11,959 matches
-
cu visele lui Alex care acum erau și ale ei. Îmbrățișa cu sufletul propunerea lui, dar îi trebuia un minimum de timp pentru a se reculege! Era așa de minunat tot ce îi povestise el! Natura, cu toate ale ei: pomi, păsări, flori, totul, absolut totul în jurul ei dobândise o altă dimensiune. Lumea i se părea mai bună, mai frumoasă. Cum de nu o văzuse până atunci!? Cum de nu o cunoscuse? Ce minuni poate face dragostea, gândi ea, ce minuni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să se arunce. Frunzele și lăstarii se trezeau dimineața în apă, pe stative, în plină lumină și începeau să te recunoască. În scurt timp balconul a devenit neîncăpător, după aceea, sufrageria și bucătăria, iar de jur împrejurul patului din dormitor creșteau deja pomi fructiferi. Când a fost să alegi, ai preferat să renunți la mobilă, la aparatura electrică, la toate zidurile, numai ca pădurea să poată crește în voie. Și nu te mai dureau dinții când vedeai că afară continua măcelul. Știai că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe cele de uz personal, periuțele de dinți și aparatele de bărbierit, apoi câteva pentru confort. Încet încet apărură mese și scaune de plastic, umbreluțe și saltele de plajă, încât se treziră că locuiesc chiar lângă apă. Plantaseră și câțiva pomi, ridicaseră malul și continuau să păzească vechiturile. În oraș mergeau doar la biserică, la serviciu sau la școală și la cinema. Râul curgea liber pe lângă noua lor viață, iar tu îi priveai pe toți de pe pod, din v-ul dintre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
locurilor, cu intenția vădită de a veni în sprijinul edililor, cernând din sita înalturilor un strat subțire de zăpadă pentru a acoperi rănile pământului ars în cuptorul verii și răvășit de intemperiile toamnei. Și, ca un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de nea, mirificele fructe vestitoare ale anotimpului alb. Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea neschimbat, în afară de fizionomia Olgăi, pe care se prefirau întunecimi, asemenea celor ce împresurau cerul lui noiembrie. Doctorul Pencu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prințesei mele. - Cine știe ce cocioabă ai găsit? - Am să te duc într-o zi s-o vezi. Are grădină mare, este pe o stradă liniștită și, în spatele casei, pe o pantă ușoară, are o vie bine expusă la soare și câțiva pomi fructiferi. În plus, sus, în capătul viei, există un loc de refugiu, unde a fost așezată o buturugă mare cu altele mai mici în jur, un fel de masă a tăcerii. Noi însă o s-o numim masa sfaturilor de taină
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și suspiciuni. Uneori Olga era tentată să privească și dincolo, ca peste un gard, gândindu-se la climatul existent sub acoperișul acestei case doar cu un an înainte. Ca într-un vis frumos, își amintea cum în curtea ei erau pomi înfloriți, trandafiri, regina nopții și multe alte flori preferate. Acum curtea era năpădită de buruieni, ceea ce o făcea să se întrebe retoric: Unde o fi gospodarul? De ce o părăsise? Olgăi i se părea atât de departe familia fondată pe dragoste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
scris în acest jurnal poate ar fi fost mai înțelept dacă mi-aș fi însăilat gândurile pe iarba din fața casei pe care calcă Alex în fiecare dimineață, pe corolele florilor din grădină care îi sunt atât de dragi, pe frunzele pomilor din livadă care ar glăsui în graiul lor ceea ce eu nu-i pot spune. Cred că mai bine aș fi rezumat totul într-o singură propoziție: Dragostea mea de-o viață poartă un singur nume: Alex! Și începu să recitească
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
iar unul, îl împart în două, și le fac grădini, și le dau tot băieților. În acest scop, a făcut actele necesare, pentru hectarele din câmp. Apoi, pe locul proiectatelor grădini, a plantat câte puțină vie, câte câteva zeci de pomi fructiferi, din aproape toate speciile; pe urmă a împejmuit totul cu gard din plasă, după care le-a dăriut Vasililor, cu urarea: să dea cel de sus, și viața voastră, dragii tatii, să vă bucurați, cât veți trăi, de bunătățile
