1,760 matches
-
furtunoase, amenințând pe cei care sfidau ordinea publică și dând cetățenilor asigurări, invitîndu-i să stea liniștiți întrucît vinovații urmau să fie prinși și pedepsiți aspru. Dar în ciuda acestor declarații belicoase și a faptului că polițiștii umblau înarmați până-n dinți, becurile pocneau mai departe. Moralul polițiștilor a început să scadă, iar unora le-au cedat nervii. Într-o dimineață a fost găsit mort un polițist. Mai întîi s-a crezut că a fost ucis de cei care spărgeau becurile. Pe urmă s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
culcat pe pământ. ― Iartă-mă, Dor, e frumoasă, dar altfel... altfel... ― Nu-mi cere mie iertare. Cere-i ei... Și nu aici, ci la fața locului... Vezi să nu uiți... ― Nu, Dor, n-am să uit... Gara se apropia... Macazurile pocniră asurzitor, trenul încetini mersul. Înainte de a coborî, ne-am luat rămas bun de la domnul cu barbă. Am salutat și pe celălalt tovarăș de drum, care se prezentă: ― Sachelarie, ministrul României la Tokio. Stupefacție! N-am știut cum să pier mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
soluționând descumpănirea gazdelor. Vroia, mai ales, să liniștească pe Elena, făcând din concert un bloc de apărare în jurul ei. - E bine așa! zisese Elena, regăsindu-și cumpătul și cu o supunere de copil. ' 267 Rămas în mijlocul odăiei, cu urechi care pocneau, Drăgănescu avea un aer rătăcit, ncștiind dacă Elena, în adevăr, îi întinsese lui mâinile și dacă ar fi trebuit să le ia. Nory se apropie de el și îi spuse noutatea. Rim plecase neobservat. Probabil cunoștea evenimentul dinainte și venise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
este și udă, de transpirație, transpirația morții, care puse,în următoarea secundă, stăpânire, pe ea. Deschide ușa și fratele geamăn, de dincolo. Cât ai scos de la el? îi întinde două milioane. Zicea că erau banii de țigări. Ăsta îl ia la pocnit. Du-te și mai adă. Nu mai am de la cine. Cum, nu mai ai de la cine? Fiindcă l-am terminat. Cum, pentru numai două amărâte de milioane, să omori, un ditamai ghiuj? Și-l trântește, cât de tare poate, cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vorbesc. Și înainte, zic, așa am avut o memorie că țineam discurs despre orice. Acuma...” Lică răsfrânge cu tristețe buzele și scutură din cap. „Uite, nu țin minte... Cum dracu’ îi spune ?!” Frizerul se oprește cu ochii țintă în chiuvetă, pocnește din două degete apoi scutură din cap și ridică foarfeca cu hărnicie. - Nu-mi aduc aminte !... Dar de Codreanu ce zici ?... Ăsta poet ! Așa ceva !!... Sadoveanu ?! Nu importă pe lângă Codreanu. Nu zic, talent are și Sadoveanu dar, pe lângă Codreanu, chiar să
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Cohal cu cei șapte plozi ai săi. Noaptea, Eli se scoală pe șezut și-i poruncește soției : - Golda, scoal’ ș-aprinde lamba ! - Ce vrei, tu Eli, să trezești copiii ?! - Aprinde, tu, lamba, că vreau să gândesc ceva. - Chichi mișighiner ! se pocnea Golda cu palma peste frunte și, aprinzând lamba, ofta. Ei, domnule, dacă aș avea eu douăzeci de lei ! - Ce-ai face, tu, Goldă, cu douăzeci de lei ? - Aș dischidi o dugheană !... Pruncii dormeau adânc și Golda soție și Eli soț
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
vrut să sărbătoresc evenimentul cu o prietenă care fusese iubita unui negustor trecut bine de a doua tinerețe. Acesta a venit, atunci, beat mort, la masa noastră și m-a insultat. Mi-a zis "Fiu de cățea". Furios, l-am pocnit cu un scaun. Individul s-a pornit să vocifereze că sunt un bastard, că tatăl meu nu era, de fapt, tatăl meu și că mama făcuse din casa ei un bordel. Am vrut să mă reped la el, dar cineva
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din sud" să sufle fără să aducă nici un fir de praf. Undeva, în apropiere, cocoșii de tablă de pe acoperișuri scoteau sunete ascuțite, care se înfigeau în tăcerea nopții ca niște pumnale. Când a ajuns la poartă, a auzit și cum pocneau crengile rododendronilor, lovindu-se unele de altele la fiecare rafală mai puternică, în vreme ce, neliniștitor de curat, cerul anunța, parcă, o nenorocire. 8. ― Ce s-a întîmplat cu Monseniorul? a vrut să afle Julius, a doua zi, când, în sfârșit, doctorul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca să-l pronunțe cît mai plăcut. Susan Își puse ochelarii de soare și schiță un zîmbet, Juan Lucas, dac-ai ști prin cîte am trecut. Juan Lucas o luă de braț, liniștește-te, liniștește-te; ridică mîna și Începu să pocnească din degete și atunci totul se liniști ca prin farmec și ieșiră ca din pămînt hamalii cu cărucioare, dorind să-i servească care mai de care și gata să ducă Întreg bagajul domnului și doamnei. Apoi, ținînd-o tot timpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
