93,928 matches
-
riscă răspunsuri pe muchie de cuțit, de la milițieni care înțeleg ,,ca de obicei cu întârziere că era vorba de o ironie la adresa prosperității socialiste’’ (p. 10), până la reprezentantul lor ,,Tarșul Vasile Vasile’’ (p. 12), căsătorit cu Leana, fată bună din popor care va ajunge să facă o carieră de cântăreață de muzică populară, ,,gurista’’ care nu behăie ,,ca alea de la operă’’, ci cântă pe la ,,ștabi’’, și până la activiști ai Partidului Comunist Român, superiori de genul Adjunctului Șefului Secției de Agitație și
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
activiști ai Partidului Comunist Român, superiori de genul Adjunctului Șefului Secției de Agitație și Propagandă, ,,observați îndeaproape cu multă bunăvoință și spre îndrumare’’ de consilieri sovietici, care circulau numai cu limuzine fabricate în Uniunea Sovietică și care, cu șiretenia caracteristică popoarelor slavo-orientale, își băteau joc de credulitatea unui tovarăș comunist de-al lor, francez, Robert Pigeon, jurnalist al ziarului l’Humanité, ce fusese profund afectat de moartea lui Stalin, ,,resimțind-o dureros asupra propriei sale persoane. Scrisese atunci că a asistat
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
o cifră record? - Pentru România da. Vedeți, eu am dat spectatorului român modelul de erou. De la Decebal la Carol I, de la voievozii țării până la soldatul simplu din Nemuritori sau Capcana mercenarilor, trecând prin toate timpurile istoriei atât de frământate a poporului român, până la comisarul Moldovan, ca erou al zilelor noastre. În final, am reușit, cu aceste modele de eroi, să cuceresc spectatorii din întreaga lume. Mihai Viteazul de pildă, a fost difuzat, la vremea respectivă, în toată lumea, prin casa de producție
“Urmaşii mei rămân doar filmele făcute” [Corola-blog/BlogPost/93868_a_95160]
-
pr.Radu Botiș, prof. Mircea Botiș, și mulți alții. Un alt argument care a stat în fața autorilor „ pentru a publica această crestomație este fenomenul de globalizare. În aceste condiții, scrie Al.Florin Țene, există pericolul ca o parte din istoria poporului din spațiu Carpato-Danubiano-Pontic și din lada de zester a spiritualității românești să fie uitate, sau să dispară, așa că este necesar ca lucrări precum cea de față să apară cât mai multe pentru tezaurizarea valorilor neamului nostru.“ Se vorbește foarte mult
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93903_a_95195]
-
grupuri de influență cu agende străine intereselor cetățenilor. Pragul electoral ar trebui și el redus, ori chiar eliminat, iar numărul semnăturilor necesare candidaturilor independente și ale partidelor mici ar trebui și el redus substanțial. La urma urmelor, adevărații reprezentanți ai poporului nu șunt partidele politice ci independenții. În plus, o nouă democrație romanesaca ar trebui să fie o democrație a tuturor românilor și a românilor de pretutindeni. Adică a celor din țară și a celor din afară. Cei din afara șunt preocupați
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
prin stereotipuri și clișee ideologice, în funcție de interesele politice ale momentului. „Omul deplin al culturii române”- așa cum l-a definit Constantin Noica - a avut, contrar verdictelor care l-au exilat într-o formulă naționalist-enofobă, cea mai cosmopolită viziune politică asupra istoriei popoarelor, dar și cea mai profundă iubire de țara și de poporul său, pe care le-a slujit necondiționat, dar în cunoștință de cauză. Trag nădejde că „interviul” cu Mihai Eminescu va fi măcar o temă de „regândire”a celei mai
Jurnaliști UZPR în Agora: Miron Manega, dramaturg al lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93916_a_95208]
-
deplin al culturii române”- așa cum l-a definit Constantin Noica - a avut, contrar verdictelor care l-au exilat într-o formulă naționalist-enofobă, cea mai cosmopolită viziune politică asupra istoriei popoarelor, dar și cea mai profundă iubire de țara și de poporul său, pe care le-a slujit necondiționat, dar în cunoștință de cauză. Trag nădejde că „interviul” cu Mihai Eminescu va fi măcar o temă de „regândire”a celei mai slăvite și mai blamate personalități naționale din ultimele două secole”. Inițiativa
Jurnaliști UZPR în Agora: Miron Manega, dramaturg al lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93916_a_95208]
-
partidelor politice! [...]”. După astfel de principii a trăit și Mareșalul Istoriei Contemporane a Românilor, profesorul univ. dr. Gheorghe Buzatu, asupra celor trei cuvinte vii având depline drepturi. Asemenea Mareșalului-ostaș, și regretatul istoric Gheorghe Buzatu, știa că patriotismul reprezintă puterea unui popor și s-a manifestat în viață, în opera sa, pe târâmul cercetării și al științelor istorice ca un Om al Țării, slujind ca nimeni altul sub Tricolor Țara și Neamul. Nicolae Iorga, marele înaintaș al profesorului Buzatu, spunea că, în
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
