1,535 matches
-
fervoarea ei fără concesii, ne-a părut demnă să întrețină, peste ani, gesturi de legitim rapel, destinate aceleiași ambianțe, însă cu o sporită anvergură. Retrospectiva Dan Er. Grigorescu din ianuarie 2008, de la Galeria Dialog, procura o bună oportunitate, densa ei plenitudine ne-a îngăduit să întrevedem putința unui transplant roman, care să prilejuiască o autentică palingerezie: după un decupaj astfel condus, încît să-i împrospăteze eclatant acestui tezaur valențele mediteraneene și latine. Bogăția ofertei nu se găsea nicicum sacrificată, numeroase piese
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
finalul operei, în care leitmotivul principal este eliberarea prin iubire, pentru mine fiind singurele clipe de muzică din festivalul George Enescu în care timpul a încetat să existe și am primit cheia de acces în zona magnificului. Acest sentiment de plenitudine nu s-ar fi realizat fără minunații soliști care au călătorit împreună cu Marek Janowski prin Inelul Nibelungului. Seara de 22 septembrie 2013 a fost cea în care am reauzit vocile lui Stefan Vinke, convingător și stâpân pe rol în postura
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
psihologicului și al artei. El se caracterizează printr-un dinamism descătușat, printr-o tendință de depășire a limitelor. Pe plan psihic, sublimul este constituit dintr-un moment al neliniștii și tensiunii, urmat de un altul, al liniștii superioare și al plenitudinii. În dezlănțuirea forțelor naturii, omul se simte cuprins de groază, dar și de admirație față de măreția sthiilor. Minții îi apare, " odată cu ideea infinitului, sentimentul de nobil orgoliu al omului care îl gândește și se ridică astfel deasupra lui.”(T. Vianu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
că e cestiune foarte gravă, ca și când cu asta ne-ar fi descoperit ceva nou. Întrebăm dar încă o dată: Cui dintre evrei și cum voiește guvernul a se da drepturi politice. Cestiune secundară. Cui dintre evrei și cum voiește ale da plenitudinea drepturilor civile. Cestiune principală. Până la acest răspuns însă arătăm din nou, prin scrisoarea ce ne-o trimite d. N. T. Moldoveanu, în ce mâni a încăput țara întreagă, deci și cestiunea izraelită. Din scrisoarea de mai la vale se va
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în... America, oare mai e îndoială că aceleași elemente de corupție și spoliarea tind a uza de aceleași mijloace, a ajunge la aceleași scopuri pe cari le-au atins în acea parte a nefericitei Polonii? Dacă astăzi, când n-au plenitudinea drepturilor civile și nici pe cele politice, au pus mâna pe tot negoțul și pe toată industria mică din Moldova, dacă astăzi se lățesc înspăimîntător asupra șesului Țării Românești, dacă azi se încuibă în vatra harnicilor olteni ce va fi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
senină acceptîndu-l așa cum era? pentru că presimțise ce era în ea, murmurul, rumoarea din adâncuri a desordinei, o auzise în acele clipe de trădare și, desigur, se speriase...) Nimic însă nu răzbătea în afară din viața acestui cuplu, în afară de o continuă plenitudine în înțelegere. Desigur, flacăra nu era spectaculoasă, dar le lumina, cum am spus, din plin, micul lor destin. Era frumoasă Lavinia? La început mi se păruse că nu, dar nici o femeie nu e în mod absolut frumoasă sau urâtă până
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
numai firești și proprii ființei mele bucuriile apropierii de moarte, dar începusem chiar să cred că această apropiere e singura care avea valoare și durată, singura care scoate ființa noastră din intemporal, sporind, prin refuzul corpului nostru de a muri, plenitudinea vieții din noi și a scurgerii armonioase a clipelor... Ar fi trebuit deci să plec, să părăsesc acel trup asemeni omului de odinioară, care, zărind în pădure o femelă, o fugărește, o prinde, o posedă flămând, apoi, fără gândul că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-ai gândit mai înainte că poți face. O iubesc? Bineînțeles că nu... Sau mai bine zis, nu încă?... Da, poate!" Și un gând îmi flutură parcă dinainte ca o fantasmă, o bănuială, dar care nu-mi turbură senzația de plenitudine care mă stăpânea; o întrebare: dar dacă aceste zile la care adăugăm și pe aceea de început, când găsisem pe biroul meu o floare, și pe aceea când îmi telefonase de la mare și "evenimentele" care urmaseră după întoarcerea ei, dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sufereau în chiar acele clipe populații haotice de pe pământ, erau departe de mine. Iată, îmi spuneam ascultând visător ecoul pașilor mei în noapte, bucuria sau durerea nu sânt totdeauna fructul determinat al unor cauze determinante. Libertatea face să trăiască cu plenitudine totul, și atunci suferința în dragoste aduce din adâncuri bucurii stranii și necunoscute, iar fericirea se colorează violent cu luminile infernului. Îndoiala ne trezește cugetul, producând în spiritul nostru certitudinea că existăm, gândire suverană și divină care ne supraveghează urâtul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
