1,140 matches
-
dinamică nu este suficientă pentru a explica formarea tuturor personalităților revoluționare" (Rejai cu Phillips, 1983: 30). Oricum, analiza prezintă o imagine a unei clase de lideri și identifică elemente semnificative în rândul membrilor acelei clase. Socializarea timpurie și rolul ei Politologii au încercat de asemenea să evalueze rolul socializării timpurii. Dacă s-ar putea dovedi că aceasta joacă un rol major în deciziile luate ulterior de conducători, concluzia ar fi că elementele personale sunt foarte semnificative. Prea puține studii de acest
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
situații concrete, probabil că vor apărea treptat unele indicații în legătură cu nivelul de generalitate la care este cel mai bine să studiem politicile. Dar chiar și atunci, nu înseamnă că va fi adoptată o definiție cu adevărat universală; înseamnă doar că politologii vor ajunge treptat să lucreze la niveluri destul de similare, nici prea "largi" și nici prea "înguste", pur și simplu pentru că este convenabil să procedăm în acest fel dacă dorim să întreprindem analize empirice coerente ale proceselor politicilor publice. Fazele procesului
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
hotărît în mod decisiv la Moscova" (De la nature de l'URSS, p. 261). În fiecare dintre aceste volume, Pour sortir du XXe siècle, De la nature de l'URSS sau Penser l'Europe, întrezărisem mereu eventualitatea, de neconceput pentru experți, pentru politologi sau pentru specialiștii în chestiunea Kremlinului, și insistasem de fiecare dată asupra posibilității improbabilității, speranței în improbabilitate și a necesității etice și politice de a miza pe improbabilitate. Improbabilul s-a produs. A dispărut așadar amenințarea obiectivă pe care uriașul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
François Furet). Mai calmă prin natura ei decât reflecția politologică se vădește cea a istoricului atent la nuanțe și preocupat să integreze cronotopic faptele. Nici o altă epocă, se poate spune, nu apropie mai mult pe istoric de sociolog și de politolog, silindu-l să iasă din "trecut" pentru a răspunde imensei provocări a prezentului și a îmbrățișa, pe cât posibil, durata întreagă. "Mizeria lumii" (în expresia lui Bourdieu) îl invită la atitudine. Istoricii români n-au rămas în afara evenimentelor, impasibili la chemarea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ansamblu a lucrurilor. O etică a responsabilității trebuie să-i motiveze gesturile, oricât de timide, oricât de restrânse ca sferă de acțiune. Desigur, câmpul intelectualității e vast și o definire corectă nu se poate face în câteva cuvinte. Sociologi, antropologi, politologi dezbat de multă vreme chestiunea, examinând-o în numeroasele ei fațete și propunând interpretări demne de tot interesul, de n-ar fi să amintesc aici decât pe acelea inițiate de Pierre Bourdieu în Homo academicus și alte scrieri. Intelectualul dispune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a făcut ca această ambiguitate să fie și mai evidentă. Lumea pare a-și împlini destinul sincron în ambele registre pe care istoriografia cea mai ambițioasă le vrea, de la un timp, topite laolaltă și supuse aceluiași examen critic. Istoricul și politologul își confundă adeseori domeniile, vechile fragmentări cronologice par astăzi depășite. În noul orizont de sinteză, durata e una singură, iar viitorul nu poate rămâne nici el dincolo de studiul sistematic. În orice ipostază s-ar închipui, ca istoric, sociolog sau viitorolog
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întâmplat cu societatea românească în acest demisecol tragic? Cum s-a ajuns la atomizarea ei, la aparenta anulare a oricărei inițiative militante? În ce chip s-au cristalizat totuși rezistențele? Cu ce urmări pentru indivizii respectivi și pentru comunitate? Istoricii, politologii, sociologii vor căuta răspunsuri, multiplicând această interogație și conturând cât mai verosimil tabloul unei dictaturi, care în faza demenței absolute a putut deveni ceaușism. Problema e deci a sistemului, iar lumea, îndeosebi generațiile mai noi, trebuie să știe că opoziția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
știința cu puterea și făceau din cunoaștere un scop înalt, căruia merită să i te devotezi. Oamenii politici de o anume speță par a se interesa aproape exclusiv de felul cum se exercită mai îndelung și mai deplin pârghiile puterii. Politologii îi scuză prin faptul că acel exercițiu presupune oricum o necesitate socială. Nu s-a imaginat încă sistemul care să-l poată eluda. Wille zur Macht, voința de putere, în formula nietzscheană, e un atribut inerent ființei noastre. Numai forma
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a unora și civismul altora. Rareori se întâmplă ca ambele motivații să se suprapună în angajamentul social. Timpul, I, 23 (16-22 ianuarie 1990), p. 1, 7 A PATRA PUTERE Produs al lumii moderne, presa joacă azi un rol pe care politologii îl exaltă pe drept cuvânt. O anume dinamică a puterilor, menită să asigure echilibrul social, reclamă prezența acestui factor. Ideea de bază pe care se sprijină societatea modernă e desigur aceea care, stipulând separația puterilor în stat, previne posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
