3,259 matches
-
bătaie lungă”; „Acolo unde nu există artă nu poate exista nici adevăr”. Asemenea luări de poziție, în contextul socio-istoric dat, justifică ideea - pe care o va apăra după 1989 - a „rezistenței prin cultură”, care a făcut să curgă multă cerneală polemică în presa literară. În Moartea lui Mercutio (1993), ca și în Fragmente critice, S. răspunde diverșilor preopinenți, încercând să își expliciteze (consecvent ponderat) idei și opțiuni relativ la „autonomia esteticului”, „rezistența prin cultură”, apărarea figurilor de vârf din literatura anilor 1944-1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
de idei din Vest, dar confirmând filiația la concepția profesorului său Pierre Janet, pe care l-a frecventat prin anii ’30, Vasile Pavelcu se situa pe firul aceleiași psiho(socio)logii implicate, acționale, legate de subiect. Într-o carte manifest, polemică și nonconformistă pentru timpul când a apărut, Drama psihologiei (1965), Vasile Pavelcu pleda pentru reîntoarcerea psihologului În viața socială, pentru incorporarea vieții autentice, concrete, reale În câmpul de conștiință al psihologului și empatizarea cu obiectul său de studiu. Cu cât
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
autentică și se cere externalizată, dăruită. „Drama” psihologiei, scria, este aceea că nu poate trata trăirile subiective ale individului doar prin apelul la laborator, experimente, cifre, tabele. Iată pasajul din „Prefața” la ediția a doua, În care Vasile Pavelcu răspunde polemic criticilor care-i amendau abdicarea de la „obiectivitatea științifică”, marotă a concepției materialiste: „Cu toții știm că există psihologi dogmatici și rigizi, care taie «sufletul» În bucățele, iar fragmentele le pun la microscop și le consemnează În tabele, curbe, diagrame, scheme și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
este - spune Moscovici - un pasionat de știință, un neprofesionist, un novice preocupat de speculații metafizice: „De unde venim?”, „Cine suntem?”, „Încotro ne Îndreptăm?”. E un „realist” care judecă În funcție de context, de norme comune, de „idei acceptate”. Distincția lui Moscovici are caracter polemic: argumentului tradițional „poporul nu gândește” el Îi opune opțiunea după care oamenii obișnuiți, de bun-simț, gândesc totdeauna practic, realist, comunicând observațiile lor cu măsură, relaționând decent. Omul de bun-simț nu țipă, nu bate cu pumnul În masă, nu pretinde, nu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
în a tulbura trupul bisericii sub pretextul discuțiilor ideologice; în plus, temându-se de rigorile false care acoperă unitatea profundă, chiar și acolo unde ea există, el nu se manifestă ostil, din principiu, diversităților legitime”. Nu numai să nu fie polemic, dar și extrem de delicat trebuie să fie preotul care vrea să trateze evanghelic partea din Biserică ce i-a fost încredințată grijii sale pastorale. Delicatețea în cuvinte, în gesturi, în gânduri și în sentimente se cere pentru o realitate de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
treacă de la întuneric la lumină nu într-o manieră care tulbură, ci cu răbdare (cfr. cazul orbului din naștere: In 9). Același Isus care se implică cu tot spiritul său înțelegător și plin de răbdare știe să fie și Maestru polemic, provocator și chiar mânios (cfr. Lc 11; Mt 23). El scandează cu hotărâre cei șapte „vai” ai săi (deja folosiți după genul profetic: cfr. Is 5,8 șu), demonstrând că un adevărat maestru trebuie să aibă o inimă și un
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
grupului decît o amintire generală, și nu una a detaliilor particulare, dar convergența memoriilor temporale generale ale grupurilor permite păstrarea memoriei temporale a unui individ sau a unei situații individuale. Textul 15 este inserat la pagina 190. Este un text polemic, sarcastic, îndreptat împotriva lui Bergson, în care Halbwachs vor-bește despre vanitatea și orgoliul de a ne atribui o memorie per-sonală, o durată pe care am fi liberi să o dilatăm sau să o contractăm după plac. Textul 16 este inserat
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nu a produs o revoluție la fel de clar perceptibilă și de radicală precum cea din literatura propriu-zisă. Spiritul teoretic și modernizarea uneltelor au fost preluate de la elita înaintașilor imediați, cu o tendință de continuitate și de emulație, iar nu de ruptură polemică. Dintre criticii aparținând, prin vârstă biologică, generației ’80 s-au ilustrat Ion Simuț, Vasile Popovici, Radu G. Țeposu, Monica Spiridon, Gheorghe Perian, Al. Cistelecan, Dan C. Mihăilescu, Ștefan Borbély, Nicolae Oprea, Adrian Dinu Rachieru, Mihai Dragolea ș.a. Ca eseiști, s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
dezvoltarea teoriei literare în Republica Moldova. A publicat - în colaborare - cartea Studii de teorie a literaturii (1979). Un domeniu în care C. și-a manifestat cunoștințele, spiritul de observație, puterea de pătrundere în mecanismul specific al operei literare, dar și verva polemică l-a constituit literatura contemporană. Cu toate că a plătit și el tribut conjuncturii politice, ca, de exemplu, în studiul monografic Ion Canna (1953), cărțile sale Studii și articole de critică literară (1959), Romanul moldovenesc contemporan (1969), Pagini de critică literară (1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286428_a_287757]