totuși ca pasăre, și planai ca acum peste singurătatea văilor adânci, cu sentimentul divin că ai fost aici totdeauna și vei fi... Jos, asta e o pură idee. Aici era o idee trăită, sau mai bine zis o senzație de plenitudine din care țâșnea ideea, după cum altădată prăbușindu-mă zilnic cu liftul în adâncul pământului putusem s-o trăiesc pe aceea a închircirii și a încătușării... Tăcerea domnea asupra întinderilor de zăpadă! Pârtia peste care dădurăm la cota 2000 era amețitoare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
compensație financiară ori a celor privind acordarea unui avans din compensația financiară formulate de victimele infracțiunilor. Comisia desfășoară o activitate de judecată propriu-zisă, soluționând o cerere - de acordare a compensației financiare ori de acordare a unui avans din aceasta - cu plenitudine de jurisdicție, în primă instanță. ... 54. Prin constituirea unui complet de judecată în număr de doi judecători, care realizează o judecată de primă instanță a cererilor pe care le reglementează art. 28 și 30 din lege, dispozițiile art. 31 coroborat
DECIZIA nr. 6 din 26 mai 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300380]
-
înțelesuri deopotrivă de justificate. ... 109. Reiterând, în procedura pronunțării hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de stabilire a normei incidente și de interpretare și aplicare a legii; judecătorul cauzei, în virtutea plenitudinii funcției sale jurisdicționale, este cel chemat să rezolve și posibile dificultăți de interpretare ori de corelare a unor norme juridice, fie ele neclare ori incomplete, folosind metodele de interpretare a legii, în acord cu principiile de drept, cu statuările doctrinare
DECIZIA nr. 245 din 23 iunie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300365]
-
linea raționalista inițiată de Aristotel (Despre suflet) înspre empirismul lui Christian Wolff (Psychologia empirica, 1732). Deoarece, în timp ce renascentiștii îl experimentaseră în mod direct, fără a conștientiza complet și fără a teoretiza deloc acest fapt, cultivându-l fericiți în libertatea și plenitudinea vieții și a naturii (sau, se poate adaugă, manifestându-l neliniștiți în condițiile exilului politic, care induce dorința de afirmare și stimulează degajarea potențialului personal), secolul al XVIII-lea l-a supus cu adevarat reflecției 57 punând în lumina subiectul
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
produsului artistic din timpul Clasicismului) mișcarea oculta a universului mănat de același principiu viu de acțiune. Sarbiewski și Gracián exprimaseră, cu un veac înainte, această idee, în lumina teologica. Poetul crează așa cum face Dumnezeu", spusese iezuitul polonez 130. "Artă este plenitudinea naturii, ca și cum ar fi vorba despre opera unui al doilea Demiurg", reflexionase conceptistul spaniol 131 (membru al aceluiași ordin religios). La Kant însă, efectul creator este însoțit de unul cognitiv, observă Ernst Cassirer: "Pentru artistul care scoate constant din sine
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
În cursul devenirii ei, operă constituie, astfel, un punct de coincidență, de anulare a diferențelor și a opozițiilor, a discontinuităților și fragmentarilor, pe deasupra cărora se reintegrează, pentru un scurt interval, în spiritul artistului, unitatea lumii. Percepută că o stare de plenitudine interioară, ca sentiment de plăcere care însoțește armonia facultăților de cunoaștere (imaginația și intelectul) în jocul lor liber. Iar elementul ordonator al jocului acestor facultăți este tocmai regulă plăsmuita sub semnul inescrutabil al naturii, aceea pe care poetul o extrage
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
nu s-ar putea interpreta acest proces, dimpotrivă, nu ca o violență, ci ca o liberare a limbajului din chingile semnificației curente, ale funcției sociale fixe de identificare? Nu s-ar putea vedea că o slobozire a vocabulei din îngrădirea "plenitudinii" ei de sens și plasticitate, cum scrie, pe aceeași temă, Pfeiffer 176, de la Începutul în care aceasta numea, instituia, ordona și crea înfruntând neantul, în care aducea la existența, numindu-l, chiar si neantul?) Relația între un termen propriu și
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
este anormală, dacă însuși rezultatul, dacă minutul de simțire, pe care ți-l amintești și îl analizezi după ce ai trecut de criză, se dovedește a fi armonie, frumusețe superlativă, dacă îți oferă un nemaiauzit și nebănuit până acum sentiment al plenitudinii, al măsurii și al unei entuziaste contopiri evlavioase cu însăși sinteza supremă a vieții?“ Aceste expresii vagi i se păreau foarte ușor de înțeles, deși încă prea nesatisfăcătoare. Cât despre faptul că aceasta este într-adevăr „frumusețe și rugăciune“ - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
