1,052 matches
-
ne ofere o imagine a „omului comunist”, adică a individului direcționat ideologic, proiectat și fabricat prin practicile politice, sociale și culturale inventate de regim. Reconstituirea lor e o „cronică a genezei comuniste”, a drumului prin care s-a imaginat și plămădit omul adaptat și docil, disponibil oricând „comenzii sociale”, capabil să aplice „comenzile statului omnipotent”. O refacere a drumului și mecanismelor psihologice prin care s-a construit un „inconștient colectiv” ce a marcat și încă marchează atitudinile sociale și comportamentele actorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
noi românii și numai cu douăzeci de ani Înainte Îl cunoșteam numai din istorie, nu-l fac numai englezii, care trec În America ca la ei acasă; nu numai portughezii, spaniolii, francezii, nemții și olandezii, din sîngele cărora s-a plămădit poporul american de astăzi; nu numai rușii, italienii și slovacii, care emigrează de vreo cincizeci de ani, ci chiar și țăranii noștri”. Prin urmare, emigrația română transatlantică, adică aceea care avea În vedere Statele Unite ale Americii și Canada, ajunsese a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Is 42,5) etc. Totuși, în texte poetice, ca cele citate mai sus, b"r"’ apare în paralelism cu ‘"œ"h, „a face” (Is 41,20; 43,1.7; 45,7.12.18; Am 4,13), cu y"țar, „a plămădi”, cu kÄnnQn, „a întări” (Is 45,18), y"sa:, „a întemeia” (Ps 89,12); ƒ":aš, „a înnoi” (Ps 51,12). Începând cu scrierile din perioada exilului babilonian, verbul b"r"’ dobândește și un sens soteriologic: exilații se vor întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tradiție sacerdotala din Gen 1, unde apar doar verbele b"r"’ și ‘"œ"h. Și psalmistului îi place să detalieze crearea omului prin metaforă modelarii: HayyoțQr yaƒa: libb"m hammQ>n ’el kol mă‘aœQhem (Ps 33,15): „Cel ce plămădește inima fiecăruia, cel ce pătrunde toate lucrările lor.” (t.n.) Hannota‘ ’ozen ha-lo’ yišem"‘ ’im YoțQr ‘ayin ha-lo’ yabb” (Ps 94,9): „Cel ce a sădit urechea oare nu aude? Cel ce a plăsmuit ochiul oare nu vede?” (t.n.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aude? Cel ce a plăsmuit ochiul oare nu vede?” (t.n.) De aceea, într-o serie sinonimica, nu e corect să fie tradus prin „creator”, ci printr-un participiu sau verb la mod personal care să semnifice acțiunea concretă („a plămădi”, „a plăsmui”), pentru a nu sacrifică metaforă. Cât despre cuvintele din sfera lui „a zidi”, nici acestea nu constituie o alegere fericită în anumite contexte: de pildă, exemplul dat la numele următor, unde citatul din Zah 12,1 îl include
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
complicatul aparat al criticii și al receptării operei, astfel că personajele nu se vor regăsi ca atare, ci aluziv, prin atributele asignate convențional. Imaginea genericului Mitică, de exemplu, se recompune prin însumarea narată a indicilor caracteriali și comportamentali care-i plămădesc esența de "eristician"23. În romanul Redingota, identificarea acestui arhetip cultural de către profesorul Erich Vogelbach, autoexilat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, filtrată deci prin motivul străinului, este cu atât mai semnificativă: Unde e slugarnicul domn Gârloanță
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vreau să spun?! Vreau să spun că am înghițit gălușca, pentru că așa a dorit d-l Turcu și, de fapt, ceea ce a dorit cine a apăsat pe butonul respectiv. E foarte grav! Așa, fără probe, domnul acesta ori alt domn plămădit din același aluat poate spune lucruri asemănătoare sau identice despre absolut oricine, nu? Iar ceilalți doi domni securiști amintiți ne dau lecții de patriotism, care prin Camera Deputaților, care prin intermediul camerelor de luat vederi, iar noi iarăși o luăm de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și fiziologiei tânărului sunt „atât de delicate și de importante încât putem afirma pe deplin temei că soarta omului se decide , în mare măsură la vârsta adolescenței” (A. Moisin, 2001, p. 63) sau că adolescența este „vârsta la care se plămădește omul de mâine” (I. Dumitrescu, 1980, p. 6). Aceste schimbări semnifică despărțirea individului de copilări și accederea spre maturitate, ieșirea de sub tutela familiei și a școlii și intrarea în viața socială și culturală mai largă a școlii și a comunității
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
