21,807 matches
-
și-a configurat, de-a lungul timpului, un univers poetic de o frapantă singularitate, atât din perspectiva temelor și motivelor recurente, cât și în ceea ce privește viziunea lirică, sau, cu alte cuvinte, în ceea ce privește unghiul de refracție a elementelor referențiale prezente în spațiul poetic. Volumele de poeme publicate de Ileana Mălăncioiu, începând cu Pasărea tăiată (1967), continuând cu Către Ieronim (1970), Inima reginei (1971), Crini pentru domnișoara mireasă (1973), Ardere de tot (1976), Peste zona interzisă (1979), Sora mea de dincolo (1980), Urcarea muntelui
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
propensiunea spre celălalt, retragerea în sine cheamă acordul suplu, simpatetic, cu ființa iubită. Sentimentul iubirii e, mai degrabă, o promisiune a comuniunii, o acoladă utopică, o tentație a desăvârșirii prin eros, decât realizarea în sine a clipei de dragoste. Expresia poetică primește, de aceea, aspectul unei invocații și amprenta unui elan idealizant, ce condamnă trăsăturile ființei iubite la o eternă nedesăvârșire, la un provizorat perpetuu, la o suspendare a datelor reale, în beneficiul trasării unui relief necontingent al făpturii clamate: "Dar
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
mai curând, una centripetă. Majoritatea versurilor sale sunt construite în vederea configurării unei mitologii a eului, cu universul său apăsat de taine și de vini neștiute, de fantasme tulburătoare și de figuri ale neputinței ori morții. Sensibilă la ultragiul realității, vocea poetică se modulează, de multe ori, în arpegiile melancoliei dense, ori ale unui patos sublimat. Lirica Ilenei Mălăncioiu nu este una a adeziunii la valorile exteriorității, ci, mai degrabă, una a retranșării în spațiul propriului sine, într-un teritoriu imaginar cu
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
grupului de la Piatra Neamț " scrie Contemporanul (nr. 74, 1948) " e mai mult decît lăudabilă. Ea dovedește că, pornind de la o concepție sănătoasă asupra vieții culturale a provinciei, se poate ajunge la înjghebarea unui grup artistic care să reprezinte o reală forță poetică". Unii membri ai cercului (Har. Mihailescu, Lucian Mircea) colaboraseră la presa literară interbelică și editaseră plachete personale de versuri, iar prozatorul Dumitru Almaș publicase cîteva romane. Adoptînd, în 1948, numele "Slova nouă", cenaclul își mărește numărul participanților, atrăgînd în rîndurile
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
Bacău aduce o poezie și un nume nou: De vorbă cu uzina electrică de S. Cazimir. Poetul vorbește cu uzina electrică pe un ton de sfătoșenie în care tînărul autor (poate elev, ori ucenic?) dovedește o de tot timpurie maturitate poetică și... cetățenească." Fiindcă dincolo de o simplă transformare a cărbunelui alb în curent electric, tînărul poet, animat de întrebări și probleme, descifrează în turația turbinelor o treaptă mai sus către o viață nouă, în lupta cu bezna." (Carnet provincial: S. Cazimir
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
Ștefan Cazimir izbutește în poemul închinat Bastiliei o realizare valoroasă ce se distinge tocmai prin realismul evocării istorice, prin intensitatea emoției pentru trecutul revoluționar" (Marginalii. Literatura în unele ziare de provincie, în Contemporanul, nr. 147, 29 iulie 1949). Cîtă maturitate "poetică și cetățenească" avea cu adevărat tînărul autor ar putea să rezulte, indirect, din faptul că îi regăsim semnătura în culegerea de versuri și proză Construim, editată în 1949 de filiala Piatra Neamț a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., dar nu și în
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
politicului teoretic. O relație cât de cât asemănătoare ca aceea din romanul lui Duda mai există în ciclul din urmă al lui Sorin Titel. Nu întâmplător, Titel a scris cu înțelegere chiar despre acest roman, desfășurat într-o ironie tandră, poetică, evidențiind calitățile analizei, dezbaterii, tocmai datorită privirii orientate de jos în sus, de la cotidian spre istorie și amintind de Cehov, modelul lor comun. Tinerii prozatori din deceniul 9 vor exprima o predilecție a mișcării lor literare înspre alegerea existenței celor
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
ca să-i admire catifelarea, "iubindu-l adânc"". Se poate spune, cu deplin temei, că Emil Brumaru este un poet ce-și structurează viziunile sub spectrul grației imagistice, al suavității și delicateții, în gesturi lirice lente, somnolente, circumscrise într-un cadru poetic specific, al interiorului somptuos, ce favorizează visarea leneșă, reveria contemplativă: "în edificii vechi de cărămidă/ Pe canapele moi, ca pe ciuperci/ De aur matlasat, mă lăfăi dulce./ Oh, pe plafoane sunt serafi cu vergi// Ce bat la tălpi bezmetice fecioare
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
