2,024 matches
-
ca o discuție între femei și nu ca să-l bârfesc. L-am crezut burlac, altfel nu-i cedam, conchise Sabina povestea nopții aventuroase. Dintr-o dată în compartiment se lăsă liniște. Marieta se ridică în picioare și începu a cotrobăi prin poșetă, prefăcându-se că-și caută ceva. - Dacă îți trebuie batistă, îți ofer eu un pachețel cu șervețele de hârtie, că am destule, glăsui Sabina cu intimitatea ce credea c-o cucerise. - Mulțumesc doamnă, am și eu! - Te-ai supărat de ce
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
Ce tâmpenie!”, mi-am spus în zorii acelei zile de sambătă, în care m-am sculat prea de dimineață, apoi am plecat hotărâtă să aduc acasă minunea din vitrină, fără de care nu mai pot trăi. Cu banii de tren în poșetă, sigură pe mine de parcă as fi fost actriță la Buftea sau activistă la cc, am intrat pe ușa magazinului, la doar câteva minute după ce acesta a fost deschis. Vânzătoarea îmbufnată, pesemne nu-și băuse încă nechezolul, ori tocmai aflase că
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
articol->cititori / articol I. WEEKEND GRATIS - ROMÂN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8, de Dorina Georgescu, publicat în Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017. Capitolul 8 În timp ce-mi delectam papilele gustative cu bunătățile de la Târg, răzbătea vag din poșetă semnalul sonor al telefonului, care anunță primirea unui mesaj, stârnindu-mi curiozitatea și scăzându-mi rapid pofta de mâncare. M-am înfiorat toată la gândul că poate fi de la el și am scotocit în grabă prin geantă după telefon. Instantaneu
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
ce-ar fi dacă ar aștepta și el măcar câteva ore? Ce însemnă acest mesaj și care era “mesajul” transmis de aceste ... Citește mai mult Capitolul 8În timp ce-mi delectam papilele gustative cu bunătățile de la Târg, răzbătea vag din poșetă semnalul sonor al telefonului, care anunță primirea unui mesaj, stârnindu-mi curiozitatea și scăzându-mi rapid pofta de mâncare.M-am înfiorat toată la gândul că poate fi de la el și am scotocit în grabă prin geantă după telefon. Instantaneu
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
acțiunea instinctului de autoapărare, întrebându-mă automat, de ce ar vrea cineva sa bea otravă, chiar dacă ar fi dulce ca mierea. Răvășită de gânduri, am îmbrăcat o rochie de in, mi-am pus sandale de pânză cu toc ortopedic, am luat poșeta și am coborât în viteză, fredonând un cântec nostim, din copilărie, după care mi-am apelat prietena. - Bună, Nicoleta! Acum cobor, unde ne întâlnim? am întrebat, grăbită. - Bună, Natalia! mi se pare mai simplu să ne întâlnim la Târg, dacă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
celălalt. Eram fericită, radiam toată, aflându-mă lângă bărbatul iubit, ca și când aș fi fost unica femeie care și-a găsit jumătatea. Trăiam ca într-o poveste, savurând plăcerile vieții împreună: îmi era drag să-mi cumpăr o rochie sau o poșetă, imaginându-mi că va fi încântat să mă vadă cu ele, munceam cu mai mult spor, gândindu-mă că va fi mândru de mine, îmi schimbam culoarea la păr să-l surprind plăcut, iar acum îl duceam la mătușa ca
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
între cele două secvențe ne fotografiază privește spre mall și pe buze-i apare-o grimasă „iar se dă ceva la ofertă băga-mi-aș!” se holbează și bărbatul cu fața de muscă care coboară din dreapta „tigăi” femeia își scapă poșeta din mână se-apleacă unduios ca o trestie și mai trage o dublă „ iubi se pisicește aceasta la muscă întreabă tu bodygarzii de colo ( iote cum le curg balele! ) unde dracu`aș putea face pipi?” Referință Bibliografică: Femeie la mall
FEMEIE LA MALL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375732_a_377061]
-
a venit în momentul în care un băiat a luat cartea cu indiferență, afirmând că este bună, dacă e gratis. I-am spus acelui elev că poate alege între carte și o tabletă de ciocolată ce o aveam întâmplător în poșetă. A ales tableta de ciocolată în timp ce a fost mustrat de o colegă ce îl sfătuia să aleaga cartea ca amintire. La o viitoare culegere selecția micilor creatori va fi mult mai drastică. Cei care au etalon lucrurile materiale, educație primită
NU TE-NTRISTA! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369124_a_370453]
-
