2,275 matches
-
artă (două eseuri despre Constantin Brâncuși), face cincizeci de filme documentare. Dintre toate romanele sale, gen care l-a făcut cu deosebire popular, cel care îi definește formula este Răstignit în America sau Despre eroare (2001), un fel de ars poetica, o carte legată de motivul crucii, al golgotei cristice, idee preluată și amplificată în Teroriștii din turn (2002). Două elemente îi influențează formula de roman pe care o practică: pe de o parte, activitatea sa la emisiunea de televiziune „Lumea
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
Craiova, 1970; D. Caracostea, Ovidiu Bârlea, Problemele tipologiei folclorice, București, 1971, 105-160; Al. I. Amzulescu, Observații istorico-filologice despre „Miorița” lui Alecsandri, REF, 1975, 2; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 320-329; Dicț. lit. 1900, 578-580; Gheorghe Vrabie, Poetica „Mioriței”, București, 1984; Radu Niculescu, Folclorul. Sens, valoare, îngr. Viorica Nișcov, postfață Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1991, 201-229; Al. Husar, Miorița (De la motiv la mit), Iași, 1999; Boriana Ganeva, Eléments d’initiation dans la ballade populaire roumaine „Miorița”, „Synthesis”, 2002; Ion
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
București, 1981; Marcea, Concordanțe, 253-257; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 140-148; Daniel Dimitriu, Introducere în opera lui Ion Minulescu, București, 1984; Micu, Modernismul, I, 203-223; Scarlat, Ist. poeziei, II, 334-342; Mioara Minulescu, Amintiri despre Ion Minulescu, București, 1985; Pop, Jocul, 42-56; Sina Dănciulescu, Poetica minulesciană, Craiova, 1986; Bălan, Repere, 71-92; Cioculescu, Itinerar, V, 382-394; Negoițescu, Ist. lit., I, 165-166; Popa, Estuar, 110-123; Nina Apetroaie, Ion Minulescu, Iași, 1996; Dicț. analitic, I, 164-166, III, 172-176, IV, 48-50, 592-593; Dicț. esențial, 528-531. M.F.
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
a Universității de Stat din Chișinău (1969) și a fost colaborator la Muzeul Republican de Literatură (1986-1990). Din 1971 e aspirant la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” din Moscova și în 1974 își susține teza de doctor în filologie, Poetica doinelor populare moldovenești. Va fi colaborator științific la secția de folcloristică a Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost distins cu Premiul „Dacia” (1990) și cu Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române (1995) pentru
MORARU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288250_a_289579]
-
realizată în colaborare cu alți cercetători. Culegător, cercetător și editor al tezaurului etnofolcloric românesc, M. a efectuat îndelungate cercetări de teren în Moldova, Transilvania, Bucovina, Maramureșul de Nord, în localitățile românești de la est de Bug ș.a. A publicat studiile monografice Poetica liricii populare moldovenești (1978), Lumea ghicitorilor (1981), La izvoarele gândirii. Motive filosofice în creația poetică populară (1988). Din corpusul Creația populară moldovenească, a pregătit volumele Strigături, amintiri și scrisori versificate (1978, în colaborare cu Efim Junghietu), Ghicitori (1980), cu ample
MORARU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288250_a_289579]
-
gândirii. Motive filosofice în creația poetică populară (1988). Din corpusul Creația populară moldovenească, a pregătit volumele Strigături, amintiri și scrisori versificate (1978, în colaborare cu Efim Junghietu), Ghicitori (1980), cu ample studii introductive, note și comentarii. A cercetat geneza, tipologia, poetica cântecului liric și a ghicitorilor, publicând articole în mai multe culegeri colective și în reviste, a îngrijit culegeri de texte folclorice. SCRIERI: Poetica liricii populare moldovenești, Chișinău, 1978; Lumea ghicitorilor, Chișinău, 1981; Preliminarii. Speciile folclorice și realitatea istorică (în colaborare
