7,062 matches
-
cer. Ecoul șters al unor lătrături a pătruns în ogradă, apoi s-a stins. Un glas cald mă cheamă... A trecut o zi de primăvară... Mirela Radu, clasa a VII-a C Floare de piatră A venit primăvara. Dar afară plouă. Te legi acum de trecut ca să nu uiți prezentul. Florile te-ar purta prin petalele lor și tu te-ai lovi de ele. Întrebări cu parfum de toamnă te apasă. Te-ai așezat pe o placă veche de patefon. Să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nesfârșit. Dansează! E greu când tu însăți ești melodia. Te voi purta eu! Iar dacă vei greși, vom învăța din nou pașii pe de rost. Iar am greșit! Dar promit să nu mai dansez niciodată când e primăvară. Nici chiar dacă plouă! Magda Geană, clasa a VII-a B Zi de vară ,, Într-o zi frumoasă de vară, îmi luai legătura, o pusei în vârful bățului și o luai la picior pe drumul cel mare. Mergeam astfel printre câmpii cu holde... Holdele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
asta snopul este gata. Femeile așează deoparte snopii gata legați. Flăcăi iscusiți clădesc snopii grei în căpițe. Oliver-Arthur Petrișor, clasa a III-a B Furtuna E vară. Mă aflu la bunici. E o arșiță mare. Bunicul îmi spune: Astăzi va ploua! Nu se poate! îi zic. Nu vezi? Vremea este foarte caldă. Păi tocmai, de aceea! N-am mai spus nimic, am așteptat cu nerăbdare să văd ce va urma. Deodată, nori uriași acoperă cerul. Doamne ce m-am mai mirat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aceea! N-am mai spus nimic, am așteptat cu nerăbdare să văd ce va urma. Deodată, nori uriași acoperă cerul. Doamne ce m-am mai mirat! Ce ți-am spus? zice bunicul. Nu era o simplă ploaie. Era o furtună. Ploua cu găleata. Fulgerele brăzdau cerul mohorât. Florile fragede se aplecau spre pământul umed. Mi-era teamă sa nu se frângă. Furtuna a încetat precum venise. Astrul de aur își făcuse apariția, dezmierdând florile umede. Bunicul îmi spuse: Să știi și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aplecau spre pământul umed. Mi-era teamă sa nu se frângă. Furtuna a încetat precum venise. Astrul de aur își făcuse apariția, dezmierdând florile umede. Bunicul îmi spuse: Să știi și tu! De fiecare dată când e arșiță mare, va ploua! Alina Dumitriu, clasa a III-a C O zi de vară E vară. Soarele strălucește pe cerul senin ca lacrima. Vremea este foarte caldă. Eram în vacanță la bunici la țară. Acolo se aflau și verișorii mei. Eram foarte bucuroși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Începem. Anamaria Bocanță, clasa a V-a (Șc. nr.5 Vasluiă Se apropie toamna Razele soarelui pătrund ca într-o bilă de cristal în boabele aurii ale strugurilor. Încet, încet, pe ele încep să se prelingă stropi mici de ploaie. Plouă peste vii, peste păduri, peste oraș. Plouă peste întreg ținutul. Este primul semn că toamna se apropie și își trimite unul dintre slujitorii credincioși să-i anunțe sosirea: ploaia. Pășind încet prin pădure auzi foșnetul frunzelor lipite una de alta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Șc. nr.5 Vasluiă Se apropie toamna Razele soarelui pătrund ca într-o bilă de cristal în boabele aurii ale strugurilor. Încet, încet, pe ele încep să se prelingă stropi mici de ploaie. Plouă peste vii, peste păduri, peste oraș. Plouă peste întreg ținutul. Este primul semn că toamna se apropie și își trimite unul dintre slujitorii credincioși să-i anunțe sosirea: ploaia. Pășind încet prin pădure auzi foșnetul frunzelor lipite una de alta ca un covor de pete: argintii, gălbui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trandafir moare pătând cuprinsul din juru-i ca o rană. O crizantemă privește lung în sus la soarele ce se arată indecis și palid apoi își frânge tulpina în țărâna rece și umedă. Un vânt rece scormonește totul și din copaci plouă cu frunze galbene, triste. În tulpinile care se îndoaie, în frunzele care cad și mor, simți parcă o lume întreagă de plante și gâze care se întrece neputincioasă între o luptă nedreaptă ce le sortește pieirii. Doar furnicile, mărgele negre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noi să dăm exemple altora. O!... Câte lucruri interesante învățăm noi din cărți! Să citim, să scriem, să socotim, să vorbim omenește, cursiv și multa altele din cărți le învățăm ... Căci nimeni nu se naște