albisem la față, știam asta, dar trebuia să ies odată din casă și parcă greutăți uriașe mă pironeau... Pun mâna pe cheie, mulțumesc cu o voce sfârșită, iau pachetul, ieșim, încui ușa,închid și yala de sus pun cheia în poșetă. Se aprinsese lumina pe casa scării. Vreo două sau trei persoane tocmai coborau de la patru. Vorbeau tare, râdeau... O iau la stânga, să cobor scările, aruncând o privire înapoi. În spatele meu, omul nostru de încredere cu goblene în mână, ca o
CAP DE BOUR de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369152_a_370481]
-
dai vreun tranchilizant ca să te poți tu ocupa de cine-știe-ce ?..., fură vorbele, în loc de binețe, ale verișoarei. Dar Mira nu o mai ascultă. Îi trecu doar ca o săgeată prin minte un singur cuvânt: in-gra-ti-tu-di-ne! Se ridică ușor și, luându-și poșeta, ieși din casă murmurând ca pentru sine Pe mâine! Coborî alert scările și, odată ajunsă pe alee, trase adânc aer în piept. Aproape că se-necă. Doamne, ce om ieșise din copila aceea ticăită de odinioară, care se ascundea după
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
zece zile de concediu medical, de care vă rog sa țineți cont la întocmirea actelor de lichidare. - Îți dorim însănătoșire grabnică. - Mulțumesc! și fata își luă la revedere de la cei doi conducători ai colectivului. A doua zi, cu actele în poșetă și cu geamantanul în mână, Săndica se despărțea de iubitul său în Gara Fetești. El a preferat să meargă pe un traseu ocolitor prin București, numai pentru a o însoți pe Săndica până la Fetești, unde trebuia să schimbe trenul către
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
colegele! Ea este exact cum ar trebui să fie o femeie și cum, probabil, era cea al cărui nume îl purta cu semeție, regina egiptenilor. Îmbrăcată elegant, coafată la marele fix, cu manichiură impecabilă, mereu asortată la pantofi, curea și poșetă, dând clasă tuturor gâsculițelor ca mine, îndrăgostite de blugi, tricouri lăbărțate și pantofi sport. - Este imposibil să te simți feminină în pantaloni, dragă, îmi arunca peste blatul lucios al biroului ei mărginit de două ghivece cu orhidee mereu în floare
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
de o frunză subțire de arțar sau ca faimoasa „poșetuță de pe Pont-Neuf”. Conform legendei familiale, fusese găsită pe podul amintit de către Charlotte Lemonnier, atunci în vârstă de patru ani. Alergând prin fața mamei sale, fetița se oprise brusc și exclamase: „O poșetă!” Și, după mai bine de jumătate de secol, vocea ei limpede a răsunat, ca un ecou stins, într-un oraș pierdut în inima nemărginirii rusești, sub soarele stepei. În poșeta aceea din piele de porc și cu plăcuțe de email
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin fața mamei sale, fetița se oprise brusc și exclamase: „O poșetă!” Și, după mai bine de jumătate de secol, vocea ei limpede a răsunat, ca un ecou stins, într-un oraș pierdut în inima nemărginirii rusești, sub soarele stepei. În poșeta aceea din piele de porc și cu plăcuțe de email albastru pe închizătoare își păstra bunica mea colecția de pietre de odinioară. Poșeta aceea veche marca una dintre primele amintiri ale bunicii, iar pentru noi, geneza lumii minunate a memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
răsunat, ca un ecou stins, într-un oraș pierdut în inima nemărginirii rusești, sub soarele stepei. În poșeta aceea din piele de porc și cu plăcuțe de email albastru pe închizătoare își păstra bunica mea colecția de pietre de odinioară. Poșeta aceea veche marca una dintre primele amintiri ale bunicii, iar pentru noi, geneza lumii minunate a memoriei sale: Paris, Pont-Neuf... O uimitoare galaxie în gestație, care își schița contururile încă vagi în fața privirii noastre fascinate. Exista, de altfel, printre vestigiile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în ochii atenți ai copilului. Asemenea unui dansator pe sârmă care tocmai a făcut un pas greșit și, timp de câteva clipe de dezechilibru, se agață doar de privirea spectatorului stânjenit el însuși de această putere neașteptată... Bunica a închis „poșeta de pe Pont-Neuf”, a dus-o în camera ei, apoi ne-a chemat la masă. După un moment de tăcere, a început să vorbescă cu o voce stăpânită și calmă, în franțuzește, în timp ce ne turna ceai cu gesturile ei obișnuite: - Printre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