naiv știind că este naiv, vrând să fie naiv, bucurându-se că este naiv�. Este vorba, cu alte cuvinte, de o naivitate calculată, premeditată, regizată de un poet iubitor de ambianță, pentru care atmosfera lirică este elementul primordial al înscenării poetice, liantul care favorizează agregarea stărilor de spirit și a trăirilor evocate. Trecut, de Eugen Simion, în categoria poeților fanteziști și ironici, Emil Brumaru apelează, și în volumul Cântece naive, la o tematică așa-zicând minoră, cu obiecte neînsemnate, cu figuri
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
el (în Ulise) piața, cu vinete amurgind și cu tomate roșii ca obrajii transilvănencelor. Ion Pillat, mai aristocrat, a preferat universul magic și secret al cămării cu fructe. Iar G. Călinescu a savurat leguma ori fructa dintr-o adevărată "gourmandise" poetică". Majoritatea Cântecelor naive au, alături de tema obiectelor, tratată într-un stil oarecum manierist, o tematică erotică, transcriu starea de jubilație a ființei îndrăgostite, sentimentul imponderabil de vrajă și halucinație tandră ce cuprinde eul liric sub impactul sentimentului iubirii. Dominate de
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
de a doua strofă accentuează atmosfera de lâncezeală, de abulie senzorială de care se lasă marcați eroii lirici. Cuvintele, gesturile și mișcările au o lentoare extremă, dinamismul este minim, iar rezonanța afectelor se înscrie și ea într-o astfel de poetică a semitonului, a nuanței afective infinitezimale ("}i-aș spune-ncet: "Dămi mâna..." și poate că mi-ai da-o/ Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane/ în care-n moi fotolii leșină dulci cocoane/ Vărsând pe sâni ceșcuța de
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
analiză mai atentă, decât tot atâtea fragmente ale unui "discurs îndrăgostit", hrănit din fervori senzoriale și din voluptățile clipei de acum, aflată, nu de puține ori, în conjuncție cu clipa revolută, cu universul imponderabil și diafan al amintirii. Dinamica spațiului poetic trasat de autor este, astfel, una a abundenței senzoriale și a contemplației lumii sub specia proteismului său funciar, într-o deliberată mișcare de extaz carnavalesc, din care nu lipsește, însă, o undă de melancolie, ori un reflex parodic. Încercând să
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
raiul, iadul, istorisiri biblice. Toate acestea conducând la concluzia că troița este o sinteză a artelor, în cadrul troițelor-incinte, baldachin/pergola și al celor bisericuță/capelă dându-și întâlnire arhitectura peisagistică, sculptura, pictura murală, artele textile (ștergare, fețe de masă), creații poetice versificate. Autorul, care a fost preocupat de cercetarea troiței ca simbol magico-religios, ca monument de artă populară, a făcut sumare trimiteri la reflexele lor culte, la pictura lui Ion }uculescu și la sculptura lui Constantin Brâncuși. Trimiteri trebuia să facă
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
care ani de zile a adunat în paginile ei, prin eforturile generoase material, de execuție și însuflețire ale lui Alexandru Lungu și ale Micaelei Lungu, nume de marcă ale exilului românesc: poeme și desene mărturisind talent și iubire pentru textul poetic românesc: himere în amurg ne prezintă 36/ desene/ poeme într-un vers/ cu o cheie de citit himere/ și de văzut cuvinte de/ Petre Răileanu. Iar la finele albumului, autorul adaugă: himere în amurg/ apare în zodia Berbecului/ în anul
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
neagră (1970), Elegiile malteze (1980), Clavicula mundi (1983), Steaua neizbucnită (1986), Elegii cretane (1989), Stigmate și lauri (1993), Roua de apocalips și Ochiul din lacrimă (1998). Dintre atât de multele referințe critice care s-au adunat în timp în jurul creației poetice a dlui Alexandru Lungu, am ales pentru bunul cititor doar câteva propoziții sub semnătura lui Al. Cistelecan: "Sentimentul lumii e unul al prezenței, al unei vecinătăți deopotrivă diafane și impetuoase a misterului, ceea ce creează o relație de intimitate cu indefinibilul
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
și despre Marin Preda), merită a fi reținute (spațiul nu ne-o permite) câteva citate profund semnificative și substanțiale, exprimând efectiv admirația criticului față de marele scriitor. Să rețin doar pe acela, în care, comparat cu Eminescu, i se reliefează dimensiunea poetică și caracterul specific național: “Ei sunt, unul în versuri, altul în proză, cei mai cuprinzători poeți ai literaturii noastre”... “Căci Eminescu și Sadoveanu sunt laturile cele mai lungi ale tradiției noastre literare”. Despre Hortensia Papadat-Bengescu, Vladimir Streinu a înscris observații
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