voia oarecum înșelată. Vulgus vult decipi... E un lucru pe care strategii puterii l-au simțit mai totdeauna. Ceea ce uneori n-au putut ști era limita permisă amăgirii. Cronica, XXV, 44 (2 noiembrie 1990), p. 1, 5 STRATEGIA ECHILIBRULUI Un politolog atrăgea de curând atenția asupra componentei oculte, de tip masonic, a răsturnării produse în România la finele anului trecut 1. În alți termeni, tema a mai fost evocată și e probabil că va alimenta încă mult timp analize, presupuneri, speculații
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a împins cel mai aberant, fiind cel mai inuman, dintre toate sistemele. Credința ne-ar împăca, după atâta discordie, cu noi înșine, înlesnindu-ne un nou început, sub zodia valorilor perene. Cronica, XXV, 49 (7 decembrie 1990), p. 1 LEGITIMITATE? Politologii leagă în chip firesc stabilitatea democrației de un anume nivel de dezvoltare economică și eficiența regimului politic, adică de modul cum regimul se achită de obligațiile asumate față de electorat. Ideea de legitimitate presupune în același timp acceptarea de către popor a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
puterii. Provocarea a venit și aici, pare-se, din partea filosofilor, ceea ce nu e decât foarte explicabil, de vreme ce filosofii au fost invitați să participe la schimbarea lumii. Li s-au adăugat repede istorici, sociologi, antropologi, pentru a nu mai vorbi de politologii înșiși, interesați să explice mai bine resorturile vieții publice. Medici, psihologi, naturaliști au pus la lucru, cu un beneficiu practic indiscutabil, alte inițiative. Concluzii importante, de care istoricii nu mai pot face abstracție în explicarea unor atitudini, fapte, episoade obscure
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
devenirii. Câmpul de anchetă se extinde mereu, mai mult chiar decât istoricul e în stare să cuprindă cu instrumentele lui în orice clipă. E o tendință clară la acest sfârșit de secol, când istoricii înțeleg să conlucreze cu antropologi, sociologi, politologi, psihologi etc. pentru a defini cât mai bine însăși condiția umană. Lucrul acesta nu se poate realiza, desigur, plasând ancheta numai în trecut. Prezentul rămâne o sursă inevitabilă, permanentă de comprehensiune pentru istoric, tot așa cum viitorul, cealaltă dimensiune a duratei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
final de la historia (J.C. Bermejo Barrera, 1987) redevenea o temă "fierbinte". Disoluția regimurilor din Est și demolarea zidului de la Berlin, la finele anului trecut, păreau să încheie un ciclu, la definirea căruia istoricii erau chemați a-și spune cuvântul, alături de politologi, sociologi, antropologi. Analize remarcabile pe această temă s-au produs în serie, antrenând reacții și controverse. Eseul subscris de Fukuyama anul trecut, în plină degringoladă a ideologiilor totalitare, a atras cel mult atenția, relansând interogativ problema unui sfârșit al istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
23 iulie 1990, revista "22" mi-a cerut adeziunea la un protest contra deținerii abuzive a lui Marian Munteanu la Jilava, am consimțit cu aceeași convingere că nimeni nu trebuie împiedicat dacă vrea să-și rostească pașnic, legal, ideile. 1 Politolog, Scurtă dare de seamă asupra unor aspecte internaționale, în Nu, Cluj, nr. 29 (20-26.X.1990), p. 7. 2 Jean Lombard Coeurderoy, La face cachée de l'histoire moderne, I, Madrid, 1984. 3 Cf. Charles Zorgbibe, Dictionnaire de politique internationale
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sau naționalitatea...). Un exemplu de calificare culturală cu efecte puternice: naționalitatea Naționalitatea este o "etichetă" culturală tipică, nu o esență, și are efecte considerabile: ea oferă cetățenie unor grupuri întregi de indivizi, care formează "națiuni". Recentul volum al istoricului și politologului Patrick Weil (Qu'est-ce qu'un Français? Histoire de la nationalité française depuis la Révolution, Grasset, Paris, 2002) arată că definirea naționalității este o construcție legală care evoluează neîncetat în timp (cf. Mauss: "Socialul este cel care se schimbă"). Ea este
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
înmormântare); "practicanții constanți", care asistă la mesa duminicală, se spovedesc și se împărtășesc de Paște; "bigoții" sau creștinii angajați, care au activități religioase care depășesc practicile obligatorii. După Gabriel Le Bras, Études de sociologie religieuse, PUF, Paris, 1955-1956. • Participarea politică Politologii propun tipologii în funcție de formele și gradele participării politice: gradele: acestea merg de la excluderea din câmp (indivizi neinformați, nesocializați, neînscriși, absenteism structural) la nivelul cel mai ridicat, al profesioniștilor; formele: simpatizantul, votantul, militantul, manifestantul, profesionistul. Ele nu sunt independente de grade
