1,263 matches
-
seară, pe când Ingrid îi povestea ultimele bârfe din clasa ei, Victor începu să-mpăturească, cu gândurile aiurea, o foaie de hârtie plină de mâzgăleli pe care-o găsise pe biroul ei. Fata se-ntrerupse ca să-i urmă rească degetele ce pliau hârtia pe diagonale, îndoiau colțuri, netezeau suprafețe, cu dexteritatea ritualică a unui șaman sau a unei insecte. „Faci un avion?“, întrebă, dar după alte câteva plieri era deja limpede că foarte complicata structură de hârtie, cu un ghiuri simetrice și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în toată curtea interioară. „Ingrid“, spuse, cu fruntea sprijinită de geam. După o vreme se așeză la masa lui încărcată de cărți. Luă o foaie mare dintr-un bloc de desen și scrise pe spatele ei „Te iubesc, Ingrid“. O plie și o-mpături, tot mai mărunt și mai complicat, până ce lucrușorul ascuțit, încă de nerecunoscut, îi umplu palmele amândouă. Suflă din răsputeri în orificiul său, până când capul drăcușorului și coar nele lui ascuțite, și limba ivindu-se batjoco ritoare din
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a atins și formule extreme, vizibile în eclectismul profesat în paginile revistelor, ea va manifesta în egală măsură anumite suspiciuni cu privire la un dadaism recunoscut în general drept cea mai provocatoare dintre orientări. În parte pentru că dadaismul fusese conceput să se plieze pe formulele amplu ierarhizate și «birocratizate» ale marilor literaturi (o literatură tînără ca aceea română, marginalizată și ignorată de fenomenul dada, ignoră la rîndul ei)” (Dicționarul General al Literaturii Române, vol. I, A-B, Editura Univers Enciclopedic, Academia Română, București, 2004
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
strigăt de bucurie și recunoaștere în același timp. Mi-am văzut umbra proiectată și răsfrântă peste muntele din fața mea. Am alergat ca un nebun în întâmpinarea ei, în speranța că-mi voi regăsi jumătatea. Dar pe măsură ce mă apropiam, umbra se plia tot mai mult peste munte și se lungea, după cum eu mă depărtam de soare. Un sentiment tot mai acut de disperare a pus stăpânire pe mine. În timp ce umblam toată ziua fără nicio noimă, am remarcat că mersul meu a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să fiu prietenoasă? Nu mă puteam preface că n-o văd și, în plus, nici nu voiam să mă cobor la nivelul ei juvenil. — Salut, Lulu! am șoptit. — A, salut, mi-a răspuns ea cu răceală. După care și-a pliat membrele, odihnindu-și fruntea între genunchi, pe covoraș. Pentru o tipă țâfnoasă și rigidă, cu bățul înfipt în fund, Lulu era șocant de flexibilă. — Vă rog să vă așezați într-o poziție confortabilă, în fața covorașului, a spus instructorul. În vreme ce cursanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adopte variante pe o parte a acestei poziții, care nu exercită greutate asupra nici unuia din parteneri. A cincea cale se numește „Urcușul Broaștei-Țestoase”. Femeia trebuie să stea pe spate și să-și îndoaie genunchii în sus, până când ajung să se plieze pe sânii ei, bărbatul o penetrează și pătrunde adânc în interior. Folosind înfigeri adânci și superficiale, el face ca Tulpina de Jad să frece Sămânța ei. Simțind plăcere, corpul femeii tremură și se scutură. Când Fluxul yin începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
câte un persan, mașini de spălat Alba Lux, frigidere Arctic și Zil, cărți aproape deloc. La doi pași de blocul său era o baltă În care creștea un pâlc de trestie. Verde, subțire, se unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă. Pe rând, bineînțeles. Muștarul Îl ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în gîții mă-sii de milițieni!... Ce le trebuia lor castraveți?!... Cei doi își apăsară tenișii pe antablament, adică asupra brâului ornamental de piatră, încadrînd, la partea superioară, ferestrele parterului. Deși mai neguros și încruntat, deșiratul se răzgândi și își plie șalele, încărcîndu-i el celui cu creastă de șobolan laba piciorului între palmele împletite, ghemuindu-se ca un resort înaintea lui, catapultîndu-l pe celălalt, pe fațadă, către etaj. Curând îl urmă pe zid, ca o omidă. - Păi, să nu dormi. Că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să te tranșam, jerpelitule... Cartomanta își clătină căpșorul cochet, cu piele uscată, puțină, lipită direct pe oasele delicate ale feței. Goni Soarele din contra-șir, răsuci funia ce-l ținea atârnat pe Spânzurat de-un picior, întorcîndu-i cartea respectivă pe spate, plie lamele ca pe burduful unei balalăici. Și, când le reîntinse, distribuind