DROMIHETE, HORIA, EMINESCU și... „Războiul româno-român” Poporul nostru multimilenar, a avut și încă mai are o istorie pe cât de interesantă pe atât de marcată de diferite evenimente contradictorii. O istorie plină de multe și interesante momente critice, dar și cu altele spectaculoase. Începând cu DROMIHETE, conducătorul geților
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
ieșit victorioși, dovadă fiind existența noastră pe aceste meleaguri, chiar dacă nu în totalitate; ne lipsește: Basarabia, Bucovina, Transnistria, Durostorumul, Cagliarii. Dacă am trecut peste războaie crâncene, în care am pierdut milioane de frați de-ai noștri, de un sânge, uneori, poporul nostru multimilenar și eroic, nu poate învinge un război care, la prima vedere pare mult mai ușor decât precedentele: RĂZBOIUL ROMÂNO-ROMÂN! 1. Cronicarii antici (Plutarch, Polybius, Diodorus) au consemnat victoria geților, conduși de Dromihete împotriva lui Lysimah, Regele Troiei. Acesta
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
tradiția că dacă plouă va fi un an îmbelșugat, iar dacă nu, va fi mare sărăcie tot anul. Tot în această zi nu se mănâncă urzici, existând credință că Iisus a fost bătut cu un mănunchi de urzici. Oamenii din popor cred că postul negru este bun pentru ”secarea” gușii și vindecarea bolilor de piele (Bucovina, Moldova, Transilvania), că îl va feri pe cel care postește de toate bolile și îl va face să fie sănătos tot restul anului. În popor
VINEREA MARE. De ce nu trebuie să pui oţet în salată şi ce trebuie să faci dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui [Corola-blog/BlogPost/93947_a_95239]
-
popor cred că postul negru este bun pentru ”secarea” gușii și vindecarea bolilor de piele (Bucovina, Moldova, Transilvania), că îl va feri pe cel care postește de toate bolile și îl va face să fie sănătos tot restul anului. În popor se crede că dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi mănos, iar dacă nu, nu va fi roditor. Unii cred că, dacă se scufundă în apă rece de trei ori în acestă zi vor fi sănătoși tot anul. Femeile nu
VINEREA MARE. De ce nu trebuie să pui oţet în salată şi ce trebuie să faci dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui [Corola-blog/BlogPost/93947_a_95239]
-
pentru un grup de oameni. Ulterior, spre vremurile noastre, termenul a dobândit contații negative. Xenofobia a însemnat inițial frica față străini și de necunoscut și, abia din secolul al XX-lea, s-a definit prioritar ca ură față de străini, față de popoare și națiuni străine. Rasismul este considerat de unii o formă a xenofobiei, când de fapt acesta înseamnă cu totul altceva: convingerea că oamenii sunt inegali în funcție de etnia căreia îi aparțin și de culoarea pielii. Și rasismul a fost teoretizat cu-
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
numai cu poezia „Doina” (1883), luată adesea drept reper pentru ilustrarea xenofobiei lui Eminescu. „Exegeții” grăbiți pornesc, de regulă, de la versurile „Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima cânii” și decretează gravitatea acestei afirmații, scoase din context, pentru psihologia poporului român. Dacă cel care exprimă esența spiritului românesc este xenofob, atunci și poporul român trebuie sa fie așa! Dar, istorici fiind, nu putem să nu ne referim la contextul general al poeziei și al epocii în care aceasta a fost
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
Eminescu. „Exegeții” grăbiți pornesc, de regulă, de la versurile „Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima cânii” și decretează gravitatea acestei afirmații, scoase din context, pentru psihologia poporului român. Dacă cel care exprimă esența spiritului românesc este xenofob, atunci și poporul român trebuie sa fie așa! Dar, istorici fiind, nu putem să nu ne referim la contextul general al poeziei și al epocii în care aceasta a fost scrisă. Oare Eminescu îi urăște pe toți străinii, fără excepție și îi preamărește
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
oricare și nu toți, ci numai otomanii (care supuseseră Moldova și Țara Românească și le sleiseră de sevă), rușii (care răpiseră Basarabia), austriecii („nemții”, ocupanții Bucovinei), ungurii (stăpânii Transilvaniei) etc. Și nici ei în totalitatea lor! Eminescu nu acuză nicăieri popoarele ca fiind demne de ură, ci doar pe conducătorii hrăpăreți, care luaseră ceea ce era al românului. Este semnificativ în acest sens numele de „muscali” sau „moscali”, adică moscoviți, dat ocupanților Basarabiei. Termenul peiorativ era cel de „muscali”, fiindcă la Moscova
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
maghiară - scria într-o poezie de slavă închinată lui Lehel (conducător ungur legendar, pomenit în raidurile de jaf împotriva Vestului, spânzurat le Regensburg în 955): „Neamțule [...], trăsnetul să nu te omoare,/ Maghiarului să-i încredințeze această treabă”.2 În poezia „Poporul maghiar”, publicată în iunie 1848, același poet declară că doar maghiarul trebuie să fie stăpân în țară (adică în Ungaria Sfintei Coroane, compusă și din Croația, Slovacia, Transilvania, Voivodina etc., adică și din croați, slovaci, români, sârbi, germani, ruteni etc.
