1,123 matches
-
comandat de dl Vasile Dîncu? Nici măcar atît. Și-atunci de unde a aflat ministrul Finanțelor ce vor mai întîi locuitorii Capitalei? Să precizăm, pentru cine nu știe, că proiectele la care mă refer aduc o finanțare nerambursabilă din partea Băncii mai sus pomenite. Un asemenea proiect presupune un dosar serios, prin care se demonstrează utilitatea sa, dosar care e luat apoi la puricat de finanțator, care vrea să știe dacă merită să deschidă băierile pungii cu fonduri comunitare. Or Banca Europeană și-a
Primariada guvernului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14365_a_15690]
-
de eseuri, avînd dimensiuni mai mari sau mai mici, regăsindu-se și oglindindu-se unele într-altele într-un sistem caleidoscopic. Titlul volumului te privește drept în față: ' Cum aș vrea să fie familia mea". Editarea aparține Alianței Civice, iar pomeniții autori numără vîrste între 15 și 20 de ani, deci Seria 'Adolescent" - subiect al concursului la cea de a treia ediție a 'Școlii de Vară de la Sighetul Marmației", din spațiul bineștiut al Fundației, dedicat cinstirii martirilor, victimelor comunismului și rezistenței
Profesiunea de părinte by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15583_a_16908]
-
recente, cu „corsi și ricorsi”, a teatrului independent din România, devenire privită nu doar în contextul nostru - social, politic și estetic - specific, ci pusă, comparativ, și în context european. Autorul, regizor și profesor, a dorit în mod constant, la lansările pomenite, să provoace participanții, oameni de teatru, manageri culturali, studenți, la o discuție pornind de la întrebarea: „În ce măsură dimensiunea socio-politică e o constantă a producțiilor companiilor independente?”. Însă, în congruență cu rezultatele cercetării pomenite anterior, reacția a fost una timidă, dacă nu
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
profesor, a dorit în mod constant, la lansările pomenite, să provoace participanții, oameni de teatru, manageri culturali, studenți, la o discuție pornind de la întrebarea: „În ce măsură dimensiunea socio-politică e o constantă a producțiilor companiilor independente?”. Însă, în congruență cu rezultatele cercetării pomenite anterior, reacția a fost una timidă, dacă nu chiar reticentă, iar dialogul n-a apucat nicicum să se închege. Privitor la temeiurile, motivațiile diverse și implicațiile discursurilor teatrale românești interesate să își afirme și să-și disemineze coerent atitudinea critică
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
un comerț mai mare decât în toate orașele țării". Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatări ale unor călători, descrieri de ținut, așezări, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele două cronici: Letopisețul Cantacuzinesc și Cronică Bălenilor. În primul izvor, Brăila este pomenita în legătură cu însăși întemeierea Țării Românești prin descălecat: „Iar noroadele ce pogorâse cu dânsul (cu Radu Vodă), unii s-au dat pre supt podgorie ajungând până în apă Șiretului și până la Brăila; iar alții s-au întins în jos, peste tot locul
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
străine, pe care le vând autohtonilor, cumpărând produsele locului. Judecând după felul cum este menționată Brăila în secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă, considerăm că transformarea avusese loc cu mult înainte. Ori de cîte ori Brăila e pomenita în cronicile moldovenești sau în documentele muntene cunoscute până acum nu i se dă niciodată numele de cetate. Un document din 30 octombrie 1540 arată limpede că turci, după ce au ocupat, în acel an, orașul, au început să construiască o
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
sufixul peiorativ -gan de la numele tatălui său Andrusco(Andru, Handru) nepot al lui Miclaus vornic. Fiica lui Drulea spătar(care stăpânea în sudul actualului Butea) e menționată Hândroaia, deci soția unui Andru(Handru). Dar un Andru(Handru), poate soțul celei pomenite , e fiul lui Patrasco și nepotul lui Luca Direptate și a trăit aproximativ între 1560 și 1620. Pe la 1600, Hândreștii era stăpânit de o serie de familii răzășești înrudite, dintre care neamul lui Bejan și Cazacul se trag probabil din
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
ale rutenilor, aflate în relații tensionate cu regii maghiari. Pe parcursul a două secole Regatul Ungar reușește să-și impună suveranitatea asupra Ruteniei. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, rutenii sunt răspândiți pe un areal impresionant. Rutenii apar pomeniți și în timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538 ). Un moment important în istoria rutenilor reprezintă anul 1646 când 65 preoți din Ujgorod accepta întâietatea Papei Inocențiu al XI-lea și se întemeiează Biserică Greco-Catolica Rutenă. În următorul secol această biserică avea
