1,160 matches
-
mușcător. Mă simțeam, cumva, răzbunat, prin orgoliul tău, pentru toate umilințele pe care le-am îndurat fără să zic nimic Ce orgoliu frumos aveai atunci, Galilei! Erai viclean ca o vulpe și agil ca un tigru. Știai să faci o plecăciune în așa fel încît toată lumea să priceapă că-ți băteai joc de ei și că sub vorbele tale smerite se ascundea un hohot de râs. Polemica ta cu iezuiții a fost un spectacol extraordinar de inteligență și de vanitate. I-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Mijlocul îl aveau prins 109 În panglici late și pe cap purtau pălării de pai, rotunde și mari. Prostimea făcea loc, vizitiii pocneau din bicele lungi și subțiri, caii călcau mândri piatra cubică. Trecătorii se salutau unul pe altul, cu plecăciuni mari. Se uita cârciumarul. Calea negustorilor se schimbase. Pe părți se sădiseră pomi tineri, tei și castani, cu tulpini subțiri, săpați cu grijă la rădăcini! Se înălțaseră case noi, cu câte două caturi, tencuite frumos, cu balcoane pline de iederă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ori de câte ori ești chemată. O să mă uit pe programare și o să încercăm să trecem rapid săptămâna asta prin toate scenele în care apari. După aceea, voi lua o hotărâre. —Mulțumesc, spuse Violet, cu atâta umilință încât o și vedeam făcând o plecăciune. —Mulțumesc, Philip, pentru pledoarie, zise MM, cel puțin amuzată. Philip Cantley, neștiind cum să reacționeze, alese cale bunului simț și nu făcu nimic; Violet părea complet absorbită. Știu textul ca pe apă, spuse ea cu mândrie. —Ți-ai învățat replicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu John Benson 1, observai eu. Numai spirit și venin. Numai să nu se ia la întrecere cu mine pentru rolul de dandy din perioada Restaurației, spuse el fără prea mare atenție. Am cam acoperit piața. Se arcui într-o plecăciune adâncă și elaborată, a cărei perfecțiune mă făcea să-i și văd coada de brocart a hainei de gală și dantela revârsându-i-se pe deasupra manșetelor. — Totuși, următorul meu rol e Edmund, la Național. Mi-au spus azi de dimineață. —Bravo! Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gardianul în clipa în care intră în clădirea Ascentis. Nu prea vă putem ține la distanță, nu-i așa? —Ei, haide, Tony. E a treia oară luna asta, atâta tot. — Înseamnă că afacerile merg bine. Într-adevăr, spuse, mimând o plecăciune grațioasă, nu mă pot plânge. La ghișeu, completă formularul pentru colete. La rubrica „bunuri“ trecu pur și simplu „artizanat“. La „țara de origine“ scrise „Iordania“, ceea ce nu era doar adevărat, ci și, în mod convenabil, de neremarcat. Importurile din Iordania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se situau la cel mai jos nivel, iar britanicii aproape că îi egalau - se puneau în genunchi de fiecare dată când un dictator cu mustață începea să se împăuneze pe un podium. S-au prăbușit în fața lui Hitler, au făcut plecăciuni și s-au gudurat în fața lui Saddam. Și erau gata să vândă Israelul la fel cum fuseseră gata să-i trădeze pe evrei în anii ’40. Era o boală congenitală. Scrisese lucrurile acestea de mai multe ori. Uniunea Europeană nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
violențe sângeroase, să te întorci la Colony era ca și cum ai fi revenit la un paradis al siguranței. Același sentiment îl avură și acum, când plătiră taxiul și intrară. Pardoseala rece, din piatră a holului, portretele vechi și desenele de pe pereți, plecăciunea de „bun venit“ a angajaților. „Colony“ era un nume potrivit; întreaga clădire părea desprinsă direct din anii ’20. Îi reveni în minte amintirea camerei în care dormise acum aproape zece ani. Deasupra biroului era o fotografie alb-negru a generalului britanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
marele fluture care tot zbura. I-am spus atunci și despre cântecul de Hanuca pe care mi-l cântase Ghidale, melodia lui zglobie și cuvintele acelea neînțelese pentru mine, dar calde, învăluitoare. A zvâcnit din pat și, făcând o adâncă plecăciune, a murmurat câteva cuvinte. „Astea erau?“, a zâmbit Ester. Și tot ea a adeverit. „Astea, că le cântam și noi în copilărie, la Botoșani. Ne lua bunicul de mână și înconjuram masa unde era pusă Menorah lumânărilor aprinse și cântam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