MORARU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288250_a_289579]
-
colaborare cu Efim Junghietu), Ghicitori (1980), cu ample studii introductive, note și comentarii. A cercetat geneza, tipologia, poetica cântecului liric și a ghicitorilor, publicând articole în mai multe culegeri colective și în reviste, a îngrijit culegeri de texte folclorice. SCRIERI: Poetica liricii populare moldovenești, Chișinău, 1978; Lumea ghicitorilor, Chișinău, 1981; Preliminarii. Speciile folclorice și realitatea istorică (în colaborare cu Grigore Botezatu), Chișinău, 1985; La izvoarele gândirii. Motive filosofice în creația poetică populară (în colaborare cu Gheorghe Bobână), Chișinău, 1988. Ediții: Artur
MORARU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288250_a_289579]
-
o „re-prezentificare” a unui eveniment care include și depășește istoria. Aici, miza nu este creativitatea productivă, ci fidelitatea spirituală. Cu prețul anonimatului, uzând de paradoxuri și antinomii, artistul caută să facă vizibilă sfințenia netrecătoare a lui Hristos. În acest caz, poetica liturgică nu ne informează despre un personaj pierdut în umbrele trecutului, ci vorbește credinței, nădejdii și dragostei, invitându-ne la conversația cu Cel care este același „ieri și azi și în veci” (Evrei 12, 8). Să observăm deci că aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
conlucrarea mai multor facultăți distincte (senzitivă, critică, abstractivă, reductivă, imaginativă, afectivă, intuitivă, perceptivă)”3. Această disjuncție facilă îl face pe Yannaras să afirme că „apofatismul esențialist” al lui Augustin sau Toma d’Aquino (1225-1274) nu ne adresează o invitație la poetica doxologică atât de specifică tradiției răsăritene. Asemenea judecăți generalizante sunt dublate de alte aprecieri riscante la adresa marilor mistici ai Occidentului: Bernard de Clairvaux, Gulliaume de Saint-Thierry, Tereza de Ávila sau Ioan al Crucii. Întreaga serie de sfinți ai Occidentului este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale și când ne tâlcuia Scripturile?” (Luca 24, 27-32). Entuziasmul cu care Yannaras îmbrățișează tezele lui Heidegger despre teologia creștină aruncă într-un con de umbră tocmai poetica doxologică a creației - o sarcină de care atât Părinții greci, cât și Părinții latini ai primului mileniu s-au achitat, fără excepție. Discreditând încercările oricărei „teologii naturale” de a capta reverberațiile cosmice prin care Dumnezeu Se face prezent în orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Asceza mărturisirii creștine: scrisoare către un prieten de departe”, în Litere, Arte & Idei, vol. 9 (26 aprilie 2004), nr. 318, pp. 4-5 (publicat cu permisiunea inițială a destinatarului). „Icoana Crucii și vestea Învierii” a apărut sub titlul „Dinamica pascală în poetica christică” în România literară, vol. 17 (5-11 mai 2004), p. 18. „Soarele și semiluna Ortodoxiei”, Convorbiri literare, vol. 138 (2004), nr.7, pp. 110-114. „Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannaras”, Convorbiri literare, vol. 138 (2004), nr. 8, pp. 106-109
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fildeș. Campania de presă În favoarea literaturii pentru mase a fost susținută de scriitori ca: Zaharia Stancu, M.Sadoveanu, M.R.Paraschivescu, G.Călinescu, Ion Călugăru, Geo Dumitrescu, Dan Petrașincu, Radu Boureanu, Sașa Pană, Aurel Baranga, A. Toma, Demostene Botez ș.a.. Dar poetica, teoria noii formule a fost croită mai ales de ideologi și critici literari: Nicolae Moraru, Grigore Preoteasa, Nestor Ignat, Leonte Răutu, Mihail Novicov, Traian Șelmaru, Paul Georgescu, Iosif Chișinevschi, Ion Vitner, Ov.S.Crohmălniceanu, ultimii doi susținând, În paralel cu campania