peștii? — Ăsta e un acvarium fără pești, conchise Juan Lucas, văzînd că șeful de sală patina spre masa lor cu sticla de șampanie; se apropia În urma lui și chelnerul care-i ducea bagajul, cupele de șampanie În cazul ăsta. Sticla pocni Înfundat, În limitele eleganței și șeful de sală stăpîni perfect situația spre admirația lui Julius, făcînd ca spuma să cadă nu pe fața de masă, așa cum se temuse el, ci În bateria de argint plină de cuburi de gheață pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doamnă, Împreună cu afecțiunea părinților mei“ și Înainte ca Susan să-i poată mulțumi, scoase Încă un cadou din partea lui, pe care i-l dădu Însoțindu-l de un „fără cuvinte“, În engleză, bineînțeles. Sticla de șampanie comandată de Juan Lucas pocni ca o pușcă, mult mai bine decît miile de sticle care pocnesc noapte de noapte În cabaretele lumii: Celso se apropie cu tava cu pahare. Două minute mai tîrziu beau cu toții și ciocneau cupele, fără a reuși să spună niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mulțumi, scoase Încă un cadou din partea lui, pe care i-l dădu Însoțindu-l de un „fără cuvinte“, În engleză, bineînțeles. Sticla de șampanie comandată de Juan Lucas pocni ca o pușcă, mult mai bine decît miile de sticle care pocnesc noapte de noapte În cabaretele lumii: Celso se apropie cu tava cu pahare. Două minute mai tîrziu beau cu toții și ciocneau cupele, fără a reuși să spună niciodată pentru ce sau pentru cine Închinau, spuneau „noroc“! și nimic altceva. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mă mai gân disem la micul „vaccin“. Cel pe care ți-l făceau în picior era afurisit rău, a doua zi te durea groaznic și nici nu mai puteai să-ndoi piciorul, mai ales că toți colegii încercau să te pocnească peste el când nu erai atent. Pe lângă el, IDR-ul era un fleac. Asistenta medicală a intrat în clasă și ne-a luat la rând, începând din prima bancă. Eu, deși cel mai mărunțel dintre băieți, stăteam în ultima bancă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cazane, că să ajute și el, parcă dacă nu erea Marin rămânea cazanu’ murdar... Și când te gândești că seara zicea, parcă-l auz: “Mai dă-i la dracu’, să se dăscurce și singuri”. Da’ dimineața nu ș’ l-a pocnit, că și-a schimbat gându’... Și-am ieșit după el pân’ la poartă, nu mai mersesem niciodată pân’ acolo când pleca el dimineața la servici, da’ atunci, nu ș’ ce am avut, că ceva mă-mpingea să-l duc pân
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de cauză: New York, New York. Englezul, tacticos, ia o foaie de hârtie și-un pix și-ncepe să-mi facă o schiță. Eu îi dau înainte cu New York și-i arăt cadranul ceasului. Omul își duce un deget la tâmplă, apoi pocnește din degetele mâinii drepte și ia o hotărâre: să mă ducă, până unde crezi?” “Păi, până la poarta cu pricina” “Asta-i un fleac. Până la ușa avionului meu. Colegii, sărmanii, se dădeau de ceasul morții, nu știau ce să facă să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de pământ și-i mai arde și un șut, cu brațele zvârcolindu-se ca niște șerpi. Domnul înger anonim și invizibil? Ăsta ar trebui să mă facă să mă simt în siguranță? Branșat? De ce simți nevoia să...? Aproape că o pocnește. Cine a scris biletul ăla mi-a salvat viața. Dacă l-aș găsi, poate că aș afla ce... Își dă seama: prostie, mare prostie. Dar nici măcar nu-i pasă dacă ea-l vede plângând, cum ar veni. Începe și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
