3,103 matches
-
mână. Era răcoros, inegal la atingere. Orele treceau. Mai multe stele decât cer. Stătea nemișcat în noaptea cea liniștită. În dubiță, băiatul Hungry Hop devenea tot mai nervos în timp ce conducea. Ce-și dorea? Voia să se-ntâlnească cu Pinky, așa cum plănuiseră. Nu. Voia să întoarcă și să se bage înapoi în patul lui confortabil. Apoi voia să se trezească și să se ducă jos pentru parathas de dimineață, pregătite așa cum îi plăceau lui. Nu. La ce se gândea? Își aminti cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ea un nou Vultur-în-Zbor. Virgil îi ascultă povestea, apoi spuse: — Știi, trebuie să faci ceva cu imaginația ta. E al naibii de sinistră. Cu ajutorul lui Virgil Jones, lui Vultur-în-Zbor nu i-a fost greu să scape din păienjenișul febrei Dimensiunii. Și-au plănuit scăparea într-un mod simplu: în timp ce Virgil a dansat Dansul Putinței, Vultur-în-Zbor a închis ochii și și-a folosit voința ca să se trezească. într-atât de simplu a fost totul în final, după ce bătălia se terminase, iarVultur-în-Zbor devenise mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Virgil nu mai avea puterea să se apropie de Grimus. Și-o recăpătase în pădure, dar o pierduse din nou în lupta cu gorful. Acum totul depindea de Vultur-în-Zbor. Virgil găsea un motiv de amuzament sumbru în faptul că el plănuia exact ceea ce și-ar fi dorit Deggle. Era ceva ce l-ar amuza și pe Maestrul Nicholas dacă ar afla. în caz că n-ar exista nici un zeu, ar trebui să inventăm unul, își aminti Virgil și răsturnă acel aforism: din moment ce există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
explicabil, căci traversda ceața și se îndrepta către Elbaroom. Vultur-în-Zbor l-a bătut ușor pe spate pe bietul măgar nedumerit. — Sărmane măgar! a zis el încălecând. Se întâmplaseră destule în seara asta. Nu se mai simțea în stare de confruntarea plănuită cu Virgil Jones. într-un fel, se simțea la fel de sodomizat de evenimente ca și nefericitul său armăsar. în Elbaroom Vânătorul îi povestea lui Peckenpaw: — Oraș de ignoranți. Dacă vrei să-ncerci ceva nou, n-ai altceva de făcut decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el. O s-o fac oricum. De ce nu? Virgil Jones avea din nou același zâmbet trist, dar care acum era ușor iluminat de triumf. Momentul acțiunii anulează procesul de evaluare. Virgil Jones, campion al îndoielii, nu avea acum timp pentru așa ceva. Plănuia ascensiunea lui Vultur-în-Zbor spre Grimus. — Poarta către Grimus este asemănătoare cu cea prin care ai intrat în Marea Calf. Deși e mai puțin rudimentară. E imposibil s-o găsești dacă nu știi unde este. întâmplător, eu știu. Acolo îți va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iubit. Nu era o întrebare. Era o afirmație sumbră. — Totul s-a schimbat, spuse el amărât. Trebuie să plec. — O curvă, îi aruncă ea. Asta crezi că sunt: o curvă. Nu vorbesc cu curvele. Tu și cu ea. Tu ai plănuit totul: să mă faci să te iubesc, să mă faci geloasă, să mă distrugi. — Nu, răspunse Vultur-în-Zbor. — Curva. Elfrida curva. Da, de ce nu? Da, de ce nu? Dacă iubitul meu mă crede curvă, trebuie să mă conformez. Da, de ce nu? O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trăgea cu urechea, auzi discuția și se simți încântată. în bucătăria Casei Fiului Răsare, printre oalele și tigăile părăsite, bărbatul numit Piatră, singurul oaspete al nopții, cel care nu putea fi alungat, mânca. Virgil Jones l-a văzut și a plănuit evadarea. Vultur-în-Zbor a părăsit casa pe ușa laterală și s-a târât pe Drumul Pietruit, prăpădit ca hainele-i de împrumut, murdar precum casele, prăfuit ca străzile, și a început să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o altă dimensiune potențială nu ai fi ajuns niciodată pe insula Calf. în alta, eu n-am găsit niciodată Trandafirul. în alta, eu continui să trăiesc, prizonier etern al propriilor mele idei. Dar aici totul trebuie să fie așa cum am plănuit. Mâinile i se agitau acum nebunește. Vocea îi era pătrunzătoare și ascuțită. — Și dacă n-aș fi rezistat febrei Dimensiunii? întrebă Vultur-în-Zbor. — N-ar fi fost cu putință, răspunse Grimus. Ionii tăi erau prea puternici. Observă modalitatea pe care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