toate exemplele și în același timp intimitatea relațiilor care îl pun în față cu un singur copil; este un singur și de neînlocuit exemplu. El poate să adopte această atitudine numai pentru că nutrește față de elevii săi cea mai deplină dragoste, plămădită din abnegație și uitare de sine“ (M. Merchand apud S. Marcus, 1999, p. 117). III.5.4. Formarea autonomiei elevului prin sistemul de recompense și pedepse I. Dafinoiu (1999) în subcapitolul consacrat modificării comportamentului prin sistemul de recompense și pedepse
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
ultimul, moare. Astfel a apărut cosmosul. Tot prin sacrificiu, omul cosmic, Pangu, a creat universul. Optsprezece milenii a trăit Pangu într-un ou. Când a ieșit din ou, Cerul s-a depărtat de Pământ iar din părțile corpului s-au plămădit astrele, munții, apele, vegetația, animalele, oamenii. În mitologia semită / iudaică, influențată de cultele divinităților canaanene, feniciene, babiloniene, lumea sacră este reprezentată de Azazel, divinitate nefastă a deșertului, de cuplul Gad și Asherah, protectorii norocului, și de divinități reprezentând războiul, dragostea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și a trăit într-o colibă singură, în sărăcie. Înduplecat de rugăciunile ei, s-a căsătorit cu ea, pentru că Dumnezeu i-a cerut, ea, redevenind frumoasă și tânără. Zeități chineze Nü Wa sau "femeia-dragon" este creatoarea oamenilor. Din lut a plămădit o făptură asemenea sieși. I-a plăcut ce a făcut și a mai plămădit și alte figurine asemănătoare dar diferențiate, femei și bărbați. Pentru a nu dispărea și pentru a se perpetua, zeița le-a împărtășit oamenilor secretul împerecherii și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a căsătorit cu ea, pentru că Dumnezeu i-a cerut, ea, redevenind frumoasă și tânără. Zeități chineze Nü Wa sau "femeia-dragon" este creatoarea oamenilor. Din lut a plămădit o făptură asemenea sieși. I-a plăcut ce a făcut și a mai plămădit și alte figurine asemănătoare dar diferențiate, femei și bărbați. Pentru a nu dispărea și pentru a se perpetua, zeița le-a împărtășit oamenilor secretul împerecherii și al procreării, învățându-i practica amorului, utilă perpetuării dar și sănătății, vigorii și longevității
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ca fiind mâna stângă a zeiței sumeriene Inanna, este susținătoarea prostituatelor. Este prezentă și în mituri semite, în legende medievale. Tradiția talmudică o prezintă ca fiind prima soție a omului primordial Adam, sau prima Evă. Cei doi ar fi fost plămădiți din lut de Creator. După un timp nu s-au mai înțeles și Lilith l-a părăsit, astfel și-a cucerit libertatea în exercitarea puterii malefice. Într-o altă variantă, Dumnezeu ar fi alungat-o din rai și a creat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe hedonism, pe proprietate privată, pe liberă inițiativă... Va să zică, liberalismul la noi în folclor, cam subțirel... Despre dorințe, se vorbește mult, oriunde. Și în etică. Eticile pot fi citite într-o cheie minoră și ca tratate despre dorințe. Ceea ce se plămădește în laboratorul secret al motivației noastre răzbește spre exterior prin comportament, sau cănd nu ajunge să se concretizeze în acțiuni, se obiectivează în reacții sau în opinii. Nu toate dorințele noastre sunt rele. Dorințele, ca și plăcerile, nu exclud virtutea
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
deci (și cu atât mai mult) în pretențiile mele de a ajunge la adevăr. Rămânerea într-un moment al subiectivității este decretată, printr-un act de supremă iubire, adevărul însuși. Pentru că s-a născut în viscerele mele, pentru că l-am plămădit în ființa mea, orice proiect sub care îmi așez viața devine un obiect al adorației mele. El este marca, pe care o port în mine, a faptei mele viitoare, și tot ce am pus pe lume în numele lui îmi aparține
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
asasinarea lui Călinescu). Cadrul unei discuții lămuritoare între Iorga și Noua școală de istorie era deci creat. Care erau implicațiile acestei confruntări? În primul rînd prăpastia apărută între generații. Gheorghe Brătianu afirma că el și cei din generația lui fuseseră plămădiți de către Primul Război Mondial (și nu de secolul al XIX-lea). Prin urmare, "nici măcar perspectiva noastră istorică nu poate fi aceeași"161. Iată ce scria Giurescu: "Secția de Istorie a Academiei este încă terorizată de o gerontocrație"162. Nu este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos. Din cei uciși, mulți au rămas necunoscuți, pustnice altare. La Pitești ura cu nebunia s-au îmbrățișat dănțuind pe cadavre. Îmi pun o întrebare: de ce la Pitești au fost schingiuiți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