primele cărți în cruce, completîndu-le cu trei arcane majore, dispuse în triunghi, extrase, la întîmplare, o lamă. Într-adevăr, în acea clipă, pata de grăsime impregnată de unsoarea pișcoturilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pregătită cu aceeași grijă cu care Alison o garnisea în diminețile leneșe de duminică: sucul de portocale proaspăt stors aștepta într-o carafă din sticlă, iar ziarul preferat al lui Luca, The Times, se odihnea pe un colț, după ce fusese pliat cu mare atenție. —E foarte drăguț, a bolborosit el cu gura plină. Cu ce ocazie ai pregătit masa așa? — Nu e nici o ocazie. Mă bucur doar că ești încă acasă la..., Alison s-a uitat la ceas, ...la nouă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dorește să i se spună „contesa de Barres”, Memoriile Îi sunt semnate bărbătește, François Timoléon de Choisy. Deloc Întâmplător, cele mai gustate pasaje Îi sunt Închinate lui Lauzun, „omulețul insolent” și seducător: „Niciodată un om nu a știut să se plieze atât de bine la toate gusturile și capriciile”1. Dacă pentru mulți această efeminare stranie, dusă uneori la paroxism prin travestiuri și pseudonime, ar ilustra felul de a fi al dandy-ului „etern”, atunci secolul al XVIII-lea oferă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o măsuță de lângă calorifer, dinspre bibliotecă, de parcă prinsesem a-i împărtăși acelei vaze marile mele frământări existențiale. Țineam în mână sticla pe care tocmai o golisem. — De ce, mă întrebam, dacă tot am desfundat sticla asta, să fiu silit să mă pliez pe tot trecutul meu, după ce odată mi s-a părut că m-am îndepărtat de el? — Îmi pare rău că nu vă pot urmări, m-a întrerupt ea. Am prins doar o frântură de discuție și mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
banalul înfurie. Dar și inaccesibilul. Arta răvășește în speranța unei reclădiri superioare. Artiștilor le repugnă ritmul epocii. Pentru că ei îl au pe al lor. Cartea sugerează imensa forță a omului singur. Artiștii își osândesc trupul pentru longevitatea numelui. Modernizarea se pliază pe accesul la esență. Este valoros jurnalul și notele de drum care cuprind cât mai multe ciudățenii inedite. Numai valoarea poate consacra o operă. Nu dosarul, nici hotarul Criticii de artă pot bulversa ierarhiile, nu operele. Scrisul responsabil înseamnă ocnă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
borcan cu gem de prune, putea fi pus oriunde. De obicei, stătea așezat pe scaunul de lângă ușa salonului, dar când acesta era ocupat de un teanc din fețe de pernă ori de trupul vreunei asistente, era depus frumușel pe pardoseală, pliat peste tăblia unui pat, asemenea unui preș, sau chiar agățat În perete, ca un tablou. La viața lui, Gustav fusese o celebritate, deși niciodată nu făcuse nimic. Iar când spun „nimic“, chiar la „nimic“ mă refer. Gustav doar zăcea, umplând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu priviri tulburi. Când m-a revăzut, a chiuit bucuros, Întinzându-mi sticla de vodcă. Am luat-o și am tras un gât, urându-i politicos „casă de piatră“, după care l-am miruit scurt cu patul pistolului. A rămas pliat peste portiera mașinii, ca un prosop pus la uscat, În timp ce miresica, scheunând furioasă, și l-a recuperat cu aceeași grijă cu care eu dezlipeam foaia de pe antenă. Câteva minute mai târziu, taximetristul m-a lăsat exact de unde mă culesese și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ei. ...Aici, între slujbași, umanizată de micile necazuri și bucurii zilnice. Un fel de familie, totuși, până la urmă ! Ce s-ar fi făcut, altminteri ? Obișnuită cu sminteala fiecăruia : ascute penița de tuș, dă-mi și mie ziarul, ai grijă cum pliezi planșa, iar s-a înnoit Mina, Nalbandu se operează de varice, ăsta nou, blondul, și-a părăsit amantele, nu-l mai sună nici una, Șefu’ e mofluz, și-a pocnit mașina, au venit lămâi la Alimentara, mai ajut-o pe Luminița
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pedant, ca totdeauna, fiecare frază, ștergându-și chelia înainte de-a relua, încă o dată, pagina parcursă ; Sandu Stoian răsfoiește carnețelul cu schemele tragerilor loto, tabele, diagrame și probabilități, încadrează cu tuș suma la care au ajuns economiile lunare pentru mașină, pliază planșele venite de la heliograf și aruncă un mentosan între dinți ; politicosul Mișu Varlam și-a descheiat elegantul sacou cărămiziu și transcrie pe benzi înguste de hârtie argumentele viitoarei intervenții în consiliul tehnic, Marilena Albu stă aplecată peste planșeta doamnei Veturia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