-
o serie de colaboratori ai psihologului social american au publicat un studiu (ce s-a dovedit "fabricat" mai apoi) în care procedura era identică, dar rezultatele erau mai "liniștitoare" (scorul obedienței fiind foarte redus), nu s-au produs ecouri semnificative polemice la adresa sa (Schlenker, Forsyth, 1977). Prin urmare, ceea ce era stînjenitor și neliniștitor în studiul lui S. Milgram nu era atît procedura "lipsită de etică" (de vreme ce aceeași procedură nu a revoltat pe nimeni atunci cînd rezultatele au fost "generoase"), ci imaginea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Elenă Slave în 1968. Partea I 1. LINGVISTICĂ LIMBILOR ÎN CADRUL LINGVISTICII INTEGRALE Lingvistică integrală a lui Eugeniu Coșeriu nu e doar o altă lingvistică structuralista, așa cum se spune uneori, ci una care anticipa sau integrează creativ și de multe ori polemic orientări specifice tuturor marilor școli lingvistice ale secolului al XX-lea și ale începutului de secol XXI: școală structuralista (inclusiv glosematica), cea generativ-transformațională, orientarea pragmatică, lingvistică textului și/sau analiza discursului. Integralismul lingvistic implică o atitudine antipozitivistă extrem de originală, modernă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
muntele, Haig Acterian și minciunile adevărate), Alfons Adania (Etică și tehnică, Epica polimorfă a lui John Dos Passos) ș.a. De remarcat, de asemenea, Camaradul Anton, un articol al seminaristului Valeriu Anania în memoria profesorului său Anton Holban, și o intervenție polemică a lui Mihai Șora, intitulată Poziția metafizică a tineretului român (1937). La impunerea hebdomadarului în presa culturală a epocii au contribuit esențial și paginile „Spectacolul” și „Cartea”. Cea dintâi cuprinde, pe lângă cronicile judicioase și articolele mai totdeauna tăioase la adresa diriguitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
nevinovată), cât în a dori să știi. Este și singurul păcat pe care omul absurd îl poate simți ca însemnând culpabilitatea și totodată nevinovăția sa. I se propune un deznodământ în care toate contradicțiile trecute nu mai sunt decât jocuri polemice. Dar nu astfel le-a simțit el. Adevărul lor, acela de a nu fi niciodată satisfăcute, trebuie păstrat până la capăt Omul absurd refuză învățătura. Raționamentul meu vrea să rămână credincios evidenței care i-a dat naștere. Această evidență e absurdul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Horia Stamatu susține ultima serie a publicației cu o suită de eseuri și pamflete pe marginea dezastrului economic, politic și social din România ceaușistă (Scrisoarea unui european, Altă revoluție culturală, Independență, libertate, cultură, Cum se anunță desființarea literaturii). Spiritul incisiv polemic al autorului se convertește deseori într-unul reflexiv, pentru a evalua consecințele și a descoperi soluția salvării: „un lucru este sigur: numai prin ceea ce va supraviețui în spirit de la țăranii români va asigura supraviețuirea poporului român, popor prea puțin numeros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
de moravuri contemporane (Manevre, Berzele din Boureni, Alegeri libere) sau de efigia lingvistică a unor caracteristici etnice zonale (La Blaj). La apariție critica a relevat filiația caragialiană, dar și nota personală a râsului lui T., lipsit de „causticitate acidă” (Perpessicius). Polemic, uneori necruțător, este scriitorul în publicistica din Tămâie și otravă (I-II, 1934-1935), culegere de „impresii despre oameni și locuri” reale. T., al cărui umor e o expresie a toleranței joviale, devine neconcesiv în confruntarea cu grobianismul, pedanteria scientistă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
le crede influențe) cu marea proză romantică germană (Novalis, Hoffmann, Tieck), capodopera prozei lui Eminescu realizând o sinteză a romantismului de tip germanic. S. este totodată creatorul unui stil critic și eseistic foarte personal. Un stil de idei, nervos și polemic, de expresivitate literară (G. Călinescu a relevat picturalitatea descrierilor), atrăgător și fermecător chiar prin libertățile pe care și le asumă: e direct, de o familiaritate netrivială, antrenant și provocator prin asocierile neașteptate și divagațiile ce predispun la reflecție, acestea fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
discută „probleme sociale și psihologice”, făcându-se mari asociațiuni biologice în stilul unei erudiții vii, extravagante, tip Hasdeu. [...] Toată această parte a eseisticii sale, trecând peste latura doctrinară ce poate forma obiect de violente discuții, se remarcă printr-un spirit polemic viu, amestecat cu elemente de grandomanie mai curând inocente și simpatice, acordând paginilor sale mișcări de umoare care încântă. G. CĂLINESCU SCRIERI: Încercări critice, pref. C. Rădulescu-Motru, București, 1903; Cercetări critice și filosofice, București, 1916; ed. 3, București, 1925; Icoane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