învățat, iar din cer nu plouă cu învățătură. Tot ce învățăm are un rost. Ne purtăm mai civilizat, mintea noastră va deveni laborator de idei, vom ști să dăm răspunsuri spontane și noi, buturugi mici, poate vom răsturna care mari. Cărțile bibliotecii formează o cărare care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cerul și căldura pământului, iar în stânga iubirea mea nețărmurită pentru Mama, și mi-ar spune: alege, m-aș apleca umilă asupra stângii sale și i-aș spune: Părinte, dă-mi-o ! Denisa Bahnaru, clasa a VI-a B Familia mea Plouă tare. Mama și tata intră grăbiți și uzi în casă. Stau lângă ei și mă gândesc ce bine e să ai o familie. Familia mea are patru membri: mama, tata, eu și sora mea Irina. Era să-l uit tocmai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fie de luceferii prieteni, fie de căldură și lumină, dar cum spun latinii: Via recta, gloria mundi! 9. COMPOZIȚII ȘTIINȚIFICO - FANTASTICE Dincolo de anul 2000 Era o zi urâtă de toamnă, toamna anului 1994. Totul era scufundat într-o ceață adâncă. Ploua. Frunzele copacilor cădeau una câte una pe pământul îmbibat de apa ploii. Cerul livid, obosit ca după o noapte de veghe, era brăzdat de limbi de foc și de ape verzi. Norii erau adunați deasupra orașului nostru pregătindu-se să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Irisul înghețat pe ochiul rece al iernii este albastru, tăios, precum glasul pescărușului rănit venit dinspre mare. Jos, în zăpadă, zace un trandafir sângerând, contrastând nedorit cu nevinovata culoare a omătului. Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Timp Tatuat Plouă peste salcâmi în floare. Parfumul albliliachiu, purtat de o pală de vânt te-ndeamnă să te plimbi printre ei. Cobor. O melodie răsună în noapte, îndulcind mireasma cu un plus melancolic. Stelele par de aur. Luna revarsă valuri de lumina
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prăbuși moale În bazin. Dată fiind absența proteinelor animale din alimentație, mulțimea reacționă prudent la această farsă. Câteva proteste politicoase, Înecate În fluierături timide, fură urmate de o tăcere mânioasă Însă stăpânită. Definitivă. 14. Piața a rămas pustie. Începuse să plouă. Lângă pește, pipăindu-și cucuiele de pe frunte și urechile Încă și mai blege parcă de când mulțimea tăbărâse pe el, călcându-l metodic În picioare În drum spre casă și spre grijile lăsate pentru o vreme În afara pieței, Grațian se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și, apoi, e lucru nemțesc. De sărbători nu o uită pe binefăcătoarea sa. Și-a adorat tatăl. Era iubit și de vecinii din bloc. Le repara aparatele de radio, ceasurile, brichetele. La Înmormântare s-a vorbit foarte frumos despre el. Ploua mărunt. Cineva număra coroanele. Toate din hârtie cerată. Lovite de ploaie sunau ca un acoperiș de tablă. Era și domnul Giosan acolo. Plângea. Dricul abia se mai zărea de atâtea flori. Șaisprezece, conchise cel cu numărătoarea. Apoi lumea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atât cât putea Îndura fără risc trupul său de adolescent. Scoase o bancnotă de o sută de lei din buzunarul cămășii de ațică gri, cu buzunare și epoleți, un model pe care și azi Îl purta, și zise: fac cinste. Ploua mărunt. Barul era gol. Domnul Arpi asculta muzică de jazz la un Maiak prăfuit care abia Își mai Învârtea rolele. Pentru știri, se servea de un Vef adus de la ruși În schimbul a două perechi de bascheți. Deși nu Își dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de antene parabolice, așa cum un fost coleg de facultate era un prosper vânzător de umbrele Doppler si proprietar fericit al unei mici galerii de artă lângă Turnul Măcelarilor. Ideea cu umbrelele nu era deloc proastă Într-un oraș În care plouă mai tot timpul. Ar putea spune, la nevoie, că era prietenul lui Grațian, dar cine Își mai aducea aminte de el? Viitor fost mare regizor de film și viitor fost mare sculptor! Îl uitase până și propriul său pește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a deschis ca pentru a țipa, dar căile mele respiratorii erau zdrobite și înfundate și din gât nu-mi ieși decât un nimic aspirat. Am aterizat cu putere, împroșcând în jur fragmente disparate. Și apoi... Și apoi a început să plouă, o aversă grea de litere, cuvinte, imagini, frânturi de întâmplări, fețe, locuri - o pădure, un oraș noaptea târziu - marea din jurul meu agitându-se și spumegând de atâtea lucruri căzând peste tot. Iar eu eram pierdut pe acolo pe undeva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