l-ai propus. Ești atât de departe de durerile și chinurile lumii pe care ai părăsit-o și ale lumii pe care ai creat-o, încât până și moartea o vezi tot ca pe un exercițiu academic. Poți să-ți plănuiești propria moarte ca pe un fel de partidă de șah perfectă. Dar la final totul depinde de mine, Grimus - într-un fel pe care încă nu mi l-ai explicat. Totul atârnă de opțiunea mea și îți spun de pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ai pregătit muntele Kâf să se întoarcă împotriva lui Simurg. Și tu vei fi noul stăpân, pentru că îți voi fi arătat deja cum. Chiar vrei să mori așa, în mâinile gloatei? întrebă Vultur-în-Zbor. — Bineînțeles, răspunse Grimus de-a dreptul nebunește. Plănuiesc asta de secole. Este ceva satisfăcător și în plan psihologic, și în plan simbolic. Răstimpul de stabilitate ce conține semințele propriei prăbușiri. Cataclismul urmat de o nouă ordine, una foarte asemănătoare. E estetic. E corect. Grimus traversă camera în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Și în cele din urmă cei patru au ajuns față-n față, știind ce trebuia să se întâmple. Grimus a spus: — Am aflat tot ce am vrut să aflu. Am fost tot ce am vrut să fiu. Sunt desăvârșit. Am plănuit asta. E timpul. Dar în vocea lui subțire și ascuțită se simțea nesiguranța Vulturului subsumat dinăuntrul lui, a celui de-al doilea eu, care protesta. El nu își alesese această moarte. Flann O’Toole a spus: — Unde-ți este mașinăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rost să tărăgănăm lucrurile. Ți-aș fi recunoscător dacă te-ai așeza aici. L-a pus pe Grimus să se așeze chiar sub cea mai groasă ramură a copacului. Grimus a spus: — Nu am nici un motiv să trăiesc. Totul este plănuit. O’Toole a zâmbit. — O, bun! a spus el. Sunteți foarte cooperant, domnule Grimus. Broboane de transpirație rece se amestecau cu sângele închegat de pe fața lui Grimus. — Măi să fie, domnule Grimus! a spus Flann O’Toole. Cred că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să nu salivez prea ostentativ în timp ce mă uitam cu invidie la fiecare îmbucătură pe care Duggie o lua în furculiță. În ciuda consumației copioase, a sporovăit non-stop. Am învățat atunci de la Duggie să nu spun ceva decât dacă este absolut necesar. Plănuia să îmi facă o expoziție la începutul anului viitor; trebuia să mă grăbesc acum să încep să lucrez pentru ea. N-am putea pune oare o instalație imensă în geam, și apoi unele mai mici în cameră? Cum vreau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
zis, dar deja închisese, și m-am strâmbat. La comisionul pe care îl percepea Duggie, ar trebui să vândă vreo cinci ca să văd și eu vreun profit. Chiar ar trebui să mă gândesc la sculpturile pentru expoziția pe care o plănuia Duggie, dar anul viitor părea mult prea departe ca să iau ideea în serios, iar creierul meu nu era pregătit. M-am decis să-mi încarc bateriile. Asta, de obicei, însemna să mă chircesc pe canapeaua mea veche și jerpelită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
alarma pe care mi-o dăduse tonul, care ascundea ceva, pe care el vorbise cu Joe, ca să nu mai spun de cum s-a uitat în spate, nervos, înainte de a ieși din bancă. Nu era mare lucru. Dar nu aveam nimic plănuit pentru restul zilei. Și asta mă făcea să nu mă mai gândesc la săraca mea sculptură, plină de vânătăi. Urma stația Farringdon. La King’s Cross, Simon era tot cu capul în nori; erau mai bine de zece secunde de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de gând să continui de unde o lăsase Charles. A fost un șoc. Credeam că a rămas totul în urmă, că sunt în siguranță acum. Cum reușea să facă asta? — A, păi totul era foarte finuț lucrat, a spus Simon, a plănuit totul dinainte. Avea un document pe care să îl semnez eu în care scria că îmi împrumutase o sumă de bani, pentru care trebuia să plătesc dobândă. Urma să fie renegociat peste cinci ani. Depozit direct în contul lui de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
destui bani în cont pentru a acoperi plata la timp, deși era greu de crezut că cineva precum Charles nu ar fi observat asta și nu l-ar fi obligat să plătească. Bineînțeles, mai putea fi o explicație: că James plănuise deja să-l ucidă pe Charles și nu a vrut să piardă banii pe încă o lună în contul unui bărbat care urma să moară. Ar fi fost însă cu bătaie prea scurtă, punându-l pe Charles imediat în gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