alte veșminte decât cele de azi, pe măsura nevoilor neamului nostru și a aspirațiilor sale. Trecutul lasă pentru istorie și pentru neam un bilanț macabru și dureros, nu-l repetați și cei de azi. Acum când se preconizează și se plămădesc în Parlament noi legi de prigonire a legionarilor, din adâncul sufletului meu mult chinuit, cu trupul istovit de înverșunate și crude torturi ce am îndurat ani și ani, strig: opriți defăimarea și crima, opriți decimarea legionarilor români și creștini. Torționarilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
purtăm chipul lui Hristos, de aceea tot omul botezat e chemat și învrednicit să slujească adevărul. Să nu negăm obârșia, „să facem om după chipul și asemănarea noastră” a rostit Dumnezeu, să nu ucidem, dar, în noi, acest sâmbure care plămădește veșnicia. Omul e o valoare care se perfectează continuu. Să răspundem cu fapte mărețe și vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sâmbure care plămădește veșnicia. Omul e o valoare care se perfectează continuu. Să răspundem cu fapte mărețe și vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim bucurii eterne. Încrezători în brațul nostru, cu fruntea la cer, cu ochii aprinși de doruri să zidim altare. Neînfricați în lupte, să nu subscriem capitulării greului lor. Să amuțească în noi râvnirile slujirii cărnii, să nu ne cotropească țărâna, să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
relație cu erosul maladiv: "Salomeea este lucrarea capitală pe care o expune. Schițează o foarte sugestivă stare sufletească a fiicei lui Irod, după ce a câștigat capul Sfântului Ion. Este complecta uitare a existenței, transpunerea totală a ființei într-o lume plămădită din fantezie inconștientă și senzualism bolnav, pe care o zugrăvește aici domnul Savargin"548. Critica pe care o realizează Sigmund Maur reflectă sensibilitatea simbolistă, care-l informează deopotrivă pe sculptor și pe cel care o contemplă, pe artist și publicul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce În literatură, Însemna cel puțin din punct de vedere estetic la vremea aceea, un tip uman construit, plecând de la preceptele curentului realist. Un personaj trebuia să devină monumental, reprezentativ. La sfârșitul primului volum, pe vatra fierăriei lui Iocan rămăsese plămădit din lut un chip uman, opera unui țăran talentat În ale sculpturii, pe nume Din Vasilescu. A fost ars În cuptor și apoi așezat pe vatră În amintirea tuturor; era chipul imortalizat Într-o altă artă, una naivă, a lui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a) nașterea burgheziei românești, denumită în epocă clasa boiernașilor comercializați sau a micilor boieri agrarieni, apărători ai principiilor liberale și interesați de negoțul cu produse agricole; b) geneza unor practici sociale moderne, precum producții agricole pentru schimb, extinderea circulației mărfurilor, „plămădind pas cu pas o nouă bază de forța socială: capitalul” (Zeletin, 1925/1991, p. 71); c) instituirea practicii cămătăriei, care, alături de capitalul comercial, a îndeplinit funcția de distrugere a economiei de subzistență și de ruinare a vechii clase a nobilimii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de comerț și navigație (16 aprilie 1908). Stabilirea primelor legături economice, diplomatice și cultural-științifice a dus la crearea unor baze necesare amplificării și diversificării relațiilor în anii următori. Acreditarea consulilor americani în țările române, încă din perioada în care se plămădea România modernă, dovedește că marea distanță geografică între cele două țări nu a constituit un impediment în stabilirea unor legături politice care, o dată cu trecerea anilor, s-au dezvoltat și consolidat treptat, făcînd posibilă nu numai o cunoaștere reciprocă a marilor
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
al cărui concert ideologic avea să inunde sonor filarmonica culturală a interbelicului românesc, în special sub bagheta doctrinară a lui Nichifor Crainic. Patria nu e, așadar, doar pământul pe care un popor îl ocupă din întâmplare, el trebuie să fie "plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri" (p. 7). Patria nu e nici limba, care poate fi doar un instrument pragmatic de comunicare, "un mijloc de translațiune al daraverilor [negustorilor] dintre ei" (p. 9). Ea trebuie să fie depozitarul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]