paragrafului. Asta face ce procesul să dureze foarte mult timp. Cred că am introdus ambiguitatea în acest sistem de codificare ca mijloc suplimentar de camuflare împotriva rechinilor cuvintelor. Oare? Mă rog. Pare să nu aibă alt scop. Aici, în trecut, plouă. Sper că acolo, în viitor, vremea e mai bună. Regret și speranță, E (Primită pe 29 aprilie) Scrisoarea nr. 205 Dragă Eric, Șase luni. Mai ești alături de mine? E-un fel de aniversare pe jumătate dacă ești, îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și pornisem pe urmele trecutului meu pierdut. Hull, Leeds, Sheffield, câte șase săptămâni în fiecare oraș. Un total de un an și patru luni de la ziua în care mă născusem, cu fața în jos, pe covorul din dormitor. Afară încă ploua. O rafală puternică se sparse de geam, urmată un haiku de răpăituri când vântul se înteți. Un aranjament orchestral pentru furtună. — Vezi, spuse bărbatul de lângă mine. Peninii sunt de vină... Am ridicat privirea. Mark Richardson era o persoană sociabilă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
te loveascé-n cap. Ce, nu știi cé la sfîrșitul lumii tuné? O sé se-aprindé casă și-o sé murim. - E un tunet plécut de primévaré, Iti zic eu. Și ploaia e plécuté. S-au ridicat și au fugit În drum. Ploua mérunt și cald și ei fugeau desculț cu pantalonii suflecați pîné deasupra genunchiului. S-au oprit apoi În némol și, mișcîndu-și Încet picioarele, se afundau. Își rîdeau unul altuia Îngropați În némol, că doi copaci tineri, care Își urméresc frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
tot, acolo unde se treminé ploaia, ce ziceți, oare am mai avea nevoie de umbrele sau n-am mai avea? Eu zic cé n-am mai avea. - Eu zic cé n-am mai avea, pentru cé acolo n-ar mai plouă deloc și-ar fi foarte bine și uscat și féré umbrele și nici n-ar fi umbrele. - Cum credeți, industria ar avea de cîștigat sau de pierdut, dacé nu s-ar mai face umbrele? Eu zic cé ar avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Și-atunci Șasa a vézut cé asta era Sonia și și-a amintit cum a intrat ea În clasé și l-a céutat În cap și cum pe urmé i-a legat cravată și s-a curéțat la rézétoare cînd plouă și pe Șasa a Început sé-l ménînce Înéuntrul nasului, lîngé ochi și sé-i tremure barbă. Șasa deschise foarte tare ochii, Îi Închise și-și suflé nasul. Era cald și parada trecuse pe jumétate de școală cea micé și se-ndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
i "Am stîrpit lupii ca să urlăm noi, Dumnezeule!" Marin Sorescu, Au! Au! luni, 30 iulie, 2001 Tele Next. O să intrăm întro emisiune culturală "laif", după ce se termină telenovela. Cum sună replicile, pare gata să se termine: " Barbarita trăiește?" " Da, Santiago." Plouă cît poate să plouă. Nu știu de ce, îmi trece prin cap că insula Ada Kaleh a fost inundată. În ce vară? În ce an? A dispărut, atunci, sub ape, o mică lume. Genericul (da, recunosc saltul de leopard din Rapsodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca să urlăm noi, Dumnezeule!" Marin Sorescu, Au! Au! luni, 30 iulie, 2001 Tele Next. O să intrăm întro emisiune culturală "laif", după ce se termină telenovela. Cum sună replicile, pare gata să se termine: " Barbarita trăiește?" " Da, Santiago." Plouă cît poate să plouă. Nu știu de ce, îmi trece prin cap că insula Ada Kaleh a fost inundată. În ce vară? În ce an? A dispărut, atunci, sub ape, o mică lume. Genericul (da, recunosc saltul de leopard din Rapsodia albastră a lui Gershwin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e de antracit, ca rantia bunicului. A murit fără să bănuiască dar bănuia cineva atunci? că războiul rece va fi cîștigat de America. După ce ascultase liturgic Vocea Americii, l-a ajuns schija agonisită în primul război mondial. "Hai, bunuțu, că plouă, hai în casă". Era sub căruță. Murise. A plouat trei zile în șir. A trecut prin închisorile lui Dej. L-au ridicat din gară, pentru o glumă. Se cam întrecuse cu paharele (spunea ca Sadoveanu, vutcă și ca Alecu Russo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]