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
țară (adică în Ungaria Sfintei Coroane, compusă și din Croația, Slovacia, Transilvania, Voivodina etc., adică și din croați, slovaci, români, sârbi, germani, ruteni etc.), zice că zilele „neamțului”, comparat cu lipitoarea setoasă de sânge, sunt numărate, ca și ale altor popoare: „Oare să poruncească în țară neamțul, slovacul?/ Aici, unde atâția maghiari și-au dat sufletul?/ Sângele maghiar a cucerit cu glorie această glie/ Și milenii la rând au apărat-o maghiarii./ Doar maghiarul are aici drepturi de stăpân,/ Iar cel
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
rog, iadule, în dimineața de Anul Nou: sădește în inimile noastre întreaga ta mânie, să nu cunoaștem îndurare până mai mișcă vreunul dintre nemernicii ăștia pe acest pământ”.5 De altfel, ideea că maghiarul trebuie să fie „fără îndurare” față de popoarele conlocuitoare (și față de străini în general) a traversat deceniile și chiar secolele, devenind un laitmotiv al conștiinței publice elitare ungare, până la finele primei jumătăți a secolului al XX-lea. Mai toți contemporanii creatori de valori intelectuale ai lui Petőfi gândeau
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
dieta țării de la Bratislava: „Urăsc din străfundurile sufletului meu orice evoluție care nu este maghiară”. Spre deosebire de „străinii” veștejiți de Eminescu - minorități dominante asupra majorității supuse - cei urâți de Petőfi, în ciuda blestemelor sale, au ajuns până la urmă (în general), prin voința popoarelor și recunoașterea marilor puteri, stăpâni acolo unde, prin forță, dominase Coroana Sfântului Ștefan. Cu alte cuvinte, „ura” lui Petőfi nu a fost validată de istorie, Ungaria revenind la frontierele sale etnice. Nici „urile” lui Șevcenko și Pușkin nu au avut
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
epitete teribile și sortiți pieirii. Nu am auzit niciodată ca vreun analist politic sau eseist să fi spus sau scris că Ungaria nu va putea intra în NATO sau în Europa cu un simbol național ca Petőfi Sándor, denigratorul de popoare străine. Pe când în România ni se atrăgea atenția în chip foarte serios, încă din anii ’90 ai secolului trecut, de către intelectuali subțiri - ajunși apoi, unii dintre ei, înalți demnitari de stat - că Eminescu este complet revolut, învechit, desuet, că era
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
sale nu s-a potrivit prea bine și că s-ar fi vrut contemporan cu Alexandru cel Bun, trăitor în „umbra sfântă” a Basarabilor și Mușatinilor”, așa cum îi stă bine oricărui romantic, glorificator al Evului Mediu. Eminescu a iubit sincer poporul și țara aceasta, cărora le-a închinat pagini nemuritoare, dar nu a urât cu-adevărat popoare și nu a ridicat arma contra străinilor. A urât și veștejit - uneori cu vorbe grele - oameni, dar cine nu face asta, într-o formă
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
cel Bun, trăitor în „umbra sfântă” a Basarabilor și Mușatinilor”, așa cum îi stă bine oricărui romantic, glorificator al Evului Mediu. Eminescu a iubit sincer poporul și țara aceasta, cărora le-a închinat pagini nemuritoare, dar nu a urât cu-adevărat popoare și nu a ridicat arma contra străinilor. A urât și veștejit - uneori cu vorbe grele - oameni, dar cine nu face asta, într-o formă sau alta? În schimb, câtă lumină a revărsat asupra omenirii! Vă îndemn să vrem să vedem
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
străinilor. A urât și veștejit - uneori cu vorbe grele - oameni, dar cine nu face asta, într-o formă sau alta? În schimb, câtă lumină a revărsat asupra omenirii! Vă îndemn să vrem să vedem această lumină, în centrul căreia stătea poporul său și România. A scris, cu patimă, la 17 ani și a publicat în „Familia” (în 1867), poezia „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, pe când România abia exista, cuprinzând cu puțin peste o treime din România împlinită la 1918
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
România în și prin poezie, iar această construcție s-a dovedit la fel de reală ca Țara în hotarele sale din 1918. Eminescu este demiurgul sufletului și trupului nostru național, iar prin aceasta el ne-a proiectat în universalitate, în rând cu popoarele lumii. Acad. Ioan-Aurel Pop
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]