3,630 matches
-
va avea interdicție de publicare între 1960 și 1963, pentru ca, din 1964, când reintră în publicistică la „Contemporanul”, să fie o prezență constantă, semnând săptămânal vreme de trei decenii, cu precădere în paginile „României literare”. Cea dintâi plachetă, Persoana întâia plural, îi apare în 1964. I s-au acordat numeroase premii, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor (1970, 1977, 1982, 2001), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1970), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982). Natură eminamente romantică, de tip contemplativ și interiorizat, formată
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
a mă copilări, pentru a deveni un copil, pentru a mă vindeca astfel de maturitatea pe care o simțeam coborând asupra mea ca o febră, ca o boală ce s-ar putea dovedi incurabilă.” În primele două volume (Persoana întâia plural și Călcâiul vulnerabil, 1966) și chiar în al treilea (A treia taină, 1969), fuziunea reflecției cu vibrația e discontinuă și nu în toate cazurile deplină. Nota cărții de debut este un lirism al ingenuității, căruia nu-i sunt necesare, spre
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
inofensiv murmur abia dacă muzical, spune lucruri deloc temperate, neliniștitoare, dureroase. Materialitatea percepțiilor directe se filtrează în sunete de o mare puritate. Înăbușirea conținutului dramatic într-o formulare dulce somnolentă este de un neașteptat efect. LUCIAN RAICU SCRIERI: Persoana întâia plural, pref. N. Manolescu, București, 1964; Călcâiul vulnerabil, București, 1966; A treia taină, București, 1969; Calitatea de martor, București, 1970; Cincizeci de poeme, București, 1970; Convorbiri subiective (în colaborare cu Romulus Rusan), București, 1971; Octombrie, noiembrie, decembrie, București, 1972; Poezii, București
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
din pă cate, fiecare e de vânzare. — E frumos într-adevăr să te faci vrednic prin talentele tale de favoarea cuiva din lumea bună. Vipsania respiră adânc și rar. Aluzia o vizează pe ea, în mod evident. A remarcat și pluralul: talentele. Cu mitocănia lui obișnuită, Gallus insinuează că între ea și tânărul Maternus ar fi mai mult decât o simplă legătură literară. Cum poate să gândească atât de murdar? Toată lumea știe cât de mult încurajează scrii torii și cât se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
devenit sălcie. E ferit de biciuirea crivățului ce naște talazuri temute în larg, abia tulburându-l din liniștea... în care doarme. Cerul, pare încins de un incendiu ce înroșește fața lacului...” (Ion Simionescu, „Pitorescul României”) Cerințe: 1. Scrieți formele de plural ale adjectivelor: trandafirie sălcie purpurie argintie 2. Explicați cuvintele și expresiile scrise cursiv. 3. Scrieți familia de cuvinte a verbului a învăța. Lacul Sfânta Ana c) „Lângă Tușnad se află o atracție, cum nu se întâlnește des în Europa. E
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de plata pentru întârzierea descărcării vagoanelor pe calea ferată, nu de adresa precisă la care poate fi găsit Băsescu, guvernul, un partid politic, sau cineva din anturajul politicienilor. NIVEL, când vine vorba despre etaj, să știți de la subsemnatul, că are pluralul niveluri și nu NIVELE, cel pe care-l lansează gurița voastră de politicieni mereu, fiindcă NIVELE este pluralul de la instrumentul NIVELĂ folosit la zidărie de știm noi cine. PUNCTUAL, este cineva care execută, care finalizează la timp, la momentul hotărât
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Băsescu, guvernul, un partid politic, sau cineva din anturajul politicienilor. NIVEL, când vine vorba despre etaj, să știți de la subsemnatul, că are pluralul niveluri și nu NIVELE, cel pe care-l lansează gurița voastră de politicieni mereu, fiindcă NIVELE este pluralul de la instrumentul NIVELĂ folosit la zidărie de știm noi cine. PUNCTUAL, este cineva care execută, care finalizează la timp, la momentul hotărât, ceea ce are de făcut, care respectă întocmai termenul fixat, nu discutarea unor probleme, pe puncte și altele, așa cum
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
