasta: "Din ce tablou ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de vânt. Port cu mine, oriunde mă duc prin lume, un vers drag tinereții noastre, un vers scris pe un carton special: "Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt..." Cred că oriunde m-aș duce, chiar și în mănăstire, l-aș piti undeva într-un colț al micului meu univers; chiar și în potențiala mea peșteră de isihastru. Nu cred c-ai avut timp, dar dacă ai fi tras cu ochiul către Cina cea de Taină, ai fi văzut, în colțul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și nu mai trece atât de des prin poiană, ele și-or fi găsit alți prieteni. Uitecă și la ființele necuvântătoare este valabilă spusa că: ochii care nu se văd, se uită”... Iată-mă-s în portița dincolo de care stă pitită misterioasa căsuță a bătrânului. Înainte de a bate în poartă, îmi acord câteva clipe pentru a mă reculege și pentru a prinde vreun zvon din interior. Nimic deosebit. Țipenie. Doar ultimele raze de soare se reflectau în ferestrele casei pitice. În
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
carne și oase, era la fel de buruienos și de dezordonat ca un teren lăsat în paragină. Părul lui grizonant și des crescuse mai lung decât cel al lui Einstein, într-un fel de chică bezmetică. Un pix înfipt între dinți, două pitite în spatele urechilor și mai multe încâlcite și înnodate și ițindu-se din coama lui rebelă îi făceau capul să semene cu un cactus dintr-aceia suspect de pufoși. Urme de pix albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ajuns la cabină și m-am aruncat prin ușă și pe scări în jos. Am ieșit cu o pungă de plastic conținând caietele cu Fragmentul becului și celelalte lucruri din camera Primului Eric. Alunecând înapoi spre linia apei, le-am pitit în bărcuță lângă pisoi. Miau. Ian țopăi ca să-l ridic de acolo. L-am mângâiat pe cap și el se frecă insistent de mâna mea. — Știu, știu, dar trebuie să stai acolo. Îmi pare rău, dar trebuie s-o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cunoșteau. CAPITOLUL IV O SEARĂ LA DOAMNA BELLAIRS „Or fi și pe-aici ca și aiurea balauri la fel de veninoși ca și cei din poveștile mele.“ Micul duce 1 Locuința doamnei Bellairs avea personalitate; altfel spus, era o casă bătrînească, nerenovată, pitită Înapoia unei grădinițe năpădite de buruieni, În partea Înclinată a cartierului Campden Hill, printre niște case pe porțile cărora stătea scris „de Închiriat“. LÎngă un gărduleț de nuiele țepoase se vedea o statuie ciobită și coclită, făcută parcă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de puteri, ne-a chestionat nervos: — Ce se-ntâmplă aici? De ce-ați oprit circulația? — Domnul vrea să anunțe dispariția unei persoane, a răspuns Gioconda, arătându-mă. — Ce? Unde? a gâfâit polițistul. — Undeva În zona bujiilor. Sau poate s-a pitit În filtrul de ulei, a răspuns, cu oarecare umor, Gioconda. Da? Și pe-asta cine-a pus-o aici? am Întrebat triumfător, ridicând șapca albastră, care stătea mototolită Între motor și rezervorul de răcire a radiatorului. David Copperfield? — Vă bateți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În eczeme și vitiligo) pe câmpia de la Losartan (hipotensiv, 100 mg/zi), cucerind apoi cetățile Colchicinum (calmant În cazurile de gută) și Felodipinum (contraindicații: a nu se consuma cu suc de grepfrut!). În spatele filozofului din școala nesteroidiană Epifenac (antiinflamator) se pitise Actovegin (extract deproteinizat din sânge de vițel) al III-lea, cel care i-a unit pe franci sub un singur sceptru. Dacă nu i-ar fi reținut ca medicamente, tratatele de posologie ni i-ar fi putut revela pe Ferrosi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