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la apartamentele lor, din orașul de pe cursul Iravei. Au urmat timpuri grele. și-au să urmeze și mai grele. Vasile cel Mare, mai gospodăros din fire, de câte ori poposea la grădină, erau nelipsite, de la el, foarfeca de vie și vulpea pentru pomi. și mereu găsea câte ceva de îndreptat, de finisat, de adăugit. Nu lăsa nimic de azi pe mâine. Unii pomi cădeau, el îi înlocuia; cu câte un butuc de vie, dacă trebuia reparat, lucrul necesar îl făcea de îndată. În cealaltă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Vasile cel Mare, mai gospodăros din fire, de câte ori poposea la grădină, erau nelipsite, de la el, foarfeca de vie și vulpea pentru pomi. și mereu găsea câte ceva de îndreptat, de finisat, de adăugit. Nu lăsa nimic de azi pe mâine. Unii pomi cădeau, el îi înlocuia; cu câte un butuc de vie, dacă trebuia reparat, lucrul necesar îl făcea de îndată. În cealaltă grădină, lucrurile se petreceau, din punct de vedere natural, ca și-n asta. Deosebirea era, că, Vasile cel Mic
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o casă. Ce fel de casă, însă? O chichineață, o aia, de râsul lumii. Cum, necum, câteva ierni, i-a prins bine, că nu a murit de frig. și nu a murit de frig, pentru că, azi se încălzea cu un pom, tăiat, din mărunta livadă, mâine cu altul, și tot așa. Până la ultimul. Apoi, din via, care, nefiind lucrată, au rămas doar niște răgălii, au început să fie rași, de pe fața pământului, butuceii, nenorociți cum ajunseseră să fie. Până când s-au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zic, de-o poftă, măcar o perjă și un măr. Nu. Nimic. N-auzi? Drum bun. Unde, drum bun? La bar. Acolo, drum bun; și, alături, vezi că este un chioșc, unde să găsesc și mere, și perje, din aceiași pomi. Gustă, de acolo, dacă ți-i atât de a gusta! Scrisoare deschisă lui Vasile Apati pe motiv că nu mai are ce mânca, un Vasile Apati, de prin părțile Satului Mare, a răcnit la Guvern, să-l eutanasieze pe gratis
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
debara, cu sare cu tot, la fel. Dinspăruseră. Pijamalele? Nici urmă de ele! Niște îmbrăcăminte, niște încălțăminte, niște cămăși, niște, ce, niște, că, prosoapele, erau, în totalitate, aruncate la gunoi! Niște așternuturi, de pe jos, de asemenea. O canapea, un cuier pom de colț, perdelele de la ferestre și cele dintre ușile încăperilor, ca să nu intre țânțarii; vesela, în întregime; niște cărți și reviste, corespondențe, luaseră, și ele, calea neantului! Pisicul, Ionel, începu să miaune. Îi era foame și sete. Dar, în ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
casei, adevărat depozit de mobilă, haine, televizoare, casetofoane, pickupuri, paltoane din blănuri scumpe cu buzunarele doldora de naftalină - partea leului nesinistrat, desigur, ca și alții suspuși - vorba lui Valy - de la împărțirea ajutoarelor pentru cei sinistrați de pe raza orașului, să curețe pomii fructiferi și vița-de-vie și să le stropească la timp. 3. Memorabilă rămâne totuși, ziua în care trebuia să curăț și să igenizez bazinul de apă de ploaie al familiei K., de unul singur, pentru că Valy trebuia să meargă undeva, într-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de uranil pot fi comandate să ardă alternativ sau concomitent, în funcție de puterea instalată a generatorului de curent. Amorsarea reacției de ardere se face la baza reactorului pentru fiecare bară cu o sursă de neutroni. Făcând o comparație între artificiile din pomul de crăciun care arde cu o viteză foarte mare unde chibritul cu fosfor este amorsorul, locul acestuia în cazul barelor de uranil este luat de sursa de neutroni care practic sparge primele nuclee de uranil de la baza barelor. Reacția de
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
primul pas În sensul acestei evoluții. Ea oferea posibilitatea unui număr incalculabil de fecioare să zămislească, fără sămînță bărbătească, un număr incalculabil de cristoși, abolind astfel blestemul păcatului originar; Învierea prin clonare dăruia viața veșnică În trup, era poate chiar Pomul vieții, din care Adam nu apucase să guste În grădina Edenului. Căci perfecționarea procedeelor făcea posibilă nu doar crearea În laborator a vieții, ci, prin intermediul telepatiei totale, copierea și transmiterea către noua clonă a memoriei și personalității - iar În final