atât mai scârnavă apare fapta lui de maitîrziu. - Ești prea bun observator al celor ce te interesează ca să nu fi observat că între mine și el se făceau trăsături de care NOI pe atunci nu ne dădeam seama. (O! Acest plural ,noi", care îi leagă pe amîndoi!). - Nu-ți dădeai seama... Se potrivește asta pentru tine. Dreptulacesta ți-l dau, dar nu se potrivește deloc cu el, care s-a gândit de la început că trebuie să încerce. (Analizînd fraza aceasta, îi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Nu-ți dădeai seama... Se potrivește asta pentru tine. Dreptulacesta ți-l dau, dar nu se potrivește deloc cu el, care s-a gândit de la început că trebuie să încerce. (Analizînd fraza aceasta, îi descopăr mai multe motive: despărțeam pe pluralul ,noi", care mă duruse ascuțit, în timp ce toată conversația mă doare numai molcom, cum, jucîndu-te cu un foc care numai te dogorește, ți-ar sări pe piele o scânteie chiar; în același timp, cred că așa este obiceiul lui; avea insă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Într-adevăr, în primă instanță această enu merare sfidează orice regulă logică. Nu dispune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Într-adevăr, în primă instanță această enu merare sfidează orice regulă logică. Nu dispune de un criteriu, de o măsură a celor enumerate. Nici de limite care să oprească proliferarea pluralului, căci lasă cuvântului o libertate neobișnuită. Este ceea ce constată Eco în comentariul său de mai sus. Discuția are loc într-o diviziune intitulată „Enumerarea haotică“. Este vorba despre acea enumerare prin care s-ar reuși „punerea în scenă a eterogenului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Întradevăr, în primă instanță această enu merare sfidează orice regulă logică. Nu dispune de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Întradevăr, în primă instanță această enu merare sfidează orice regulă logică. Nu dispune de un criteriu, de o măsură a celor enumerate. Nici de limite care să oprească proliferarea pluralului, căci lasă cuvântului o libertate neobișnuită. Este ceea ce constată Eco în comentariul său de mai sus. Discuția are loc întro diviziune intitulată „Enumerarea haotică“. Este vorba despre acea enumerare prin care sar reuși „punerea în scenă a eterogenului absolut“. Rabelais
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
prin câteva pete de argint fără forme fixe, tremurătoare, plutitoare - imaginea stelelor diluată în apă. Prin creștetul brazilor de pe muntele scund din față, apăreau câteva puncte de aur, clătinate de vânt. - De-acu ne-a hi, cucoane! Să plecăm. (Primul plural era abuziv!) Prin Vânători, nici o lumină la case. La crâșma din Humulești - "Despărțirea III a urbei T.-Neamț" - oamenii se antrenau pentru sărbătoarea de mâine. Crâșmărița nu mai cânta. Nu mai avea motiv. Peste mai puțin de un minut, am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
simbol al persoanelor cu handicap care și-au depășit condiția. Nevăzătoare și hipoacuzică, Helen Keller a devenit faimoasă la începutul secolului XX pentru campaniile ei de susținere a persoanelor cu handicap, a drepturilor femeilor, a libertății avortului, a păcii. Yahoo, plural Yahoos, personaje negative din cartea Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift, caracterizate prin lăcomie, prostie, materialism îngust. Au devenit sinonime cu „înapoiați“, „cretini“, „dinozauri“. Gauleiter - titlu paramilitar în Germania nazistă, înființat în 1925. Gauleiter era conducătorul nazist al unei provincii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe bancă lângă mine întâia dată, când ai întors capul, întâmplător, și ne-am privit în ochi, mi-ai spus abia șoptit, sugrumat de emoție: „Am impresia că vă cunosc de undeva! Mi te adresaseși politicos, la persoana a doua plural, dar eu, uimită, ca de-o străfulgerare, deschizând arcul vorbirii, abia putui murmura: Și eu! Te-am mai văzut undeva...Nu știu. Te tutuiam ca pe o veche cunoștință. În secunda următoare mi-ai prins palma mâinii drepte, mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și de a te face părtaș uneori la ideile ei, cu toate că erai împotrivă, adică un mod de a i te supune prin inteligența manipulată ca un joc. Se purta tot mai familiar, numai că întrebuința în conversație persoana a doua plural, cred că din cochetărie; eu îi vorbeam asemeni. Mai era din parte-i o anume ciudățenie de comportament, potrivit căreia i se părea firească (știam de la mătușă-sa, care făcuse cândva haz) primirea unui musafir de către o femeie (era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei erau aberația adică perfecțiunea ce nu putea fi combătută, dumneavoastră logica plăpândă, ajunsă pentru ei ridicolă. Nu sunt obișnuiți să fie întrebați. Totuși au spus; „Veniți cu noi să dați o declarație, atâta tot”. Erau încă politicoși, vorbeau la plural; peste o oră tonul și limbajul se vor schimba, dar nu vor mai fi ei, ci alții. Politețea de la început nu aparținea felului lor ci „fazei judiciare” în care operau, se aflau în casa dumneavoastră, totul trebuia să se desfășoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