aceasta îl apropie prea mult de ecuația textuală a moderniștilor; astfel că el se va retrage, mefient, într-o articulare aproape univocă a semnificațiilor propriei opere dramatice și într-o respingere de plano a intervențiilor regizorale „creatoare”. De altfel, referințele polemice la adresa regizorilor abuzivi sunt pe cât de numeroase, pe atât de suculente. Textul dramatic al lui S. are, în primul rând, funcția de a efectua secțiuni transversale în corpul bolnav al realității, în epoci trecute sau prezente, și de a oferi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
se oprește la Vasile Pârvan, Petre Bellu semnează articolul Panait Istrati, omul (într-o pagină întreagă dedicată acestuia în numărul 4/1937), iar Ion G. Popescu îi consacră un medalion lui C. Stere. Percutante, scrise cu spirit critic și chiar polemic, sunt editorialele cultural-literare ale lui Vladimir Cristescu și ale lui Virgil Treboniu, primul cerând scriitorilor „să nege complet valoarea turnului de fildeș” (Scriitorul activ), iar al doilea respingând exhibiționismul poetic (Expoziția de poezie) și politizarea poeziei (Poeme pentru propagandă). De
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289349_a_290678]
-
ale lui Vladimir Cristescu și ale lui Virgil Treboniu, primul cerând scriitorilor „să nege complet valoarea turnului de fildeș” (Scriitorul activ), iar al doilea respingând exhibiționismul poetic (Expoziția de poezie) și politizarea poeziei (Poeme pentru propagandă). De o deosebită virulență polemică este, de asemenea, Scrisoare deschisă către Aron Cotruș, text al lui Matei Socor, unde i se reproșează poetului îndepărtarea de popor, fapt ce ar fi dus la slăbirea inspirației din versul său. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289349_a_290678]
-
la educație al maghiarilor din România. O analiză multivariată Adrian Hatos Krisztina Bernáth Universitatea din Oradea Universitatea Creștină Partium Oradea During the transition period the topic of Hungarian university-level higher education in Romania has been very intensely debated as its polemic has been often characterized by ethnicist and nationalist arguments. One major issue of the debate is, however, that, in Romania, Hungarians have lower chances of access at tertiary education than the Romanian citizens. The present study aims to clarify the
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
dezbaterea actuală una dintre cele mai importante teorii prin care elitele noastre culturale au interpretat critic procesul de modernizare a societății românești și de integrare în mediul civilizației europene. Judecățile atât de drastice ale lui Marino, explicabile prin adresa lor polemică, sunt totuși excesive. Putem constata că unele dintre carențele semnalate sunt pe cale să fie depășite. În ultimii ani au început să apară și lucrări de sinteză, cu viziuni cuprinzătoare asupra modernității românești, elaborate din perspective comparative, dar care nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
să îl scoată din localismul păgubos și din complexul față de trecut. De la început revista a atras atenția prin incisivitatea articolelor, amintind spiritul „Kalendelor” gândite la sfârșitul deceniului al treilea, tot la Găești, de Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu. Dezideratul, întrucâtva polemic, este, așa cum afirmă alt editorial, „scrisul scurt”, așadar concentrarea. Primul colectiv redacțional e format din Tudor Cristea (redactor-șef), Dumitru Ungureanu, Daniela Iordache (redactori), secretar de redacție fiind Mihai Stan, director al Editurii Bibliotheca din Târgoviște, unde se tipărește revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287832_a_289161]
-
Iulian Filip, care prezintă într-o selecție personală poeți basarabeni, demersul său și al revistei materializându-se și în publicarea acestora într-o antologie. Un marcat caracter de atitudine prezintă rubrica „Revista revistelor”, semnată Lector, cu texte adesea ironice ori polemice. L. a reușit să coaguleze un grup de autori legați de spațiul dâmbovițean, de la reprezentanții Școlii de la Târgoviște până la generațiile mai noi, și s-a impus prin valoarea materialelor publicate, prin fermitatea și caracterul avizat al opiniilor, dar și printr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287832_a_289161]
-
mai vechi sau mai recente (istoristă și pozitivistă, stilistică, structurală, psihanalitică, tematistă, sociologică, antropologică, semiotică), istoricul literar își va lărgi accesul la text, ajungând la ceea ce Edgar Papu avea să numească pansemantism. Lectura superficială, care își neglijează obiectul declanșează resortul polemic necruțător al lui M.. Pentru revelarea pansemantismului, el propune trei tipuri de lectură, conjuncte și complementare: textuală („la nivelul epidermei textului”), contextuală (în vederea dezambiguizării) și subtextuală (pentru identificarea funcției aluzive și a „arheologiei” cuvintelor). Istoricul literar disociază între o biografie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]