Ruteni () [Corola-website/Science/301424_a_302753]
-
-și însușească o cultură generală și să se priceapă la agricultură . Apoi au fost întemeiate la nordul Yaffei cartierele evreiești Nevé Tzédek ("Oaza Dreptății") și Nevé Shalom ("Oaza păcii") .Din inițiativa unor locuitori evrei ai Yaffei și ai noilor cartiere pomenite , în frunte cu Arye Akiva Weiss , Aharon Chelouche (Shlush) ,Shimon Rokah, Meir Dizengof și alții, în anul 1909 s-a înființat la nord de Yaffa așezarea Ahuzat Baiyt ("Domeniul Casei") care a luat după un an numele de Tel Aviv
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
Nadab către Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, de la Sântimbru, la 27 octombrie 1413, se specifică: <1263 aprilie 11 - 1269 mai> „Iar cuprinsul <scrisorii> originale, date din ...[loc rupt în document], miercurea întâia <după> octavele Paștilor, ne arată că mai sus pomenitul Ștefan regele cel tânăr al Ungariei, ducele Transilvaniei și domnul Cumanilor a dat, a dăruit și a hărăzit comitelui Andrei de Geoagiu de Sus [Gyogh] și urmașiior săi, spre a-l stapâni în veci, numit Kend [Uifalău - parte componentă a
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
și (a) tuturor celor întru Hristos frați”. Sunt pomeniți, în continuare, „binecinstitorii domni ai Moldovlahiei”. Despre domnii din secolul al XIV-lea, începând cu Bogdan I și sfârșind cu Iuga, nu se dau nici un fel de amănunte, ei sund doar pomeniți și atât; cei din secolele XV-XVI apar împreună cu diferiți membri ai familiei lor, printre ei, înafară de moldoveni, sunt unii din Țara Românească, iar alții, îndeosebi rudele lui Ștefan cel Mare, din Mangup, Kiev și Moscova. Alexandru cel Bun este
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
fost edificată în anul 1910, fiind inițial tot din lemn. Se pare că a folosit o vreme ca și casă parohială sau anexă a acesteia. Perioada interbelică este și o perioadă de avânt economic pentru satul Rus, aici existând deja pomenitele topitorii și spălătorii, precum și o linie ferată ce transporta minereu de la Târgu Lăpuș la Baia Mare. Rusenii au avut și un drapel minier foarte frumos și prețios care din păcate s-a pierdut. Perioada celui de-al doilea război mondial este
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
Plopului. Pentru a satisface nevoile spirituale ale oamenilor de aici, Părintele a mobilat corespunzător o încăpere în casa unei familii credincioase, familia Popescu, în care s-au făcut multe slujbe, e drept că mai puțin Sfânta Liturghie. Bătrâna din familia pomenită mai sus, Nineta Popescu, de comun acord cu restul familiei, a donat un teren pentru construcția unei biserici, așa că în 1996 s-a început construcția, care a continuat apoi puțin câte puțin în anii următori. De îndată ce s-a acoperit provizoriu
Valea Screzii, Prahova () [Corola-website/Science/301756_a_303085]
-
populară. Monumentul are 3,30 m înălțime și 1,80 x 1,80 m în partea superioară. Este ornamentat cu flori-curpen, iar colțul este înpodobit cu motivele soarelui și a lunii, tipice simbolisticii secuiești. Placa de marmură cu numele eroilor pomeniți este plasată între rezalite. La construirea noii școli cu două etaje din 1961 - 1962, motivându-se lipsa de teren s-a hotărât mutarea monumentului. Această hotărâre a fost doar un pretext pentru a îndepărta monumentul, spațiu fiind destul pentru ambele
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
săi Ioan, Vlad și Litovoi precum și Zlatu. Aceștia vând o șesime lui Ștefan de Rău Bărbat, împreună cu o șesime din părțile pe care tot ei le stăpânesc în Fărcădinul de Sus. Un "Sclavoi filius Vanchia de Farkadini" (poate același Vancea pomenit și în 1402, "Sclavoi" este identificat cu Litovoi) este jude al Țări Hațegului la 1411. Toponimul ar putea proveni dintrun nume de persoana (Farcaș-Vâlc-Lup) dar cum pentru partea inferioară a râului Galbenă se folosea și denumirea de "Valea Făcădinului", există
Fărcădin, Hunedoara () [Corola-website/Science/300547_a_301876]
-
că învoiala pe care stroeștenii au avut-o cu mănăstirea Bistrița „este împotriva Regulamentului Organic carele prin articolu 146 au desființat toate asemenea obiceiuri și așăzământuri”. El poruncește „"a să supune numiții lăcuitori la răspunderea datoriilor proprietaricești întocmai după legiuirile pomenitului Regulament, făr’ de nici o osebire, ca unii ce se află pe proprietate străină"”. Din acest moment stroeștenii devin clăcași pe propria lor moșie, dar se organizează opunând o rezistență tenace împotriva sistemului de spoliere introdus de către arendașii mânăstirii Bistrița (Leonăchescu
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