arsenal de tortură la purtătoare: pile, forfecuțe, pensete, ceară de epilat. Ele, nicăieri. Să se fi Întors la locul lor, ca niște duhuri ieșite din sticluțele de parfum? Să se fi dizolvat În lichidul mătăsos al șampoanelor? Să se fi pitit oare printre dunele lăsate de buricele degetelor În cutiuțele de cremă? Un timp, am căutat cu disperare răspunsuri, apoi, pe măsură ce aburul ne-a Înmuiat respirația, am adormit. vasul cu fructe de ceară E curent În sala de așteptare. Văd fluxul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lui părea un parc de distracții, cu toate componentele prinse Într-o mișcare de rotație, ca și cum cineva i-ar fi vârât capul Într-o mașină de spălat, dând apoi drumul la centrifugă. Ochiul drept o tulise spre bărbie, celălalt se pitise sub streașina arcadei, probabil În Încercarea de-a se pune la adăpost de mătreața care-i fulguia din sprânceană. Nasul i se scurgea ca un țurțure topit spre jgheabul colector al buzei de jos, iar un neg cât o stafidă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încercat În fel și chip să m-ascund. Prima oară, m-am băgat Într-o povestire și am stat complet nemișcat pagini și pagini la rând. Atunci, a trimis una dintre muștele lui spion să mă bâzâie. Apoi, m-am pitit Într-o descriere lungă și plictisitoare, pe care n-o citește nimeni, Între niște oameni care se-ascundeau În interiorul unui mall de frica unor mașini care prinseseră viață... — Ce?! — O prostie, Îți zic. E un scriitor de mâna a treia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
păsăruică. N-am văzut-o, dar am înțeles că-și gîngurea din gușă dragostea.” Cînd, toamna, conteneau ploile, Goilav își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică se pitea pe sub frunzișul care lucea de apă. Foarte demult, într-o astfel de seară, Goilav a auzit trosnind un geam. Nu era vîntul. „Pesemne a sărit mîța”, bănui el, și, urmat de coana Sofica, care se înarmase cu o mătură, a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cum o să se uite Siloa la unul ca tine? De ciudă, l-am rugat pe Moru să facă un cuvânt despre Siloa și despre cele ca ea. Moru s-a Încruntat și a Început să miște mărunt din buze. Eram pitiți Îndărătul unei stânci și ne uitam la ce făceau ceilalți, că asta ne plăcea cel mai mult. Era cald și transpirasem. - Femeie. Siloa e femeie, mi-a zis el În șoaptă, ca să nu-l audă nimeni. Ce-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care atârnau cozi de vulpe Înșiruite, făcându-i să pară și mai mari decât erau. - Hai! strigă deodată cel mai Înalt dintre ei. Ticăloșii! Își dăduseră seama că Îi văzusem și ieșiseră dintre copaci, privind spre tufișul În care ne pitisem. - Ești sigur că ne vor răul? - l-am Întrebat pe Enkim. - Nu știu, dar ia uite ce au În mâini! I-am privit și am priceput deîndată. Țineau În mâna slabă - mâna stângă o să-i spui tu odată și odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
urcând spre munții pe care Îi văzusem din peștera unde mă ținuseră legat. 12. Apa Îl dusese pe Enkim până În apropierea satului Runei. Odată ajuns lângă casele femeilor, Enkim căutase frunze de pătlagină și Își legase rana, după care se pitise Într-o tufă deasă și așteptase Întunericul. Mai toate femeile erau duse la apa cea mare, așa că, la căderea nopții, se strecurase, nevăzut și neauzit, În casa Runei. Era plecată și ea. Mâncase din bucatele ei și se vârâse apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de-a valma, printre copaci. Am ciulit urechile, dar n-auzeam nici cel mai mărunt susur de apă. Am adulmecat, dar nici măcar mirosul apei nu l-am simțit. În schimb, am ghicit mirosul urmăritorilor, Îndepărtat, precum și al unor animale sălbatice pitite prin cine știe ce văgăuni. - Urși, se strâmbă Runa și iarăși am luat-o din loc. La noi În munți, când n-aveam Încotro și trebuia să trecem pe lângă vizuinile urșilor, tot bușeam două pietre Între ele și chiuiam de ne luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