stagii de câte o lună sau chiar mai mult la tăiat trestie-de-zahăr în Cuba. Neuitatele zafra cu care lagărul socialist ținea Cuba la sân. Au amenajat atunci un local cu specific cubanez, pe Bulevard, în localul fostului C.E.C. pe care plănuiam să-l jefuiesc în reveriile mele din înserările de la „Colombo“ (era și o agenție de turism pe acolo). Restaurant fusese și mai înainte acolo, căci după ce mutaseră C.E.C.-ul (mă turnase careva că voiam să-l jefuiesc?) doar au încropit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Uneori, totuși, mai rămânea câte o crăpătură între ele, nu mai mare de un lat de palmă, prin care zăream câteva mese, undeva în centrul sălii, ringul de dans și platforma orchestrei. Cântau formații destul de bune. În acea vreme, când plănuiam cina cu Ester, se producea acolo Aurelian Andreescu. Nu-mi plăcea cântărețul. Dar nu pentru el intram acum în local și nu de dragul lui aveam să vin cu Ester. Am intrat. Nu voi povesti în amănunt cele ce au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plăcea fără rețineri votca. Îmi plăcea bodega aceea. În ultimul an de studenție o frecventasem asiduu. Mi-o recomandase un fost coleg de liceu, Goran, student la Arte Plastice. Mă întâlneam cu el acolo și cu alți de-ai lui plănuind revoluționarea modului de reflectare a realității socialiste în arta contemporană din multilaterala noastră dezvoltată. Pentru documentare, plănuiam să facem un tur al României în căruță. Goran făcea rost de atelaj (cu coviltir) de la un fierar din satul lui, eu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o recomandase un fost coleg de liceu, Goran, student la Arte Plastice. Mă întâlneam cu el acolo și cu alți de-ai lui plănuind revoluționarea modului de reflectare a realității socialiste în arta contemporană din multilaterala noastră dezvoltată. Pentru documentare, plănuiam să facem un tur al României în căruță. Goran făcea rost de atelaj (cu coviltir) de la un fierar din satul lui, eu trebuia să închiriez caii de la vărul N. Și Atleta, nepoata unui secretar de la secția economică a organizației de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trista realitate a acestor vremuri de bîlci. Vanitas pecata mundi. L-am văzut Îndepărtîndu-se pe Gran Vía, o schiță de om, adăpostit În pardesiul său cenușiu, care flutura În vînt aidoma unui drapel ponosit. M-am Îndreptat spre casă, unde plănuiam să pun mîna pe o carte bună și să mă ascund de lume. CÎnd am făcut colțul dintre Puerta del Ángel și strada Santa Ana, mi se făcu inima cît un purice. Ca Întotdeauna, Fermín nu se Înșelase. Destinul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Julián se Întreba ce se va alege de el. Visele și ambițiile sale literare Îi păreau mai Îndepărtate și mai neviabile ca oricînd. Singura lui ambiție era să stea lîngă Penélope. În timp ce el se Întreba asupra viitorului său, alții Îl plănuiau În locul lui. Don Ricardo Aldaya Îi pregătea deja un post În cadrul firmei, pentru a-l iniția În afacere. Pălărierul, la rîndul lui, hotărîse că, dacă fiu-său nu voia să urmeze afacerea familiei, Își putea lua adio de la a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
distanța simulată și Întîlnirile pe furiș de odinioară nu-l mai satisfăceau. Stăruia s-o vadă mai des, riscînd din ce În ce mai mult ca relația sa cu fata să fie descoperită. Jacinta făcea tot ce putea ca să-i acopere: mințea la nesfîrșit, plănuia Întîlniri secrete și urzea o mie și unul de șiretlicuri pentru a le acorda cîteva clipe Între patru ochi. Înțelegea și ea că asta nu mai era de-ajuns, că fiecare minut petrecut Împreună de Penélope și Julián Îi unea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-ți scapă nimic, așa-i, Julián? Adevărul e că aveam de gînd să-ți vorbesc despre subiectul ăsta. Mama ta și cu mine discutăm despre viitorul tău. Ea a venit să mă vadă acum cîteva săptămîni, Îngrijorată că taică-tu plănuiește să te trimită la anul În armată. Mama ta, cum e și firesc, Îți vrea numai binele și a venit la mine ca să vedem dacă, Împreună, putem să facem ceva. Ai Încredere În noi. Julián ar fi vrut să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]