beat din stația tramvaiului de la Gara de Nord, un bărbat înalt, cu barbă albă, recitând niște versuri despre o frumoasă doamnă plecată cu un vapor albastru spre o insulă cu migdali și rododendroni, la fiecare vers bărbatul făcea o piruetă și o plecăciune, cu brațele ridicate spre cer, precum balerinii la final de spectacol, apoi imaginea unui copil (eu) recitând pe scena Căminului Cultural de la noi din sat un poem împotriva chiaburilor, cu finalul „iar pe voi, căpușe și ciocoi, uite-așa vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
merge la deputăție? Da’ tare mai dați, coane, la opoziție!“. Era plătit de inși, să-i salute astfel, să le impresioneze companiile. „Aveam tarif fix“, preciza el. „Un pol pentru coane, la prima tură, p-ormă cinci lei chipiu’ cu plecăciune. Doi poli escelența, suta pentru dom’ deputat și zece poli pentru dom’ ministru. Era și de-ăștia care se vrea miniștri. Da’ era periculos, la miniștri și generali, nu prea mă băgam, că, dacă se prindea careva din asistență că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
A intrat atuncea prima dată și și-a scos pălăria- purta vechitura aia neagră plictisitoare care-l face s-arate ca un doctor - și-am văzut imediat c-a dat-o pe spate pe mama. A făcut un fel de plecăciune mică atunci când a scos-o și ea s-a făcut toată un zâmbet și-o drăgălășenie. — Cine-i prietenu’ tău, Stacey? mi-a zis. — El e domnu’ Thornton. Vine la cumpărături la SavaPârț și-am intrat în vorbă. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ajute și să te binecuvânteze! - Iertați-mă, cuvioase părinte, dar cum aș putea eu, o păcătoasă, să apăr cinstea lui Dumnezeu? îl întrebă ea curioasă. - Cinstea lui Dumnezeu se apără prin păzirea și răspândirea adevărului lui Hristos, îi răspunse el. - Plecăciune, sărut mâna, cuvioase părinte, și vă mulțumesc pentru învățătură. Atunci, în acel moment, simți cum o dorință se aprinse ca o candelă în sufletul ei. Cojocul Moș Parfene, gospodar cunoscut din satul vecin, era și un om foarte deștept și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întâi a frontului acesta se plasează intelectualii. O mie de ani de ortodoxie slavă ne-au transformat în legume spirituale; de la momentul în care am hotărât să îl confundăm pe Dumnezeu cu un arendaș căruia se cuvine să îi faci plecăciuni nu am mai făcut nici un pas înainte. Ba nu, mă înșel, am evoluat; acum îl vedem ca pe un zeu civilizat, „complex“ și rațional, în care trebuie să investești ca să câștigi... Atâta doar că, paradoxal, zeul acesta nu locuiește în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
benigne, și am înțeles filozofia divină a cerșetoriei. Am cu prins metafizica necazului, fenomenologia ratării ca împrejurare a rugăciunii, semeția prieteniei fără timp, fără loc, fără prieten, doar cu trupul astral al himerei încarnate în ființe care au intrat fără plecăciune în mine, ca să-mi întrețină părăsirea... și astfel viitorul, abținându-se de la perversa lui determinare, așteptând ca o surpriză venirea mea imprevizibilă - sau plecarea mea, după sticla în plus, către descoperiri care pe el nu îl privesc. * Dependența noastră de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de alb, cafeniu și negru, cu corul său stratificat de accente străine, cu copiii și copacii lui, cu familiile de muncitori săraci, cuplurile de lesbiene, magazinele alimentare coreene, sfântul indian cu barbă, în roba lui albă, care îmi face o plecăciune ori de câte ori ne întâlnim pe stradă, piticii și schilozii, pensionarii bătrâni mergând cu pași mărunți pe trotuare, clopotele bisericilor și cei zece mii de câini, populația subterană de vagabonzi solitari căutători prin gunoaie, care împing la cărucioarele pentru cumpărături pe marile bulevarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
facă baia, dar nu la clasa a doua, ci la lux. Zăbovi înăuntru aproape o oră, se desfătă cu apa caldă care parcă-i topea toate nodurile dureroase din trup, trecu pe la masaj, iar la plecare băieșul îl salută cu plecăciune, ca pe clienții cei mai de seamă. Detaliul că omul a venit cu un cufăr și a plecat fără el nu avea cine să-l remarce. Cât despre băieș, el avea o vârstă la care uiți repede tot ce nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
frunte, mâinile și degetele lățite ca labele de lup. Chipul măsliniu și prelung, spânatec, o barbă țepoasă și neagră. Avea ceva tainic, trist și totodată vehement în el. Ca înfățișare era un om normal. Deși stângaci, totuși cuviincios, fără mari plecăciuni, cu o demnitate și o stăpânire de sine care impresionează. Întreaga sa făptură este impresionantă. Îmbătrânise, nu mai putea ochi, s-a lăsat de vânat, dar prinde din când în când în laț și la capcană... câte o vulpe nărăvită