stea locului și am luat-o Înainte, târâș. M-am strecurat printre trunchiuri căzute de copac, m-am făcut una cu mușchiul de pe jos, m-am cufundat În băltoace pline de zoaie și, după o vreme, i-am zărit. Așteptau. Pitiți pe după copaci, ghemuiți de-a lungul unei viroage sau Îngropați În frunziș uscat. Tot atunci am auzit și apa. Într-adevăr, era volburoasă din cale afară. - Hai, c-am văzut cum să ajungem la apă, i-am spus Runei după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un fel și eram În stare să mor ca să scot lucrurile după cum doream. Scept, la fel. Dacă n-aș fi fost oaspetele lui Minos, probabil că Scept mi-ar fi aținut calea ca să mă ucidă, iar eu m-aș fi pitit precum un lup, i-aș fi adulmecat urmele și aș fi Încercat să-i pic În spate ca să-l sting eu pe el. Știu că gândurile astea se puneau de-a curmezișul celor dorite de Moru și mai știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În care trăsesem. - Of, of, nu știu cât de multă lume Îl Însoțește pe Krog, ăla care s-ar putea să și zboare, dar văd că o grămadă de lume a luat-o pe urmele lui, le-am spus tovarășilor mei. Ne pitirăm după stânci și ne uitarăm la mulțimea de pe câmpie până ce deslușirăm femei nenumărate, uriași cu capetele acoperite de coarne de cerb și o grămadă de alte neamuri. Nu ne zăriseră, așa că se duceau drept spre peștera pe care o părăsisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
De acum, eram În mâinile Tatălui și totul avea să se petreacă după cum Înnădise el firele. Între timp, sosiseră și vânătorii lui Scept, iar Dupna, Îndemnat de Logon cu care se Întâlnea În ascuns de câteva seri bune, i-a pitit În desișul de pe malul apei care curge mereu. Vânătorii s-au pus pe așteptat. Noi, În preajma lor! Kikil, ca un coțcar ce este, se făcea că nu știe nimic și vâna prin jurul iscoadelor lui Scept, râzând ca prostul. Atunci, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ascunși prin văgăuni ieșiră la lumină, azvârlind deoparte sulițele și topoarele. Tare m-am mai mirat când am văzut că unii și-au lepădat arcurile la pământ - nu-i știam pe ai mei cu arcuri. Femeile și copiii care se pitiseră pe culmi prinseră și ei să coboare. - Krog. E Însuși Krog, Își tot spuneau unul altuia. Of, of, prea puțini mai vorbeau În minte, iar ăia erau cu toții bătrâni, dar Moru Îmi spusese că așa va fi. Bine măcar că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trufie proclamându-și nevinovăția, deoarece, după cum spune el, nici un muritor nu poate înțelege judecățile Domnului și nu este în stare să rămână cu totul curat în ochii Lui. Apoi pustia se întețește, deoarece însuși Dumnezeu, nemaiavând răbdare să mai stea pitit după nori și să asculte atâtea nerozii, apare și El într-un vârtej și, dezmințind cuvintele tânărului Elihu, amintește tuturor de acolo, despre anumite minuni, care-i dovedeau în suficientă măsură puterea. Așa, ca să se știe cine-i șeful! De
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lungul vremii s-au găsit atâtea oase de-ale Mântuitorului, că dacă ar fi inventariate într-un inventar special pentru asta, ar fi necesare câteva vagoane de cale ferată și tot ar mai rămâne vreo găleată, două, care au fost pitite la numărătoare, dar care cică tot a mântuitorului au fost. In ceea ce privește capitolul, bucăți din lemnul crucii, nici nu mai zic, de le-ai pune grămadă ai putea ridica un orășel cu căsuțe din lemn, poate ceva mai mare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
buric, dar stați acum un moment că iată începe Convenția. La început se văd doar scaune goale, ca în „Scaunele" lui Eugen Ionescu. Apoi, vine Băsescu, și ca la o comandă se umple sala. Iepuranii, naiba știe pe unde se pitiseră și stăteau ascunși, dar cum a apărut jupânul, brusc s-a umplut locul. Imediat s-a văzut că toată chestia e cu cântec, se cântă imnul PDL la care Băsescu plânge, nu chiar în hohote, dar plânge. Cum se termină
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se procedeze într-un asemenea caz: omori aproape treizeci de oameni, ascunzi douăzeci dintre cele aproape treizeci de capete, apoi mai omori aproape douăzeci de oameni și la aceștia le ascunzi corpurile iar capetele le împrăștii printre cadavrele inițiale. Te pitești apoi într-un boschet și râzi de te spargi, de polițiștii care și așa cum sunt, prea guatemalezi de felul lor, se scarpină în cap nedumeriți întrebându-se cum de au reușit să găsească pereche doar la zece corpuri, iar la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]