petrecut toată dimineața pe taluzul acela pustiu, urmărind imperceptibila creștere a apelor. Când marea și-a reînceput refluxul, mi-am reluat drumul. Cu picioarele goale pe nisipul ud, tare, aveam să cobor acum spre sud. Mergeam și mă gândeam la poșeta pe care sora mea și cu mine o numeam, pe vremea copilăriei noastre, „Poșeta de pe Pont-Neuf”, și care conținea pietricele înfășurate în bucăți de hârtie. Erau în ea un „Fécamp”, un „Verdun”, dar și un „Biarritz”, al cărui nume ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și-a reînceput refluxul, mi-am reluat drumul. Cu picioarele goale pe nisipul ud, tare, aveam să cobor acum spre sud. Mergeam și mă gândeam la poșeta pe care sora mea și cu mine o numeam, pe vremea copilăriei noastre, „Poșeta de pe Pont-Neuf”, și care conținea pietricele înfășurate în bucăți de hârtie. Erau în ea un „Fécamp”, un „Verdun”, dar și un „Biarritz”, al cărui nume ne făcea să ne gândim la cuarț și nu la orașul care ne era necunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
comparație, picioarele Îți par mai subțiri. Și, peste noapte, te trezești cu un decolteu clasa Întîi. (Ceea ce, trebuie să spun, Îl Încîntă destul de tare pe Luke.) — Hai să ne mai uităm o dată la ecografiile alea, zice. Îmi vîr mîna În poșetă după rola lucioasă cu pozele și, o vreme, ne uităm la ele Împreună: la capul rotund; la profilul unei fețișoare. Noi amîndoi am dat viață unei noi ființe, murmur, fără să-mi dezlipesc privirea de imagini. Îți vine să crezi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
copiii, cu diverse feluri de sundae și tot ce vrei și ce nu vrei. (De acum Încolo, o să am mereu carioci pe masă.) După care ne ducem la Steinberg & Tolkien, și eu Îmi cumpăr un cardigan vintage, iar Suze o poșetă de seară și, cînd vine ora cinei, ne ducem la Pizza on the Park, unde cîntă o formație de jazz, care Îi lasă pe gemeni să dea cu pumnișorii În tobe. În cele din urmă, punem copiii adormiți În Range
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să rămîn pînă la sfîrșitul cursului. Dacă mă-ntrebi pe mine, Noura asta nu prea știe despre ce vorbește! spune mama conspirativ. O să-ți spunem noi tot ce trebuie să știi. Și tu o să mă ajuți să-mi aleg o poșetă! — Bine, atunci, zic ridicîndu-mă În picioare. Hai să mergem! CÎnd am terminat cu coaforul, asta după ce-am bătut magazinele cu mama și cu Janice, era deja ora șase. Ajunsă acasă, Îl găsesc pe Luke În birou. Luminile sînt stinse
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pot, În doi timpi și trei mișcări. Mă dau un pas Înapoi și mă privesc din cap pînă-n picioare În oglindă. Arăt... bine. Nu e chiar cea mai dichisită vestimentație a mea, dar e cît de cît ok. Înșfac o poșetă de seară și-mi vîr În ea cheile, mobilul și portofelul, cu adrenalina pompîndu-mi În vene. Îmi Înfășor umerii cu un șal și ies pe ușă, cu bărbia În față, hotărîtă. Las’ că le arăt eu lor. Sau Îi prind
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Intră“. O clipă mai tîrziu, ușa se deschide larg - și În prag se află ea. Are un taior de culoarea mentei și aceiași pantofi clasici cu toc Ferragamo pe care și-i ia În fiecare sezon, și În mînă o poșetă Kelly, de crocodil. E mai subțire ca niciodată, părul Îi e un coif lăcuit, chipul palid și Întins la maximum. Ceea ce nu mă miră deloc. CÎnd lucram la Barneys, În New York, vedeam femei ca Elinor În fiecare zi. Însă aici
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
da. Luke a căpătat microbul tatuajului cînd eram În luna de miere. El și-a făcut cinșpe! Îi zîmbesc dulce. Și, imediat după naștere, o să-și tatueze numele copilului pe braț. Nu-i așa că-i un scump? Elinor Își strînge poșeta Kelly atît de tare, că i s-au umflat venele. E limpede că nu știe dacă e cazul să mă creadă sau nu. — Ați ales nume? spune Într-un final. — Îhîm. Dau din cap că da. Armaggedon, dacă e băiat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Dumnezeule, nu Înțeleg nimic din arta modernă. — Mersi, zic, aruncîndu-i o privire Îndoită. O să venim, În mod sigur. Mulțumesc că ai venit. Îți urez o zi frumoasă! Elinor Îmi mai aruncă o ultimă privire piezișă, apoi Își ia mănușile și poșeta Kelly și iese cu pași mari din cameră. În clipa În care dispare, Îmi Îngrop capul În mîini, Încercînd să gîndesc. Trebuie să fac cumva să dau de Luke. Nu are cum să vrea să facă asta. Știu că, În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]