se întâmplă în cultura Europei. E suficient să citești cele două prefețe care escortează textul Țiganiadei, spre a vedea că, în sinteză și în detalii, autorul se dovedește un bun cunoscător al fenomenului literar, de la antichitate până la el, cu arte poetice cu tot. Cel puțin confruntarea cu Arta poetică a lui Boileau atestă lecturile scriitorului român, presupus a fi rătăcit temporar și prin Franța și prin Italia. De nimic inhibat, el comite dintr-odată, cu hărnicie și umor, un text parodic
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
citești cele două prefețe care escortează textul Țiganiadei, spre a vedea că, în sinteză și în detalii, autorul se dovedește un bun cunoscător al fenomenului literar, de la antichitate până la el, cu arte poetice cu tot. Cel puțin confruntarea cu Arta poetică a lui Boileau atestă lecturile scriitorului român, presupus a fi rătăcit temporar și prin Franța și prin Italia. De nimic inhibat, el comite dintr-odată, cu hărnicie și umor, un text parodic al unui tip de operă, epopeea, nescrisă în
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
Țiganiada nu e o epopee în adevăratul sens al termenului clasicizat, ci o parodie a speciei, în general și nu a unei epopei anume, cum e Virgile travesti, a lui Scarron. Spre a sublinia dificultățile traducerii, Valeriu Rusu invocă mărturia poetică a lui Blaga (Stihuitorul) de a fi tradus în limba română cântecul inimii, “îngânat suav în limba ei”. Deci, traducerea versului românesc într-o altă limbă e “o traducere de gradul al doilea”. Cele trei secvențe ale prefeței răspund curiozității
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
Ilie Constantin Orice poet, de la cei mai modești până la cei mai de seamă, poate fi comentat pe temeiul câtorva din poemele sale. Nu-l micșorăm pe nici unul procedând astfel; chiar scriind despre autori după ce am reparcurs toată opera poetică a fiecăruia, tipul de prezentare căruia îi rămân fidel îmi impune să examinez mai îndelung un număr redus de poezii, în speranța că voi spune esențialul despre poetul întreg. Din abundenta producție lirică a lui Ioan Alexandru (1941-2000) - ce-mi
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
constituie un singur bloc masiv. Pentru a nu lungi excesiv acest comentariu, încerc, nu să-l povestesc, să-l evoc pe cât e cu putință. Mai întâi, unde ne aflăm? Peisajul pe care-l străbatem odată cu cele două personaje (Eu-l poetic și un Celălalt) este de o intensă realitate, el pare a ,,răbufni” în pagină! Instalat în simțurile și unghiul de observație ale unui tânăr țăran, cititorul traversează o lume, la început de dimineață, după o noapte ploioasă, cu acuitatea în
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
la București, debutează Petre Stoica, în 1956, aici și în “Tânărul scriitor”, cu o poezie de o frapantă modernitate. De fapt, Petre Stoica, redactorul asociat, aflat în Capitală, ca și Modest Morariu, și el intens publicat de revistă, au o poetică foarte pe gustul steliștilor, inteligent-ironică, ludică, antiretorică, rafinată și concret-umilă, anticipând multe experiențe de mult mai târziu. Traducerile din germană ale lui Petre Stoica, poemele sale din ’70 au un rol formator, ca și antologia lui Baconsky din poezia universală
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
a fi fruct a dat faliment/ desigur/ceștile de cafea/știu răspunsul/la întrebările locuite și dezlocuite de mine.” În marea lor majoritate sunt poeme sincere, mediocre, ca 99% dintre poemele actuale, anonime. Metafore comune, peste sentimente indubitabil profunde, lexicul poetic nutrit din masa vocabularului, iată: “Mai stăruie sfidarea/ poemul se lichefiază/ frigul își ucide sângele/ femeia își așteaptă iubitul/ devenit vânător de iluzii.” Alteori anxietățile parcă ar vrea să capete o expresie ceva mai inedită, distinctă, deși repetiția omoară ideea
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
nutrit din masa vocabularului, iată: “Mai stăruie sfidarea/ poemul se lichefiază/ frigul își ucide sângele/ femeia își așteaptă iubitul/ devenit vânător de iluzii.” Alteori anxietățile parcă ar vrea să capete o expresie ceva mai inedită, distinctă, deși repetiția omoară ideea poetică incipientă. Întregul volum lasă o impresie generală de meditație rece, tristă, zdrențuită, calmă. Adică transmite totuși mesajul trist al banalităților fără scăpare, fără ieșire și fără chef. Alteori, absurdul e mesajul născut dintr-un simplu procedeu al incongruenței semantice, nu
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
de “Ediții definitive” a Editurii Vinea (Inima ca un pumn de boxeur, 2000), Nora Iuga a găsit de cuviință s-o inaugureze cu ciclul, atunci inedit, Autobuzul cu cocoșați. Miza pe faptul de viață cotidian, sugerată de acest titlu, - spațiul poetic e, nu-i așa, ce al “transportului în comun”- se asociază aici înclinației deja atestate de restul operei spre fantazarea grotescă, cu conștiința statutului degradat al teatrului mundan, văzut esențialmente sub semnul carnavalescului ironico-parodic și implicând o marcată conștiință a
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]