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din ședințele Cercului, analizaseră posibilitatea de a lua legătura cu niște extratereștri ostili extratereștrilor aflați deja pe insulă, fiindcă se știe că extratereștrii sunt de mai multe feluri. De altfel, mai existaseră și alte inițiative, cum ar fi plantarea unor pomi fructiferi pe marginea trotuarelor, Împletirea de fulare și căciulițe pentru copiii săraci, pentru a-i atrage În Cerc, sau acea acțiune, totuși fără consecințe, cunoscută sub numele perfid și ironic „MÎndria de a fi roland“, care urmărea supravegherea Îndeaproape a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ca niște picioare Încălțate cu cizme de paradă. De la balconul minuscul, familia privea culoarea vinețiu străvezie a serilor de vară, Închipuindu-și că ar putea fi și ei proprietarii unei căsuțe, Înconjurată de o grădină plină cu flori și cu pomi. Antoniu e Întrerupt pentru câteva minute de câinele lui Ben care intră În Încăpere și Începe să se gudure, ștergându-și blana de picioarele lui, și uitându-i-se În ochi ca un copil care are nevoie de mărunte dovezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
studiat până acum, și zecile de muzee pe care le-am vizitat. S-a făcut miezul nopții și liniștea care s-a lăsat, este pentru amândoi, binefăcătoare, după o zi zbuciumată și plină de emoții. O cucuvea, aciuiată Într-un pom din apropiere, Își trimite ciudatul cântec În eter. Femeia tresare și-și face cruce.de trei ori. E timpul ca amândoi să se lase În voia somnului. Odată ajunși, ca după o lungă expediție, În intimitatea mătăsoasă a patului, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aude o portieră trântită, rateurile unui motor și zgomotul mașinii care se Îndepărtează. Antoniu intră În magherniță, răsuflând ușurat. Cimitirul Străulești, se află la marginea orașului, și este un cimitir relativ nou, fără monumente funerare fastuoase, alei pavate, mărginite de pomi și de flori, sau bănci curate pe care să te așezi pentru a te reculege. O pădure de cruci, din lemn, unele Într-o paragină mută și mustrătoare, Îți atrage atenția, imediat ce intri În el . Ca să aprinzi o lumânare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vrei să mergi cu el, ai putea măcar să-ți schimbi hainele... — Da’ de ce? urlu eu din toți rărunchii. Pentru ceva ce n-a existat niciodată? De ce nu mă puneți să-mi schimb hainele pentru vreo pisică vagaboandă sau pentru un pom - fiindcă lucrurile astea, cel puțin, există! Dar nu mi-ai răspuns la întrebare, musiu Deșteptu’ Pământului cu Glagorie, mă ia tata la rost. Nu schimba subiectul. Cine a creat lumea și oamenii care trăiesc în ea? Nimeni? — Exact! Nimeni! — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o să-ți riști viața cu vreun gest necugetat. Din nou taică-meu: — Fiindcă tu ești rodul nostru, Alex! zice el distrus, cu ochii înlăcrimați la gândul iminentei mele plecări de acasă. Și nu vrem ca rodul ăsta să cadă din pom înainte de a se fi copt! 1. Promite, măi, Rodule, că n-o să urci niciodată într-un un automobil decapotabil. Ia, un fleac, acolo, ce te costă să-mi promiți atâta lucru? 2. O să-l cauți pe Howard Sugarman, nepotul Sylviei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce picioare de țărancă avea! Și cum îi atârna bluza la spate, ieșită din fustă. Ce impresionat eram de verva și veselia ei! Și de faptul că în pantofi cu toc înalt aducea cu o pisică cocoțată în vârful unui pom, care nu-i deloc în elementul ei, în apele ei. Primăvara ea le dădea tonul nimfelor de la Antioch care veneau desculțe la ore. O poreclisem „Dovlecel“ întru pomenirea tenului și a popoului ei fabulos. Și a integrității ei: era tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
parte, Crăciunul mi se părea de basm. Nu Întotdeauna fusese așa. Pe vremea când eram celibatară, Crăciunul devenise de la an la an tot mai Întunecat, dar acum, această perioadă era minunată. Anul ăsta, blocarea traficului din oraș din cauza aprinderii beculețelor pomului de Crăciun din Rockefeller Center mi s-a părut Încântătoare, nesfârșitele cântecele cu „jingle-bell-jingle-bell-jingle-bell-PUBLIC ȚINTĂ“ din reclamele TV m-au umplut de atmosfera sărbătorilor, iar perspectiva de a putea urmări emisiunea Barbarei Walters pe tema Top 10 al celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am petrecut veseli prima duminică din decembrie Împodobind bradul cu panglici lucioase roz pal, globuri de modă veche, din sticlă transparentă, și beteală deosebită, albă. (Vă vine să credeți că ABC Carpet are acum un raion Întreg dedicat podoabelor pentru pom mai speciale? Evident, irezistibile. Evident, la prețuri care seamănă a jaf la drumul mare). Când făceam asta, i-am povestit ultimul dezastru amoros al lui Lauren. Acum chiar mi-e milă de Lauren, am spus. Cred că ea, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]