frânturi de timp. „Cine ești?” întrebai, dar de data asta numai în gând. Cuvintele nu mai răzbăteau la suprafață. Tot ce se întâmpla mi se părea în afara realității. Poate chiar era. Nu mai știam dacă trebuie să-i vorbesc la plural ca până atunci sau la singular - pluralul cu care-i vorbisem se transformase, brusc, într-un singular înnobilat, pe care fixitatea privirii ei îl reclama; o altfel de supralume decât cea a lui Keti, sau poate nu mai știam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de data asta numai în gând. Cuvintele nu mai răzbăteau la suprafață. Tot ce se întâmpla mi se părea în afara realității. Poate chiar era. Nu mai știam dacă trebuie să-i vorbesc la plural ca până atunci sau la singular - pluralul cu care-i vorbisem se transformase, brusc, într-un singular înnobilat, pe care fixitatea privirii ei îl reclama; o altfel de supralume decât cea a lui Keti, sau poate nu mai știam eu să gândesc. Ce să mai gândești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
îndeletnicea, de fața ei albă cu luciri de marmură, de coroana părului pieptănat în formă de coc, de tinerețea din vara acelui an, când amândoi coborârăm pe peronul gării orașului acesta. - Când plecați? o întrebai deodată, folosind fără să vreau pluralul. - Poimâine! Poate domniile-voastre mă-nsoțiți la gară, spuse și întrebuință râzând, drept răspuns, pronumele de reverență. Chiar asta vroiam să-ți spun, dar luată cu vorba era să uit. - Prea bine „doamnă”, glumii substantivând protocolar. Ea râse din nou. Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
conversa“, „convertită“ . 1 Unchi al profetului Mohamed, întemeietorul dinastiei Abbasizilor, care a condus un stat feudal succesor al califatului omeiad (sec. al VIII-lea). 1 În italiană, cuvîntul „palla“, avînd mai multe semnificații: minge, bilă, glonte, glob etc., folosit la plural, „palle“, desemna stema familiei Medici. 1 Prima zi din Postul Paștelui la catolici. PAGE 1 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Leon Africanul.doc PAGE 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alegerea momentului celui mai potrivit pentru călătoria lor în timp, nu doar al călătoriei lor, ci și al călătoriei paralele a planetei prin timp. Oamenii ăștia au o culoare anume. Nu-i vei întâlni niciodată pe străzi, pe străzi la plural. Acea culoare, care seamănă cu strălucirea sănătății sau a soarelui sau a tinereții ostentative, nu e decât strălucirea banilor. După cum știi, banii îndulcesc apusul vieții. Banii împiedică prăbușirea. Oricum, Martin nu are culoarea asta. Nici eu nu o am. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prin dulapuri...” „Și prin dulapuri”, repetă cinicul. „De fapt, dumneavoastră vedeți femeia ca pe un șifonier În fustă, având deschise dedesubt și deasupra mai multe sertărașe...” Noimann-penitentul, când Îndrăznea să-i adreseze un cuvânt lui Noimann-cinicul, folosea persoana a doua plural; o făcea mai mult dintr-un fel de satisfacție perversă decât din teamă. Căci, În ciuda bicisniciei sale, Noimann-penitentul Îl sfida deseori pe Noimann-cinicul. Uneori Însă, rolurile se inversau. Aceasta se Întâmpla Însă destul de rar. „Da”, răspunse Noimann-intransigentul, „femeia pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Într-o poziție imposibilă pe canapea, mi-am analizat reacția la primirea veștii. Cred că părusem destul de sinceră, deși nu chiar extaziată, dar ea știa că nu-mi stă În fire să mă extaziez. Reușisem să Întreb despre inele - la plural - și reușisem să afirm că mă bucuram foarte mult pentru ea. Desigur, nu scosesem din mine nimic cu adevărat emoționant și plin de miez, dar probabil că ea era prea zăpăcită ca să remarce. Una peste alta, avusesem o prestație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]