în Plevna și vestitul Osman Pașa închină sabia și drapelul semilunei acestuia. Din comuna Cașin, 23 de tineri au luptat pe câmpul Bulgariei la Grivița și Plevna, cu toată vitejia și dragoastea pentru domn și țară. Din cei 23 veterani pomeniți, Grigoraș Neculai a murit pe câmpul de luptă, răpus de gloanțe turcești; Tănase Ion a murit înecat în apa Vidinului lângă Nicopole, iar 21 s-au întors la căminele lor după sfârșitul războiului. Campania din 1913 de peste Dunăre, își are
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Lunca este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bihor, Crișana, România. Populația românească din aceste sate este pomenita în documente din cele mai îndepărtate vremuri. Aceste documente ne dau știri prețioase asupra trecutului populației acestor sate, care se bucurau din vrermuri vechi de anumite privilegii recunoscute de către Episcopia Romano-Catolică Oradea, de care depindeau din punct de vedere administrativ
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
care au participat în masă la aceasta. În 53 de sate din 61, ortodocșii și-au luat înapoi bisericile și moșiile bisericești de la uniți. Lucrurile însă au continuat să se agraveze, astfel că în 1761 aproape toate schiturile și mânăstirile pomenite mai sus au căzut victime artileriei militar-confesionale austriece, ca urmare a campaniei armate de alipire forțată a românilor ortodocși la Roma catolică. Învățătorul făgărășan "Andrei Șovăiloviciu" scrie în 1791: Acesta a fost fondul tragic al sec. al XVIII-lea transilvan
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
date despre localitate sunt din seria de lucrări ",Studia Censualia Transsilvanica"” care prezintă datele traduse și prelucrate ale recensămintelor din Transilvania făcute de autoritățile austro-ungare în anii 1850, 1857, 1880, 1900 și 1910. Iată principalele date statistice culese din documentele pomenite mai sus: 1850: În Borzova existau 54 case, 66 locuințe cu 265 de locuitori (264 români și 1 ungur); erau 128 de bărbați (59 căsătoriți, 62 necăsătoriți, 7 văduvi), 137 de femei (59 căsătorite, 70 necăsătorite, 8 văduve); Sătenii aveau
Borza, Sălaj () [Corola-website/Science/301779_a_303108]
-
într-un document datat în 29 martie 1317. La acea dată, moșia Sumugun aparținea, alături de Dârlos și Alma, banului Symon. Documentul din 1317 arată că orice oameni de stare slobodă, care ar veni și ar dori să se așeze pe pomenitele moșii, să se poată aduna slobod și să stea acolo netulburați, sub osebita noastră ocrotire. Când afirmă că acordă libertate și protecție celor care doresc să se așeze în Șmig, Alma și Dârlos, regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, se
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
la Budapesta în 1896. De aici aflăm, la pagina 65 că în 1715 existau 4 familii de iobagi și o familie de jeleri(zilieri), două familii fiind de români și 3 de unguri. La pagina 66 a lucrării mai sus pomenite se arată că după 5 ani, în 1720, aici erau tot 4 familii de iobagi dar erau deja 3 de jeleri. Petri Mor în lucrarea sa, ”Monografia comitatului Săjaj” completează aceste date arătând că în anul 1715 erau 45 de
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
Datele prelucrate ale acestuia au fost publicate de Acsády Ignácz în lucrarea ",Magyar" "statistikai közlemények”" apărută la Budapesta în 1896. Deși celelalte sate din zonă sunt pomenite în acest recensământ, totuși Lupoaia nu apare sub niciuna din denumirile cunoscute și pomenite mai înainte. Apare însă câțiva ani mai târziu, în Conscripția episcopului Inocentiu Klein din anul 1733 când satul apare sub denumirea de Lupoje iar aici trăiau 18 familii, adică aproximativ 90 locuitori, dacă aplicăm regula unanim acceptată că fiecare familie
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
fost traduse, sistematizate și apoi publicate în seria de cinci volume ",Studia Censualia Transsilvanica"” apărute în anii ᾽90 la editura Staff. Sunt prezentate date ale recensămintelor din Transilvania în anii 1850, 1857, 1880, 1900 și 1910. Sintetizate, datele din documentele pomenite mai înainte se prezintă în felul următor( în paranteze este menționată pagina din șematismul anului respectiv unde apar respectivele date): 1850: Farkasmezö avea 53 case, 72 locuințe, 331 locuitori, 169 bărbați (105 necăsătoriți, 59 căsătoriți, 5 văduvi), 162 femei (83
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
putrezească, tot asa și trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 și I Corinteni 15, 36). Dulciurile și ingredientele care intră în compoziția colivei reprezintă virtuțile sfinților sau ale răposaților pomeniți ori dulceața vieții celei veșnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. (cf. Pr. Prof. dr. Ene Braniște, "Liturgica Specială", Ed. Nemira, 2002, pg. 379).
Colivă () [Corola-website/Science/298710_a_300039]