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
securității, prin programe informatice, grile, supravegheri video, medicamente, terapii. Implică ONG-uri, grupuri de lucru, reuniuni, comitete, subcomitete. Este obiectul unor conflicte între proprietarii permanenți: cine trebuie, cine știe, cine poate să se ocupe de ea? psihologii, sociologii, criminologii, antropologii, politologii? asistenții sociali, profii, polițiștii, politicienii? comitetul meu, comitetul tău? statul? Este obiectul unor confruntări încrâncenate între cei care vor să-și însușească adevărata mană cerească pe care o reprezintă, de mai bine de zece ani este, în numeroase țări ale
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
discurs reprezintă în sine o performanță la noi, iar consolidarea unui câmp al cercetării („fundamentale”, „pure”) este o urgență națională. De ce se cuvine să se vorbească mai mult pentru întreaga societate educată? Printre altele, pentru că numai astfel vor putea arăta politologii noștri - ca și specialiștii din alte științe sociale și umane - că expertiza lor are o adevărată relevanță socială chiar și atunci când angajează cel mai elevat registru intelectual. Controversele și teoriile occidentalilor, să nu uităm, pornesc mereu de la provocările istoriei, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
câtorva. În realitate, Leo Strauss, care adusese din Germania în Statele Unite (trebuise să emigreze, asemeni altor eminenți savanți evrei, la instaurarea regimului nazist) o erudiție unică și o originalitate inegalabilă, a fost profesorul, mentorul și inspirația mai multor generații de politologi americani, dintre care unii (ca Bloom însuși) i-au continuat opera academică, iar alții (ca Francis Fukuyama, discipol al lui Bloom la Cornell, unde a făcut studii de clasicist înainte de a merge la Harvard pentru doctoratul în științe politice) i-
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Roth și Victor Gourevitch) s-a transmis generației următoare: Allan Bloom a fost legat toată viața de cel mai important grup de filozofi politici din Franța, discipoli ai lui Aron, adunați în jurul revistei Commentaire (și cunoscuți la noi grație unor politologi de vocație în frunte cu Cristian Preda)8. Scrierile de filozofie politică ale lui Allan Bloom, nu foarte numeroase, dar extrem de subtile și erudite, rămân astăzi ceea ce trebuie să fie: o lectură pentru specialiști 9. The Closing of the American
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Paris). Ultima carte a lui Bloom, Love and Friendship (Simon and Schuster, New York, 1993), a fost tradusă de strălucitul Pierre Manent (la rândul lui, tradus și la noi): L’Amour et l’amitié, Éditions de Fallois, Paris, 1996. Pierre Hassner, politologul francez născut în România, discipol al lui Aron și el, care a studiat la Chicago cu Leo Strauss (au rămas în relații amicale și profesionale strânse; Hassner, între altele, a semnat capitolele despre Kant și Hegel, ultimul tradus din franceză
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și-au dezvoltat în deceniile din urmă, după declinul masiv al noțiunilor tradiționale de cultură (înaltă) de tip Bildung, propriile definiții ale culturii, fiindcă au trebuit să găsească instrumente intelectuale calitative, mai rafinate decât cele cantitative, preponderente în cercurile lor. Politologul Samuel P. Huntington a recurs pentru aceasta la resuscitarea „pesimismului cultural” al lui Spengler și Toynbee, mai curând decât să facă apel la paradigma extrem de complexă și rafinată a antropologiei culturale contemporane sau la ceea ce este valoros și inovator în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
weberiene, viziunea lui Etzioni este foarte atrăgătoare: el își expune concepția teoretică recurgând la o mare bogăție de date empirice provenite din propria cercetare și, fapt la fel de remarcabil, din cercetările unei multitudini de specialiști în științele sociale, de la sociologi și politologi la istorici și antropologi. 3. Etzionitc "3. Etzioni" Amitai Etzioni (născut în 1929 la Köln; studii la Ierusalim și Berkeley) este, într-un fel, sociologul și propagandistul de serviciu al comunitariștilor. Clasic în viață al științelor sociale, el este primul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
văzut comparații ai căror termeni sunt mult mai diferiți, și nu doar în literatura comparată, domeniul care a făcut cel mai mult pentru normarea comparabilității. (România a dat o pleiadă de comparatiști în studiile literare, prin urmare literații noștri deveniți politologi și „analiști” nu ar trebui să fie atât de dezorientați teoretic în asemenea dispute.) Principala dificultate provine din împrejurarea că diversele forme de comunism sunt și astăzi importante în discursurile de autolegitimare ale unui mare număr de universitari și intelectuali
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]