apropiat va realiza și umaniza justiția. Comunismul va perfecționa această stare nouă, care va avea expresiunea sa finală în anarhie. În anarhie fiece ființă își va fi ajuns dezvoltarea sa complectă. Poate că se vor descoperi simțuri noi. Omul, ajungîndu-și plenitudinea, nemaiavând nici foame, nici frig, nici una din mizeriile prezente, va fi bun. Atunci nu va mai fi cod (penal), nu vor mai fi jandarmi. Nu va mai fi guvern: anarhie. Tot ce vedem din această eră este poezie, o sublimă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de înstrăinat, nici frazele patriotice. Voiți bani cu 3 la sută? Vindeți moșiile statului la companii străine și-i veți avea. Aceasta nu va dovedi însă că din sine însuși poporul românesc se dezvoltă, că el însuși se bucură în plenitudine de măreața moștenire pe care i-au lăsat-o harnicii și vitejii lui străbuni. [8 mai 1881] ["F. KANITZ, SCRIITOR... "] F. Kanitz, scriitor care-a publicat pîn' acum mai multe opere asupra popoarelor din Peninsula Balcanică, surprins de știrea că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prin împrejurarea că nici cunoaște, nici poate cunoaște țesătura de interese în joc, așadar nici nu o poate judeca. Ea dar sau își impune o deplină rezervă sau secundează guvernul, dar numai atât pe cât această secundare nu împuținează cu nimic plenitudinea responsabilității ce le incumbă miniștrilor. Poate că atitudinea aceasta ar fi fost de recomandat și majorității, căci nici aceasta nu știe de ce e vorba, nici ea nu cunoaște tratările asupra unei cestiuni pendente și nu ni se pare circumspect de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
rețea multiplu ramificată converge spre ceea ce în Pădurile orchestre se numește „sărbătoarea poemului”. Căci poemul este o sărbătoare, un „festin” („festinuri se spărgeau prin scamă ca niște orhidee uriașe” - citim altundeva), „apoteoză” și „iluminare” tocmai în măsura în care propune un spectacol al plenitudinii ființei, într-o lume degajată de povara „realității” („Dezbracă-te de realitatea ta, cum te-ai dezbrăca de haine...”), unde orice act pare gratuit („fără nici o conjugare a utilității”), iar ființa participă la tot ce există, într-o “împărtășire din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mișcării cotidiene cu dansul și cu ceea ce francezul numește loisirs, ca o degajare de apăsările existenței de fiecare zi, creează acea atmosferă destinsă, specifică momentelor festive, de răgaz, - spațiu și timp al “îngăduinței” de a-ți descoperi propria libertate și plenitudine de a fi. Or, cristalizările imaginarului lui Voronca, funciarmente subordonate privirii spectatorului, arată că ele nu sunt decât cazuri particulare ale mai generalei perspective asupra unui cosmos festiv, impulsionată de ceea ce am putea numi voință de sărbătoare, apelul la transfigurarea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
unei epidemii ș...ț”, - iar poezia lui Ilarie Voronca este însuflețită pe întreg parcursul ei de un program ca acesta, crezând în valoarea incantatorie a rostirii poetice, capabilă să reînnoiască fundamental poziția omului în univers, înălțându-le pe amândouă în plenitudinea lor originară. „MILIARDARUL DE IMAGINI” Urmând itinerariile lui Ilarie Voronca în căutarea unei noi „gramatici” a poeziei, am putut remarca interesul său ieșit din comun și constant pentru imagine; iar identificarea câtorva dintre tiparele universului său liric, dependente de ipostaza
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de aici vom înțelege subtila relație dintre eternitate și timp. Astfel, căderea în timp nu mai apare ca simplă pedeapsă: "Timpul nu e ceva contrar eternității, o cădere din eternitate, dar nici o eternitate în desfășurare. Eternitatea dumnezeiască, ca viață în plenitudine, ca un dialog al iubirii eterne și desăvârșite între subiecte care sunt perfect interioare unul altuia, poartă în ea posibilitatea împărtășirii din eternitate, fapt care se poate actualiza în comunicarea cu Dumnezeu prin har"40. Mișcarea în lume poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din nimic, confirmând plinătatea vidului. Este adevărat că taoismul identifică vidul cu Dumnezeu (Dao), dar mai vorbește de Unul care este Suflul primordial și care însuflețește dualitatea yin-yang, într-o logică triadică, generând ființă. În această ecuație "Vidul tinde către plenitudine"328. Taoismul a intuit legătura dintre oglindă și vid. Iar pictura chineză este, din acest punct de vedere, una a zonelor de maximă transparență. Altfel spus, una transmodernă, prin excelență. Este celebră afirmația lui Lao Tzî din cap. XI al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]