slujbe... slujbe de măturători de stradă, și de servitori, cum agricultorii - producători ai grâului, umblă-n zdrențe, iar morarii „gomoși” își înalță clădiri somtuoase, împodobite... anapoda; „Cum fel de fel de funcționari comerciali... după ce au delapidat banii diferitelor instituții se pli mbă liberi și candizi, ca și cum ar fi băut un pahar cu...apă.” Că cele de mai sus au răsunet și oarecare asemănare și cu viața de astăzi (2008), iată că pe atunci se m ai și întreprindea ceva față de ceea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cu teroriști, CIA, ceasuri: „Filmul este pigmentat și cu elemente tragice.”). Din punct de vedere tragic, se poate spune fără dubiu că Dune este pigmentat din start. Așadar, prin anul 10.000 lumea este condusă de un padișah, spațiul se pliază printr-un gaz portocaliu și viața depinde de mirodenie. Nenorocirea este că se pune la cale un complot Împotriva mirodeniei. La Împărat sosește navigatorul, Într-un samovar. Vrăjitoarea trebuie să plece. Navigatorul e hidrocefal. Pufăie. Scoate flăcări de aragaz, litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ea, deși nu suna deloc a Întrebare. Uite, Împachetează astea. A aruncat un morman de hârtie albă spre mine și și-a reluat activitatea. O melodie cântată de Jewel urla În boxele atașate suplimentar la iMacc-ul ei. Taie, Înfășoară, pliază, lipește: Emily și cu mine am muncit toată dimineața și ne-am oprit numai cât să dăm telefon la dispecerat de câte ori terminam douăzeci și cinci de cutii. Ei le păstrează până când le dăm undă verde să le Împrăștie prin tot Manahttan-ul, pe la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aceea, le reține, le izolează și le transportă În toată plenitudinea lor inițială, le recompune În timpul interior, În totalitate pur, unde nu are acces nimic altceva care să le tulbure structura cristaloformă. El se ascunde În acel interval ce se pliază temporal Între insul ce stă acum În această cameră, nu tocmai spațioasă, și cel ce a fost cutremurat de Încercările acelea atât de comune dar atât de ale lui. Intervalul acesta se cască Întocmai ca gura neagră a unei prăpăstii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
curând, cade, nu se mai vede; copilul fuge speriat, uitând un degețel În gura Încleștată de frică; i se adresează mamei, Întinsă sub o umbrelă pe plajă; de aici, acesteia nu i se văd decât fesele, În care grăsimea se pliază În ghemotoace groase: „Du-te repede, scoate-l pe tata din apă!“. „Unde este?“, Întreabă femeia. „E acolo și cântă astfel: tu ești mai adâncă decât te-am imaginat, tu ești stăpâna, tu ești stăpâna!“; femeia strânge copilul la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Sunetul psalmodierii devine din ce în ce mai puternic. Uriașul Buddha din mijlocul sălii zâmbește ambiguu. Pentru o clipă, simțul realității mă părăsește: devin una cu concubinele de pe jos. Mă văd sculptând tărtăcuțe, simt cum mi se încrețește pielea, cum se boțește și se pliază. Părul mi se albește și simt cum îmi cad dinții. Nu! țip eu. Yoo-hoo-loos îmi cad din mână și se împrăștie pe jos. Psalmodierea încetează și sute de capete se întorc spre mine. Sunt incapabilă să mă mișc, în timp ce concubinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și borderourile centralizatoare. 7. În situația în care în interiorul carnetului de prescripții medicale există formulare greșit tipărite, incomplete sau completate greșit de către medic, se va scrie "ANULAT" pe formular și nu va fi decupat din carnet. Aceste file vor fi pliate, rămânând în carnet. Pe versoul cotorului ultimei prescripții medicale se va preciza: "Acest carnet conține ........... file (în cifre și în litere) de la numărul ......... la numărul ......... și ......... file anulate." 8. Prescripțiile medicale vor fi tipizate pe hârtie, potrivit modelului prezentat în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/171124_a_172453]
-
izolare, păzite cu strașnicie, mereu însoțite, supravegheate, fuseseră pentru el niște fortărețe de necucerit. Negreșit, Julien întâlnise câteva fete de măritat prin saloanele mondene. Însă de acestea nu se putuse apropia în lipsa unor intenții matrimoniale precise. Fusese nevoit să se plieze codurilor de bună-cuviință, atât de rigide și de austere, proprii burgheziei și aristocrației. Ca și în mediile înstărite, în păturile populare contactul dintre băieți și fete este întrerupt odată cu ieșirea din copilărie, iar neprihănirea domnișoarelor este, pe cât posibil, păstrată. Însă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]