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și micșorând într-atât însemnătatea reușitelor mele profesionale, încât nici măcar nu mai simțeam dorința de a fi lăudat. De nimeni! Iar asta, pentru că mă obliga pe mine să aleg dintre două atitudini: fie să mulțumesc îndelung pentru laude, să fac plecăciuni, să roșesc, iar inima să-mi crească înăuntrul meu, să-mi bată puternic și să se umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat, căci asta se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
greoi, și toată circulația de pe bulevard se întrerupse pe loc, pentru ca întregul convoi să intre maiestuos în mica grădină a clădirii cenușii. De departe, Gacel putu zări silueta înaltă unui bărbat elegant și semeț, care coborî din mașină însoțit de plecăciunile ceremonioase ale portarilor și funcționarilor și urcă fără grabă cele cinci trepte de marmură ale impunătoarei intrări, unde, de o parte și de alta, făceau de gardă doi soldați înarmați cu pistoale-mitralieră. Când Madani dispăru, Gacel traversă iarăși strada, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
seara târziu, până când nu intră în casă fiica mea rebelă, care fusese la nu știu ce serată. Eram, acum câțiva ani, într-o familie de prieteni japonezi. Era un fel de reuniune de familie. Știi cum e la ei: ceremonial, tabieturi, sobrietate, plecăciuni... Deodată, toate tabuurile civilizației nipone au fost date peste cap: lumea a început să aplaude (tot aplauze, dar altfel de aplauze...) și să vocifereze, cu veselie, în fel și chip. Nedumerită, am cerut explicații. Ce se întâmplase? Copilul gazdelor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
domnul Opie. El străbate lumea asta Îngustă ca un colos. Vrei să spui... Ce atitudine avea el În privința confesiunii? Era, evident, romano-catolic prin naștere. — În Hamlet... Începu domnul Opie, dar dr. Czinner nu mai așteptă. Se ridică și făcu două plecăciuni scurte. — Noapte bună, spuse el. Voia să-și exprime furia și dezamăgirea, dar tot ce a putut spune a fost: — Foarte interesant. Culoarul, luminat doar de un șir de becuri slabe, albastre, se Întindea cenușiu, vibrând printre cabinele Întunecate. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stricată cât ar fi fost ziua de lungă... Când soarele s-a cocoțat undeva în bagdadia cerului, am ajuns la izvorul care, de fiecare dată parcă, îmi aține calea sub o costișă din subsuoara pădurii. L-am salutat cu o plecăciune spre unda lui susurată, umplându-mi cu apă plosca golită de-a lungul drumului... Mi-am răcorit apoi fruntea și m-am așezat pe perna de mușchi de lângă tulpina stejarului falnic ce stă de strajă izvorului - cine știe de câtă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fie limpede ce înseamnă “închinare”, cu îngăduința sfinției tale am să las să vorbească întâi Dicționarul. Iată ce spune cartea de căpătâi: “Închinare, închinări, s.f. Acțiunea de a (se) închina; rugăciune. Semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune. Dedicație”. ― De aici și până la: “A recunoaște suzeranitatea cuiva; a accepta să devină vasal... A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire din țară, cu toată averea ei, jurisdicției unei mănăstiri din Orientul ortodox...” e o cale destul de lungă, fiule
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cea mare”. ― Cu îngăduința sfinției tale, eu aș socoti că cele câteva lucruri dăruite mănăstirii Pobrata după 23 de ani de păstrare neatinsă a unor comori au doar o valoare simbolică, nu și de răsplată... ― Călugării de la Pobrata, fiule, în plecăciunea lor către cei sus puși în erarhia bisericească, au socotit ca ieșite din comun și aceste daruri... ― Sper să nu te miri, sfințite, când vei afla că la 10 iulie 1673 Theodosie, episcop de Roman, face o danie. ― Ia să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să iasă. — Plecați? Întrebă bătrîna. — Eu și prietenul meu am hotărît să petrecem noaptea În oraș, ca să vedem spectacolul... — Ca să vezi! zise bătrîna În doi peri. Hamalii dau totdeauna informații greșite! Ați fost foarte amabilă, Îi spuse Hilfe, făcîndu-i o plecăciune. De o amabilitate cuceritoare. — O, acum mă pot descurca și singură, mulțumesc. Hilfe părea dornic să-și asume misiunea propriei sale Înfrîngeri: porni cu pași hotărîți pe peron, urmat de Rowe ca de-un valet. Forfota contenise, așa că acum Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]