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fi foarte mare: de ce n-ar aprecia la autorul lui The Waste Land obscuritatea, din moment ce e sedus de acest lucru la propriul său ucenic? Acel nothing to hitch to nu este decât indeterminarea, fărâmițarea, anularea temporalității și a formei din poetica modernistă. Ceea ce-l interesează pe Chandler la alți autori (și, prin deducție, ceea ce încearcă să facă el însuși) e inteligenta dispunere a cuvintelor. Este obligatoriu ca fraza să fie nu doar precisă, ci și neașteptată. Cuvintele trebuie să-ți dea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
realitate, înfățișând „acțiuni plauzibile ale unor oameni plauzibili în împrejurări plauzibile” (Chandler, 1977, p. 63). Dacă am lua în considerare și propoziția următoare („Plauzibilitatea e în mare parte o problemă de stil”), am putea spune că linia clasicist-realistă, născută odată cu poetica lui Boileau, n-a fost nicicând dorită cu mai multă ardoare. Faimoasele recomandări ale autorului Artei poetice vin ca o mănușă în sprijinul plauzibilității chandleriene: Surtout qu’en vos écrits, la langue révérée/ Dans vos plus grands excès, vous soit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
perfectă cunoaștere a strategiilor de seducere a cititorului. Nemaiavând la dispoziție vehiculul presei de mare tiraj, romanul polițist al anilor ’30-’40 trebuia să-și cucerească publicul mergând în întâmpinarea acestuia. Al treilea punct al Notelor trimite din nou la poetica discursului realist. Romanul polițist trebuie să fie realist în ceea ce privește personajul, decorul și atmosfera. Trebuie să fie un roman despre oameni reali într-o lume reală (Ibidem). Dar asta nu înseamnă că autorul nu poate picura puțină fantezie, chiar dacă ea îngreunează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ca formă pură, abstractă și înghețată: „Poezia e o formă de-a fi singur în mijlocul celorlalți și împreună cu ei în singurătate. În același timp o evaziune și o mai profundă cufundare. O liniștire a contrariilor: scoică revărsată, râu pietrificat.” Spre deosebire de poetica lui Ion Barbu (la care uneori trimite), poetica lui A. este una deliberat „prozaică”, în care retorica discursivă, temperată prin ironie și autoironie, se concretizează într-un vers de notație directă, transformat de inteligența analitică în „obiect de tăcere”: „Urc
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
o formă de-a fi singur în mijlocul celorlalți și împreună cu ei în singurătate. În același timp o evaziune și o mai profundă cufundare. O liniștire a contrariilor: scoică revărsată, râu pietrificat.” Spre deosebire de poetica lui Ion Barbu (la care uneori trimite), poetica lui A. este una deliberat „prozaică”, în care retorica discursivă, temperată prin ironie și autoironie, se concretizează într-un vers de notație directă, transformat de inteligența analitică în „obiect de tăcere”: „Urc scara către cartiere vechi/ pe unul din cele
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
în detaliu reveria, pe care a numit-o fantezie. Winnicott (1971/1975) îi subliniază importanța atunci când studiază spațiul tranzițional. Să îl adăugăm pe Bachelard, care a făcut din reverie tema a numeroase lucrări, dintre care nu vom cita aici decât Poetica reveriei (1960). În DSM-IV (1994/1996), refugiul în reverie figurează printre mecanismele caracterizate printr-o importantă distorsiune a imaginii de sine sau a imaginii despre celălalt (în acest grup mai figurează identificarea proiectivă și clivajul imaginii de sine sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
voit prozaică. Crezul său, enunțat în volumul Dimineața apelor, afirmă că esența poeziei constă în conștiința definitivului: „Îmi place culoarea definitivă, mă doare tot ce-i străveziu / Nu știu să-mi acopăr ochii și nici nu vreau să știu”. Refuzând poetica vagului și a imprecisului, B. ezită între o lirică gnomică, grea de sensuri, și căutarea unei „mitologii” a naturalului, în măsura în care natura înseamnă un îndemn la existență. Deschiderea spre lume, spre claritatea și rigoarea minții reprezintă „imperativele unui lirism care nu
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