moarte la spinare și s-a cărat! — Dacă anchetatorii ar fi găsit vreo urmă, ar fi... —Iuda Cristoase! Vrei să știi ce-mi amintesc sau nu? Eu îți spun care-i chestia aici. Oameni care dispar și apar uite-așa! Pocni degetele, un trosnet agresiv. Mai întâi sunt chiar aici, dup-aia nu mai sunt. În mașină, pe șosea și duși au fost. Poate că au coborât undeva. Oricine poate să-ți dispară de sub nas, oricând. Într-o zi ești rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acolo, Cain, vrei? Aș prefera să scot bășini din curu’ vacilor, spune Cain. Rupp dă din umeri. E o cireadă pe dealul ăla. E America ta. Dă-te-n bărci. Duane propune să exerseze trasul la țintă, dar Rupp îl pocnește în moalele capului. Nu se trage în Cathartes aura. E noblețe pură. E tot ce avem mai bun. Nu te-apuci să tragi în președinte, nu? Numai dacă trage el primu’ în mine. Apropo, ai mai auzit ceva despre unitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pas de perfecțiune, Bob-o. Numele îi scăpă fără să vrea. Cel pe care jurase să nu-l mai rostească niciodată. El părea gata să lanseze un atac frontal în toată puterea cuvântului, ca pe vremuri. În loc de asta, însă, se pocni peste țeastă cu încheieturile degetelor, cu un aer oarecum vinovat. Știi ceva, Iepuraș? Ai avut dreptate în privința mea. Am construit o grămadă de căcaturi. Nimic sub standard, da’ totuși. O mulțime de centre comerciale și de clădiri din beton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
O femeie care citea mai mult decât el, care avea propriile răbufniri obscure - n-ar fi ghicit nici una, nici alta. Acum, amândouă păreau adevăruri evidente. — Da? Își strâmbă gura. Încearcă să restrângi la douăzeci de minute. Ea zâmbi și se pocni peste frunte. —Bine, doctore. Dar pentru el s-ar putea să fie soluția cea mai bună. Singura cale care are o șansă să-l ajute. Erau două lucruri diferite, știa asta. Dar nu clarifică diferența. Ea puse multe întrebări, avidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Hayes, bine, Mark? Mark? Mă auzi? Se scutură de pâcla care-l acoperise, șovăind, cu piciorul drept atârnând afară din mașină. —Cum vrei. Dar îți mai cer un mic serviciu. Dacă o să mai apară vreodată soră-mea aia adevărată? Se pocni peste frunte cu primele două degete. Crezi c-o să mai poți păstra un pic de afecțiune pentru mine? „Sinele se prezintă ca fiind un întreg voluntar, întrupat, continuu și conștient.“ Cel puțin așa scrisese Weber la un moment dat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Daniel se strecură înapoi în așternut. Noaptea oprea căldura, iar trupul lui gol începuse să intre în hipotermie. —Ăă... ne-am văzut. Am stat de vorbă, de curând. Karin se lupta cu coșmarul lucid. — Când? — Nu contează. Acum câteva zile. Pocni din degete: ceasul care ticăia, telefonul care aștepta, povestea era prea lungă. —Vrea să-ți vorbească. —Nu contează? Smulse pătura militară de pe pat. E adevărat, nu-i așa? L-ai iubit. Chiar l-ai iubit. El a fost singurul motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să recunosc un șarlatan. — Serios? zice. Te crezi grozav, nu? Așa de grozav c-o să te trezești Într-o zi c-un pumn drept În nas - zice. Așa de grozav ești! Ei, noroc că-mi venea metroul, că altfel Îl pocneam pe loc, dar văzînd că-mi vine metroul i-am spus doar atît: — Ei, lasă, șmechere! Păcat că nu pot să mai stau, că-ți arătam eu ție, dar ne mai Întîlnim noi la cimitir, sper! Așa că i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe omul ăla che-ehel? N-n-nu-i așa că-i g-g-grozav? șoptea el ca un bun cunoscător. E cel care-i p-p-prinde! Ăsta știe me-meserie nu g-g-glumă! Știi ce se-n-ntîmplă dacă dă g-g-greș, nu? spunea fratele meu. — Ce? Întrebam eu fascinat. Fratele meu pocnea din degete. S-a zis! Răspundea el. S-a terminat cu ei! Ar muri Într-o c-c-clipă. Categoric! Spunea el dînd din cap hotărît. Să fii si-sigur! Dacă dă g-g-greș o dată, s-a terminat! Asta t-t-trebuie să știe me-meserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sunt altceva decât gunoi, că viața lor este gunoi. Pe scurt: oamenii se vor închina Lăcomiei. Ați înțeles, tăntălăilor? Numai așa vom reuși să roadem tot ce a mai rămas din Țara lui Verde Împărat. Zmeii dau din picioare, se pocnesc între ei și urlă de bucurie. ...Desenați aici, copii, scena din peșteră. Nu uitați să-mi trimiteți și mie câte o copie din tot ce faceți. ...Iertați-mă, copii, dar pe mine mă cam doare capul de vorbele astea ale
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]