scrierile lui Platon, Vergiliu și Hesiod, teatrul lui Eschil, stăruind asupra îngemănării de apolinic și dionisiac în tragedia greacă. Alcătuiește ediții școlare de texte comentate din Cicero (Brutus, 1903, Catilinarele, 1935), Teocrit (Ciclopul, 1906), Esop (Fabule alese, 1935), Horațiu (Ars poetica, 1939). Închis după ocuparea Bucureștiului de către armata germană, în timpul primului război mondial, dă, în însemnările sale, reușite pagini de literatură, fixând cu mare finețe psihologică, prin repere simbolice, o atmosferă a opresiunii surde. SCRIERI: Elemente de istoria literaturei romane primitive
BURILEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285957_a_287286]
-
personajul enorm” (Grobei, Minda, Castor Ionescu, Rogulski din Don Juan, Marchievici din Amfitrion, Jiquide din Ziua și noaptea), el însuși o lume, polimorfă, tensionată, în care sălășluiesc laolaltă polaritățile forței și slăbiciunii, semnificând în fond divergența dintre aparență și esență. Poetica romanelor, stilul lor și tehnicile narative sunt indisociabile de mesajul vehiculat. Romancierul nu e în nici un caz un „stilist”, în sensul pedant al termenului, ori un calofil. Problematica intelectuală, morală, psihologică, filosofică, socială, sondarea abisalului, a abjecției, a slăbiciunii omenești
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
III, 54-55, 64-65, 117-118, 266-268, 370-372, IV, 258-259, 426-429, 648-650; Ion Mareș, Lucian Blaga. Clasicizarea expresionismului românesc, București, 1998; Glodeanu, Dimensiuni, 30-34; Simion, Fragmente, II, 125-129, III, 343-355; Dorli Blaga, Ion Bălu, Blaga supravegheat de Securitate, Cluj-Napoca, 1999; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 137-166; Dicț. esențial, 84-89; Doina Modola, Lucian Blaga și teatrul, București, 2000; Mircea Muthu, Lucian Blaga. Dimensiuni europene, Cluj-Napoca, 2000; Ungureanu, La vest, II, 119-130; Ghițulescu, Istoria, 86-100; Traian Pop, Introducere în filosofia lui Blaga, Cluj-Napoca, 2001
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie. În volumul Leagăn de îngeri, poemele refac, în maniera pictorilor populari, imaginea icoanelor tradiționale, artificiosul fiind cultivat cu intenție. Grațiosul miniatural alternează cu metafora rară și asociațiile surprinzătoare. Centrată pe cuvânt, poetica lui A. înclină spre o artă combinatorie; poezia nu e hazard și gratuitate, ci relevare conștientă a virtuților magice ale cuvintelor. Ciclul Descântece, din volumul Jocul cuvintelor, valorifică specia folclorică doar pe latura grotescului și a virtuozității verbale, prilej de
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
Sofronie Pociațki, fost rector al Academiei din Kiev, cel care la Iași va fi profesor de literatură latină și egumen la Trei Ierarhi. Este perioada în care în Moldova se studiază limbile greacă, slavonă, latină; de asemenea, teologia, filosofia, retorica, poetica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia, gramatica și muzica. Să reținem că prin activitatea cărturărească a mitropolitului Varlaam ia ființă cunoscuta tipografie de la Trei Ierarhi, că opera sa, Cazania, contribuie la dezvoltarea limbii literare românești și că, prin Răspuns la Catehismul calvinesc
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
nu este semnificația proprie a unui cuvânt): metaforă, litotă, alegorie, personificare etc.; figuri de gândire (afectează nu un cuvânt, ci întregul discurs): portretul, tabloul, deliberația, imprecația, apostrofa etc. Trecerea de la criteriul constatativ al substituției (Aristotel), la criteriul funcțional al devierii (poetica modernă) explică multe din morfologia expresivității, însă ridică și o întrebare majoră, despre care am mai pomenit: la ce anume se raportează abaterea? Gramaticalitatea limbii reprezintă într-adevăr un etalon? Dacă nu, cum explicăm figurile sonore sau pe cele retorice
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]